tag:blogger.com,1999:blog-14454957743078896092024-02-07T03:01:21.729-08:00Jos comunismul!ÎN BASARABIA COMUNIŞTII AU CĂŞTIGAT ALEGERILE PRIN FRAUDĂ. AR FI CEL DE-AL TREILEA MANDAT AL LOR, ÎNSĂ TINERII BASARABENI S-AU SĂTURAT. NU MAI VOR COMUNIŞTI. NU MAI VOR SĂ FIE ŢINUŢI SUB STĂPÂNIREA KGB-ULUI. VOR SĂ SE UNEASCĂ CU ROMÂNIA. EU CONSIDER CĂ BASARABIA E ROMÂNIA DINTOTDEAUNA. TOTUŞI, AