Doina si Ion Aldea Teodorovici - Maluri de Prut. VIDEO

Lacrimi si flori de la tinerii basarabeni pentru Doina si Ion Aldea Teodorovici, martiri ai Romaniei Mari. Parastas la Cosereni, locul crimei. FOTO


Slobozia: Coșereni, loc de pelerinaj la comemorarea artiștilor Ion și Doina Aldea Teodorovici

de Mihai Iosif

Așa cum ne-au obișnuit de 18 ani, de când sufletele celor doi artiști s-au ridicat la cer, și în acest an Organizația Studenților Basarabeni organizează o întâlnire la monumentul soților Aldea – Teodorovici din comuna Coșereni, ridicat chiar pe locul în care a avut loc accidentul rutier, care le-a pus capăt zilelor.

În memoria celor doi artişti, pe partea dreaptă a şoselei Bucureşti-Urziceni-Slobozia, la intrarea în comuna Coşereni, chiar în locul în care maşina cu care se deplasau spre Chişinău a intrat într-un copac, a fost ridicată o cruce de marmură albă.

„Ne-am obișnuit cu prezența tinerilor basarbeni la monumentul soților Teodorovici, pe care îi așteptăm cu drag de fiecare dată. Pe lângă studenții din Basarabia, an de an, au fost prezenți la monument și localnicii din Coșereni, care au fost martori la cumplita tragedie. Ne îngrijim în fiecare an să aducem la locul troiței un generator electric, boxe și un microfon, la care preotul din localitate să oficieze slujba de pomenire“, a declarat Ion Radu, primarul comunei Coșereni.

Astăzi, 30 octombrie, se vor împlini 18 ani de la moartea celor doi cântăreţi care au militat pentru unirea Basarabiei cu România. Imediat după revoluţia din decembrie 1989, cei doi soţi au început activ propaganda pentru unire şi pentru introducerea limbii române în Basarabia. Dacă astăzi se învaţă în limba română şi dacă alfabetul latin a fost reintrodus în Basarabia este şi meritul lor.

Cei doi soți au pierit în anul 1992, în noaptea de 29 spre 30 octombrie , în urma unui accident de circulație produs chiar pe raza localității Coșereni. Mașina în care se aflau cei doi a derapat și s-a izbit de un copac de pe marginea drumului. Multă vreme asupra producerii accidentului au planat tot felul de ipoteze, care arătau că cei doi artiști au fost de fapt uciși, având în vedere politica lor militantă împotriva regimului comunist de la Chișinău. Cert este că o anchetă în acest sens nu a fost niciodată demarată.

Astăzi, 30 octombrie, la 18 ani de la ciudatul accident, care le-a curmat glasul celor doi artiști, peste 300 de juni basarabeni din România își dau întâlnire la Coșereni pentru a comemora două dintre cele mai mari personaje ale istoriei contemporane de dincolo de Prut.

Preluat de pe RONCEA.RO

Sursa: Adevarul

Foto si Info: Basarabeni.ro


Ion şi Doina Aldea Teodorovici - Ş-aşa-mi vine câteodată

Acum 18 ani, Doina si Ion Aldea Teodorovici au fost omorati pentru dragostea lor pentru Romania. Sa ascultam cantecul lor dedicat lui Eminescu

Trilaterala de la Deauville: Chişinăul nu mai crede în miracole

Unii analişti susţin că, în urma acestei reuniuni, regimul separatist de la Tiraspol va fi rechemat la Moscova în câteva luni pentru negocieri. Ceilalţi susţin, însă, că nu se va schimba nimic, deoarece, în opinia lor, diferendul transnistrean nu are soluţii rapide.

După întâlnirea de la Deauville cu preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy şi cancelarul german, Angela Merkel, liderul de la Kremlin, Dmitri Medvedev, a anunţat că „Rusia va intermedia un dialog de succes între Chişinău şi Tiraspol”, dar a precizat că depinde mult şi de poziţia Republicii Moldova, de cea a Transnistriei, a Uniunii Europene şi a României. El a menţionat că toate aceste părţi „trebuie să adopte o poziţie constructivă". Sintagma utilizată de Medvedev a suscitat interesul analiştilor de la Chişinău, Moscova şi Kiev.

DMITRI MEDVEDEV: „Republica Moldova se află într-o stare de relativă nedeterminare. Acolo urmează să aibă loc alegeri parlamentare şi, în mod firesc, procesul de negocieri în problema transnistreană va putea fi reluat atunci când vor apărea nişte negociatori împuterniciţi. Imediat ce vor avea loc alegerile, cred că avem şanse să reluăm negocierile şi să atingem rezultate. Rusia va ajuta ca aceasta să se întâmple”. (...) „Totuşi, succesul nu depinde doar de Federaţia Rusă, ci în primul rând de poziţia Republicii Moldova, de cea a Transnistriei, României şi de poziţia UE. Toate trebuie să participe la procesul de negocieri şi să aibă abordări constructive”.

Oricat ar părea de straniu, reacţiile optimiste ale analiştilor în ceea ce priveşte eventualitatea soluţionării diferendului transnistrean vin, de data aceasta, de la Moscova şi, parţial, de la Kiev. Publicaţia moscovită „Nezavisimaia Gazeta" scrie că „Moscova se pregăteşte să cedeze Transnistria Uniunii Europene şi să deschidă, astfel, drumul unei Moldove unificate spre spaţiul comunitar".

Analistul politic moldovean, Viorel Cibotaru, admite ipotetic un astfel de scenariu:

„Prieteneşte, Federaţia Rusă aşteaptă ca UE să o preseze. Probabil au ajuns la anumite înţelegeri privind modul şi formatul acestei soluţii finale, iar acum este jucat acel joc diplomatic pentru publicul larg care nu poate „digera” imediat nişte schimbări care s-au produs peste noapte. Şi ca să păstreze anumite aparenţe, ca să nu-şi provoace critici din partea elitelor din Federaţia Rusă, să nu provoace nemulţumirea anumitor cercuri influente – se lansează astfel de declaraţii, pseudo-presiuni, după care Federaţia Rusă să cedeze”.

Totuşi, Viorel Cibotaru crede că, în cazul unui astfel de scenariu, Rusia ar urma să primească ceva în schimb din partea UE:

„Vitalie Călugăreanu: - Cum poate fi interesată Rusia ca să-şi dorească cu adevărat soluţionarea conflictului transnistrean?

Viorel Cibotaru: - Prin obţinerea unui alt statut decât cel existent în arhitectura securităţii europene. Nu există o cale viabilă de implementare a unei soluţii finale a conflictului transnistrean fără un anumit tip de garanţii. Nu există garanţii juridice şi nimeni nu va da aceste garanţii, dar Rusia are nevoie de o acoperire strategică de lungă durată din partea UE şi SUA. În al doilea rând este vorba de facilitarea unor platforme de expansiune a intereselor economice ale Federaţiei Ruse".

Dar ce interes ar avea Germania şi Franţa să răsplătească Rusia pentru a obţine soluţionarea diferendului transnistrean şi reunificarea Moldovei? Ambasadorul Republicii Moldova la Paris, Oleg Serebrian, vede două motive: în primul rând regiunea separatistă transnistreană se află în vecinătatea imediată a Uniunii Europene. Doi: dosarul transnistrean este "mai puţin dificil decât dosarele conflictelor caucaziene".

Pe de altă parte, expertul moldovean în problema transnistreană, Oazu Nantoi, susţine că trilaterala de la Deauville nu poate duce la soluţionarea diferendului transnistrean:

„Eu sunt ferm convins, şi acest lucru mi-a fost confirmat de surse diplomatice, că la Deauville nimic nu va fi semnat. Trebuie să ţinem cont de faptul că diferendul transnistrean în genere nu are soluţii rapide. Este vorba despre un dialog diplomatic, care nu promite soluţii spectaculoase".

Dar ce a avut în vedere Dmitri Medvedev atunci când a spus că şi România trebuie să participe la soluţionarea diferendului transnistrean şi să aibă „o poziţie constructivă”? Un răspuns parţial la această întrebare găsim în comentariul apărut în „Nezavisimaia Gazeta". Potrivit ziarului moscovit, „soluţionarea conflictului presupune retragerea militarilor ruşi de pe teritoriul transnistrean, după care României i-ar reveni misiunea de a scăpa de o parte a armelor convenţionale".

La rândul său, directorul Centrului pentru studierea societăţii civile din Kiev, Vitali Kulik, susţine că problema transnistreană ar putea fi rezolvată prin reanimarea eşuatului „Memorandum Kozak" de federalizare a Republicii Molodva. Purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe de la Kiev, Oleg Voloşin, a menţionat, însă, că soluţionarea diferendului transnistrean ar putea avea loc în 2013, când Ucraina va prelua preşedinţia anuală a OSCE.

Autor: Vitalie Călugăreanu, Deutsche Welle Chişinău
Redactor: Ovidiu Suciu

Soarta Basarabiei – decisă în Normandia

Preşedinţii Franţei, Germaniei şi Rusiei vor avea o întâlnire de două zile la Deauville, Franţa, pentru a discuta noua strategie de securitate a Europei. Medvedev, Merkel şi Sarkozy discută începând de astăzi viitorul Europei – şi fără îndoială va fi abordat şi subiectul Republica Moldova, de vreme ce memorandumul dintre Moscova şi Berlin conţine ca un punct important chestiunea conflictului transnistrean. Presa internaţională stă cu ochii pe acest summit, desfăşurat înaintea summit-ului NATO, comentariile occidentale subliniind intenţia lui Merkel şi Sarkozy de a-l convinge pe Medvedev să participe la întâlnirea Alianţei Nord Atlantice.

Sursa: Ziua Veche

Nezavisimaia Gazeta subliniază intenţia Angelei Merkel de a transforma statutul UE şi SUA la negocierile din Transnistria din observatori în participanţi direcţi şi propunerea Uniunii Europene ca Rusia să renunţe la sprijinul acordat regimului separatist transnistrean în schimbul integrării Republicii Moldova în Uniunea Europeană. Publicaţia rusă mai aminteşte că la această întâlnire nu vor lipsi nici scenariile federalizării Republicii Moldova. Semnalele de la această întâlnire vor avea un impact major asupra alegerilor din 28 noiembrie de la Chişinău, fiind chiar în stare să încline balanţa electorală într-o parte sau alta. Care strategie electorală din Republica Moldova va fi sprijinită de declaraţiile finale de la Deauville? Vor ajunge cei „trei mari” din Europa la o înţelegere cu privire la viitorul Republicii Moldova?

Trebuie luată în considerare şi poziţia pe care o vor avea Statele Unite faţă de rezultatele discuţiilor de la Deauville. Una din mizele discuţiilor care încep astăzi este participarea Rusiei la scutul american anti-rachetă din Europa. Pe de altă parte, după cum subliniază The Economist, este greu de crezut că americanii le acordă o mare încredere ruşilor câtă vreme aviaţia strategică a Moscovei testează periodic vigilenţa apărătorilor spaţiului aerian NATO. Nici recentul exerciţiu al forţelor nucleare strategice ale Rusiei care aveau ca ţintă capitala Poloniei Varşovia nu este de natură să crească încrederea în intenţiile Moscovei. The Economist subliniază faptul că intenţiile Angelei Merkel de a rezolva chestiunea transnistreană în cooperare cu Rusia nu au dat până acum rezultatele scontate. Publicaţia citată apreciază că pentru rezolvarea problemelor din Republica Moldova este nevoie de stabilitate politică, creştere economică şi integrare europeană. Cel puţin cu privire la ultimul aspect menţionat există o mare reticenţă a statelor occidentale în a accepta noi membri în clubul european, datorată în mare parte valului de imigranţi din Europa de est. Nimeni nu îşi doreşte în acest moment un nou val de extindere.

Deutsche Welle face o observaţie interesantă cu privire la întâlnirea de la Deauville: „deşi discuţiile sunt informale, unii dintre aliaţii Germaniei şi Franţei sunt nemulţumiţi de faptul că nu participă la întâlnire”. BBC notează că întâlnirea de la Deauville este mai degrabă o sesiune de „brainstorming” şi că nu sunt aşteptate nici un fel de decizii majore deoarece liderii din Germania şi Franţa nu vor să apară ca scurtcircuitând politica externă comună a Uniunii Europene.


Preşedintele face lobby pentru Chişinău la Comisia Trilaterală. Doamne, ocroteste-i pe romani!

Scris de Mădălin Necşuţu

Şeful statului, Traian Băsescu, a explicat la finele acestei săptămâni că Republica Moldova trebuie inclusă de către Bruxelles în pachetul statelor Balcanilor de Vest în vederea aderării în următorul val. Afirmaţiile lui Băsescu au fost făcute la dineul oferit participanţilor la cea de-a XXXIV-a Reuniune Europeană a Comisiei Trilaterale care a avut loc la Bucureşti în acest weekend. „Afinităţile României faţă de Republica Moldova nu constituie un secret. Suntem o singură naţiune, cu o istorie comună până în 1940, care trăieşte în două ţări, vorbeşte aceeaşi limbă şi îşi extrage seva din aceeaşi cultură. Continuarea avansului Republicii Moldova către Uniunea Europeană depinde în mod crucial de menţinerea la putere a Alianţei proeuropene, după alegerile din luna noiembrie a acestui an“, a subliniat preşedintele. De asemenea, şeful statului a declarat că securitatea în zona Mării Negre şi rezolvarea conflictelor îngheţate trebuie să rămână o prioritate de securitate globală. „Uniunea Europeană trebuie să-şi consolideze rolul în regiunea Mării Negre şi să-şi echilibreze dialogul cu cele două puteri regionale, Federaţia Rusă şi Turcia“, a mai spus Băsescu. Comisia Trilaterală este o organizaţie privată, creată în 1973 de către miliardarul american David Rockefeller în scopul unei mai bune cooperări între SUA, Europa şi Japonia.

Memoriul lui ONISIFOR GHIBU catre liderii URSS in vederea retrocedarii teritoriilor romanesti


In octombrie 1956, Onisifor Ghibu (1883-1972), profesor roman de pedagogie, membru al Academiei Romane şi politician, luptător pentru drepturile şi unitatea poporului român, unul dintre participanţii importanţi la realizarea Marii Uniri de la 1918, i-a adresat lui Hrusciov un memoriu in care ii cerea sa repare crima lui Stalin si sa retrocedeze Basarabia Romaniei. A pretins, de asemenea, ca armata sovietica de ocupatie sa paraseasca tara. Reactia autoritatilor a fost prompta si dura. Onisifor Ghibu a fost arestat, judecat, condamnat si trimis la inchisoarea de la Fagaras.

Redam in continuare memoriul integrat:

Către Excelenţele lor

NICOLAE BULGANIN, Președinte al Consiliului de miniștri al URSS

NICHITA HRUSCIOV, Secretar general al PC din URSS

Felicitând întreg poporul rus pentru cele cuprinse în comunicatul dat de D-voastră privitor la apropiata retragere a trupelor sovietice din aşa-zisele ”țări de democraţie populară”, în numele poporului român de pe întreg teritoriul locuit de el, în numele dreptăţii imanente şi în numele prieteniei adevărate care trebuie să se creeze de acum încolo între poporul român şi poporul rus, vă rog, din adâncul sufletului meu, ca, în măsurile D-voastră referitoare la înlăturarea piedicilor ce stau în calea păcii dintre popoarele lumii întregi, să nu vă opriţi la formula simplistă anunţată în comunicatul de astăzi, ci, ca adevăraţi marxisti-leninişti, să procedaţi, în teribilele clipe actuale cauzate de fostul dictator Iosif Vissarionovici Stalin, la lichidarea radicală a tuturor contrastelor şi anomaliilor monstruase create de politica acestui temerar falsificator al marxism-leninismului şi autor al imensei tragedii de astăzi a Rusiei şi a omenirii.

În acest sens, vă rog să procedaţi de urgenţă nu numai la retragerea trupelor sovietice din teritoriile în care ele au fost aşezate de la 1944 încoace, ci şi din toate acele teritorii în care ele au fost introduse, prin minciună, fraudă şi teroare, între anii 1939, respectiv 1940-1944, respectiv 1945, acordând tuturor acelor teritorii, încorporate în ”mâna tare” a lui I. V. Stalin în URSS, deplina libertate de a-şi hotărî singure soarta în conformitate cu enunciaţiunile categorice şi lapidare ale clasicilor marxismului, pe care socotesc necesar să vi le reamintesc aici, dat fiind că teroarea lui Stalin le-a acoperit cu un văl gros de uitare.

În Declaraţia sa de la 26 octomvrie 1917, când Lenin a luat în mâinile sale cârma Rusiei revoluţionare, el a spus printre altele: ”Prin anexiune sau acaparare a unor teritorii străine, guvernul înţelege, potrivit cu concepţiile despre drept ale democraţiei, în general, şi a claselor celor ce muncesc, în special, orice alipire la un stat mare sau puternic a unei naţionalităţi mici sau slabe, fără consimţământul şi dorinţa acestei naţionalităţi, dorinţă exprimată precis, limpede şi cu bunăvoie, indiferent când a fost săvârşită această alipire, cu forţa, sau ţinută cu forţa în cadrul hotarelor statului în chestiune. Indiferent, în sfârşit, dacă această naţiune trăieşte în Europa sau în depărtate ţări transoceanice”. ”Dacă o naţiune oarecare este ţinută cu forţa în cadrul hotarelor unui anumit stat, dacă în ciuda dorinței exprimate de ea, – indiferent dacă această dorință este exprimată prin presă, prin adunări populare, prin hotărâri ale partidelor sau prin revolte şi răscoale împotriva asupririi naţionale -, dacă, în ciuda acestei dorinţe, nu i se acordă naţiunii dreptul de a soluţiona, prin vot liber, şi numai după completa retragere a trupelor naţiunii anexante sau, în general, ale națiunii mai puternice, de a soluționa fără cea mai mică constrângere problema formei existenţei ei de stat, atunci alipirea ei constituie o anexiune, adică un act de cucerire şi silnicie… Menţinerea sau sporirea anexiunii Marilor-Ruşi, este declarată de guvern ca anulată, imediat şi fără rezervă.”

Este mai clar ca lumina soarelui că această declaraţie programatică, principială şi fundamentală, a primului guvern sovietic angajează cu sfinţenie toate guvernele comuniste care stau pe baza ideologiei autentice a lui Lenin. Și este tot atât de clar că, în baza acestei declaraţii, Rusia lui Lenin a anulat, ”fără rezervă”, anexarea de către țarismul rus a Basarabiei şi că ocuparea de către Stalin a Bucovinei de Nord şi a 40 de localităţi din însuşi trupul României, în Moldova de Nord, este un act de cucerire și silnicie strigătoare la cer.

În legătură cu această declaraţie, îmi permit a vă reaminti şi următoarele cuvinte ale aceluiaşi Lenin, adresate ca răspuns către socialiştii-democraţi ai Elveţiei, în ziua de 17 martie 1917, când acesta se îndrepta, din lungul său exil, spre Rusia revoluționară. La întrebarea pusă de coreligionarii săi politici din Elveţia: ”Ce ar face partidul nostru dacă ar ajunge chiar acum la putere?”, Lenin a răspuns: ”Am începe imediat și am duce la capăt eliberarea popoarelor asuprite de Velicoruşi”.

Spre marea nenorocire a umanităţii, politica lui Lenin a fost torpilată, pas de pas, de către I. V. Stalin, ajungându-se la complicaţiile din ultimul timp, care au dus apoi, în mod inevitabil, la ceea ce s-a petrecut în ultimele zile la Varşovia şi la Budapesta – prefaţă sigură la ce va urma pretutindeni, unde urgia acestuia a pustiit şi a presat de-a lungul anilor şi deceniilor.

Dacă Lenin ar fi fost sănătos și ar mai fi trăit 10-15-20 de ani, evoluţia Rusiei ar fi fost cu totul alta şi lumea întreagă ar fi fost cruţată de imensele crize care o frământă de patru decenii încoace. Sarcina conducătorilor ei de astăzi ar fi mult mai uşoară şi mai nobilă, de cum este de fapt.

Această imensă sarcină – moștenirea lui Stalin – n-o veţi putea lichida decât făcând tabula rasa din întreg stalinismul și revenind la ideile autentice ale lui Marx, Engels şi Lenin cu privire la Rusia de totdeauna. D-voastră trebuie să vă întoarceți la evanghelia acestora, denaturată de Stalin. Eu reţin aci numai câteva rânduri din această evanghelie, pe care oamenii de astăzi ai țării D-voastră se pare că le-au uitat.

În Manifestul constitutiv al Asociaţiei internaţionale a muncitorilor, scris de K. Marx la 1864, acesta stigmatizează în cuvinte de foc: ”aprobarea neruşinată, simpatia prefăcută sau nepăsarea idioată cu care clasele suprapuse din Europa au privit la cucerirea fortăreței muntoase a Caucazului şi la mişeleasca sugrumare a eroicei Polonii de către Rusia; la abuzurile nesfârşite şi suportate fără murmur ale acelei puteri barbare, al cărei cap este la Petersburg şi ale cărei mâini sunt în fiecare cabinet din Europa” … ”Numai o Rusie liberă, care nu va avea nevoie nici să asuprească pe polonezi, finlandezi, nemţi, armeni şi alte popoare mai mici, nici să aţâţe permanent una contra alteia Franța şiGermania, va oferi Europei contemporane posibilitatea de a respira în libertate, de a scăpa de mizeria războaielor”.

Aduceți-vă aminte, vă rog, şi de mesagiul pe care K. Marx l-a trimis Conferinței Internaționale de la Lausanne în anul 1867, prin emisarul său Borkmann, – mesagiu la care s-a referit şi A. Hitler când a atacat Rusia, la 1941 -, în care zicea, printre altele, că: „CEL DINTÂI PAS SPRE PACEA EUROPEI ESTE RĂZBOIUL CONTRA RUSIEI„.

Și mai gândiţi-vă şi la cuvintele lui Fr. Engels, invocate mai târziu și de Lenin: ”RUSIA ESTE POSESOAREA UNOR ENORME PROPRIETĂȚI FURATE (ADICĂ ASUPRITE), PE CARE ÎN ZIUA SOCOTELILOR EA VA TREBUIE SĂ LE RESTITUIE”.

D-voastră nu mai puteţi ieşi, după cele petrecute în timpul din urmă, din dilema: Ori rămâneți marxist-leninişti, în sensul marxism-leninismului ortodox, expus mai sus și vă lepădați cu totul de denaturările acestuia de către Stalin, ori renunțați definitiv la acesta şi vă întoarceţi la propria D-voastră ”minte sănătoasă”, aruncând peste bord întreaga ”ideologie” și ”propagandă”, cu care v-ați amețit înşivă şi aţi ameţit întreaga lume.

În această ordine de idei, vi se impune ca cea mai urgentă datorie revizuirea radicală şi obiectivă a concepţiei materialiste, pe care Stalin a redus-o la cadre penibil de vulgare şi de dezonorante pentru sufletul rusesc atât de nobil. Și în acest punct trebuie să reveniți dacă nu la Hristos, cel puțin la K. Marx, care n-a fost tocmai atât de ”materialist”, cum îl prezintă propaganda sovietică politică. Îmi permit a vă reaminti impresionanta mărturisire de credință a lui, făcută în legătură cu războiul franco-german din 1870-1871: ”ȘI ASTFEL, ÎN CELE DIN URMĂ, IEȘI LA IVEALĂ CARACTERUL ADEVĂRAT AL RĂZBOIULUI, PE CARE PROVIDENȚA ÎL DECRETASE PENTRU PEDEPSIREA FRANȚEI NELEGIUITE ȘI DESTRĂBĂLATE„.

Vedeţi, Marx vorbește de Providenţă divină care pedepseşte nelegiuirile. Ar fi oare absurd să credem că acea ”Providenţă” l-a pedepsit şi pe Stalin al D-voastră şi că ea poate aplica și Rusiei de astăzi sau de mâine pedeapsa de care a vorbit, la un moment dat, K. Marx?

Și apoi, aduceţi-vă aminte şi de cuvintele spuse, în momente de extremă criză, cum mai pot fi și altele într-un viitor ce nu poate fi prevăzut şi împiedicat de nimeni, de către însuși Lenin și care sunt o dovadă în plus despre şubrezenia ”materialismului” ce stă la baza ideologiei D-voastră de astăzi. Iată, în adevăr, ce spunea Lenin în raportul său către al VIII-lea congres al partidului, la 7 martie 1918: ”Mai întâi, în octombrie 1917, un continuu marș triumfal; apoi, deodată, revoluția rusă este zdrobită în câteva săptămâni de către tâlharul german… În acest caz, trebuie să știm să batem în retragere. Realitatea neînchipuit de amară, de tristă, nu poate fi ascunsă în dosul unor fraze goale. Trebuie să spunem: – Să dea Dumnezeu să nu ne retragem în prea mare dezordine -. Să ne retragem în ordine, nu suntem în stare: să dea Dumnezeu să nu ne retragem în prea mare dezordine”.

Ce-ar fi oare, dacă D-voastră, conducătorii de astăzi ai Rusiei silite să se retragă din țările cotropite în mod barbar de falsul ucenic al lui Marx, Engels şi Lenin, aţi ancora, în aceste vremuri de cumplită criză, aşa cum a ancorat, la 1918, V. I. Lenin, în Dumnezeu sau cum a ancorat, la 1871 K. Marx în Providenţa divină?

Ar fi lucrul cel mai înțelept şi mai binecuvântat. Ar însemna că v-ați întors la popor – poporul rus, care, în adâncul sufletului său, este un popor credincios şi blând, care poate deveni o perlă a întregii umanităţi. Ar însemna că v-aţi întors de la barbaria lui Stalin la umanitate.

Veți izbuti să vă ridicați până la o astfel de culme, care să vă consacre ca pe nişte eroi ai umanităţii, ca pe nişte sfinţi la care să se închine veacurile ce au să vină?

Aceasta v-o doreşte din adâncul sufletului său și în convingerea că exprimă totodată şi dorinţa tuturor oamenilor de bine din lumea întreagă, scriitorul rândurilor prezente. –

Onisifor Ghibu Profesor universitar onorar, fost deputat, fost senator, fost secretar de stat în guvernul revoluționar român din Transilvania în anii 1918-1920, fost membru în Comitetul naţional român din Transilvania şi Basarabia, luptător în revoluţia rusească din 1917-1918 pentru dreptul popoarelor la autodeterminare, președinte-delegat al Comitetului pentru apărarea Transilvaniei lovite de Dictatul de la Viena din 1940, membru în Comitetul național român al Alianței universale pentru înfrăţirea popoarelor prin Biserică, delegat al guvernului român pe lângă Sfântul Scaun la Roma, etc., etc. Domiciliat în Sibiu (România), strada Dr. Ioan Rațiu nr. 3

Sibiu, 31 octombrie 1956

romania mare1 Memoriul lui ONISIFOR GHIBU catre liderii URSS in vederea retrocedarii teritoriilor romanesti

Sursa:
Foaie Nationala

În Chişinău va fi edificat un monument în memoria victimelor deportărilor regimului comunist

În scuarul din faţa Gării Feroviare din Chişinău va fi edificată compoziţia sculpturală în memoria victimelor deportărilor regimului comunist. Această decizie a fost luată astăzi, 13 octombrie 2010, în cadrul şedinţei cabinetului de miniştri.

Amintim că la 8 februarie curent, în cadrul şedinţei operative a Consiliului Municipal Chişinău, Dorin Chirtoacă a declarat că acest monument trebuia să fie ridicat încă de administraţia sovietică la sfârşitul anilor ’80, când s-ar fi recunoscut efectele distrugătoare ale regimului comunist asupra vieţii multor oameni.

Monumentul va fi executat din bronz şi va avea o înălţime de 2 metri. În luna februarie curent maestrul Iurie Platon deja realizase o schiţă a lucrării şi declarase atunci că monumentul va fi terminat până la sfârşitul anului 2010.

Potrivit hotărârii Guvernului, cheltuielile pentru proiectarea, executarea şi instalarea compoziţiei sculpturale, precum şi pentru amenajarea spaţiului aferent, vor fi acoperite de Primăria municipiului Chişinău. Dorin Chirtoacă a declarat anterior că Primăria are prevăzut în bugetul pe 2010 un proiect de anexă de circa 2,5 milioane lei, iar în caz de necesitate vor mai fi alocaţi bani.



Autor: Daniela Dermengi
Sursa: unimedia.md

Editorialul EVZ: Ce vrea Angela de la Traian. Cancelarul german sugerează României să recunoască Pactul Ribbentrop-Molotov


În Bulgaria, acolo unde dilemele ar trebui să fie mult mai mari, din cauza frontierei cu Turcia şi a filierelor de contrabandă, mesajul transmis de Merkel n-a fost, precum în cazul României, atât de sugestiv. Explicaţia e simplă. Pur şi simplu, acolo nu există miza politică şi nici subteranele unei relaţii cu bătaie lungă. Cea dintre Germania şi Federaţia Rusă. Ce vrea Angela Merkel de la Traian Băsescu? A spus-o limpede, într-un mesaj care ar fi meritat o analiză amplă: "Obiectivul nostru este să rezolvăm conflictul dintre Moldova şi Transnistria. Cred că România poate juca un rol important aici. Ştiu că se fac eforturi pentru semnarea unui tratat de frontieră de către România şi Moldova, cred că aceasta e direcţia în care trebuie să continuăm". Ultima dată când a simulat jocul acesta în estul Europei, Berlinul a făcut-o printr-un acord ultrasecret, braţ la braţ cu Uniunea Sovietică. Şapte decenii mai târziu, cancelarul german sugerează României să recunoască Pactul Ribbentrop-Molotov. Un tratat de frontieră cu Moldova exact asta ar însemna: fixarea graniţei de pe Prut în condiţiile istorice trasate de înţelegerea ruso-germană.

În cultul său impenetrabil pentru uniformă şi drapel, Traian Băsescu pulsează intens în proximitatea subiectelor istorice sensibile. Sub preşedinţia sa, România nu va semna niciodată un tratat care să consfinţească Pactul. Marţi, după ce Merkel a vorbit, Băsescu a preferat să tacă. Pentru un şef de stat care iubeşte controversa, mişcarea e surprinzătoare. În aşteptarea deciziei finale pentru Schengen, Băsescu nu-şi permite însă să fie vocal. Oricum, pe un tratat de frontieră cu Moldova nu-şi va pune semnătura, indiferent de presiunile Germaniei. O ţară legată de Rusia prin nenumărate interese energetice şi strategice. La Bucureşti însă, domnul Băsescu are alte planuri. Iar printre ele nu se află acela de a intra în istorie, braţ la braţ, alături de Viaceslav Molotov şi Joachim von Ribbentrop.

Vlad Stoicescu

Etnicii nababi şi românii uitaţi prin lume


România oferă de zece ori mai mulţi bani minorităţilor decât cetăţenilor săi din afara graniţelor

Povestea celor aproximativ 10 milioane de români din diaspora împrăştiaţi în toate colţurile lumii nu este una cu happy end. De cele mai multe ori, politicile ineficiente şi lipsa unei viziuni sănătoase împletite cu lipsa alocării de fonduri pentru proiecte cu substanţă pentru semenii de peste hotare, toate la un loc, nu fac decât ca, odată plecaţi de pe teritoriul României, românii să fie lăsaţi uitării de către guvernanţii de la Bucureşti. Când vine vorba despre aceştia, de multe ori se vorbeşte în termeni de „căpşunari“ cotizanţi la PIB-ul României sau, mai rău, abandonaţi în ţări din jurul graniţelor acolo unde aceştia „beneficiază“ de o politică de asimilare bine pusă la punct de guvernele ţărilor vecine.
În cele mai multe cazuri, românii nu sunt recunoscuţi de statele vecine ca şi comunitate etnică sau, dacă sunt, ei sunt marginalizaţi şi nu li se oferă fonduri sau măcar „privilegiul“ de a-şi păstra identitatea naţională prin educaţie şi acces la slujbe religioase în limba maternă. În tot acest timp, deşi se încearcă acreditarea unei idei la nivel european că România nu respectă drepturile minorităţilor (vezi demersurile lui Tokes la Bruxelles) sau a Kievului care încearcă împreună cu presa rusă să inducă scenariul potrivit căruia ţara noastră aspiră la statutul de „România Mare“, minorităţile acestor ţări beneficiază din partea statului român de un ajutor financiar substanţial, multiple drepturi ce vizează accesul la păstrarea identităţii naţionale şi, nu în ultimul rând, de reprezentare parlamentară.

Criză pentru unii, fonduri pentru alţii

Pornind de la premisele enumerate mai sus, am dorit să vedem dacă ideile expuse în rândurile de mai sus au acoperire şi în cifre. Mai exact, am dorit să comparăm sumele pe care Executivul român le acordă celor 20 de minorităţi reprezentate în Parlamentul României şi sumele pe care acesta le oferă pentru românii din afara graniţelor ţării. Conform ultimul recensământ desfăşurat în România, în anul 2002, cifrele oficiale arată că pe teritoriul României trăiesc 2,6 milioane de etnici care aparţin celor 20 de comunităţi care au reprezentaţi în Parlamentul român. Pe primele cinci poziţii în topul celor mai numeroase minorităţi care trăiesc pe teritoriul României se numără: maghiarii - cu 1.434.377 de etnici (6,6%), ţiganii - cu 535.250 (2,5%), ucrainenii - cu 61.091 (0,3%), germanii - cu 60.088 (0,3%) şi ruşii lipoveni - cu 36.397 (0,2%). Pe următoarele 15 poziţii, în ordine descrescătoare, se află: turcii, tătarii, sârbii, slovacii, bulgarii, croaţii, grecii, evreii, cehii, polonezii, italienii, armenii, macedonenii, albanezii şi rutenii. Din cele 20 de minorităţi, 19 au reprezentanţi şi în Parlamentul României, pentru a avea grijă de respectarea drepturilor acestor comunităţi. Aceste 19 comunităţi primesc de la bugetul statului sume anuale de bani în funcţie de numărul membrilor. Bineînţeles că cele mai multe fonduri sunt alocate de la bugetul de stat pentru etnicii maghiari, care vor primi din partea Guvernului român, numai în 2010, suma de 13.664.394 RON (circa 3,25 milioane de euro), fiind singura minoritate care în an de criză a primit o mărire a fondurilor care în 2009 a fost în cuantum de 13.072.660 RON. Pe lângă comunitatea maghiară al cărei reprezentant de seamă este Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR) condusă de preşedintele ei, Marko Bela, fonduri consistente din partea Guvernului au mai primit şi Asociaţia Partida Romilor „Pro-Europa“, condusă de deputatul Nicolae Păun (poreclit şi Niki Scorpion), în cuantum de 8.800.417 RON. Pe locul trei se regăseşte Forumul Democrat al Germanilor din România, condus de primarul Sibiului, Klaus Werner Johannis, pentru care s-a alocat, în 2010, suma de 4.945.068 RON. Uniunea Ucrainenilor din România, condusă de Ştefan Buciuta, a primit în acest an de la bugetul de stat 5.139.729 RON, iar Comunitatea Ruşilor Lipoveni din România, al cărei lider este Miron Ignat, a primit suma de 3.452.058 RON. Potrivit cifrelor puse la dispoziţie pentru ziarul „Curentul“ de către Direcţia de relaţii interetnice din subordinea Guvernului, statul român a plătit către asociaţiile reprezentative ale tuturor comunităţilor etnice recunoscute suma totală de 63.000.000 de lei noi, echivalentul a circa 15 milioane de euro pentru o populaţie totală de circa 2,6 milioane de etnici.

Români de 6000 de lei vechi

Nu atât de norocoşi sunt românii din afara graniţelor ţării noastre. Conform datelor obţinute de ziarul „Curentul“, diaspora românească numără în total aproximativ 10 milioane de români care trăiesc în toate colţurile lumii. Cei mai mulţi trăiesc bineînţeles în Europa, şi numai în jurul României, în statele din imediata apropiere, aceştia sunt în jur de 5 milioane. Pentru cele 10 milioane de români, statul român a alocat în 2010 şocanta sumă de 6.750.000 RON, puţin peste 1,5 milioane de euro. La un calcul simplu, această sumă s-ar traduce prin 0,15 euro de român din diaspora, conform datelor oficiale care ne-au fost puse la dispoziţie de DRP.

 
©2009 Jos comunismul! | by TNB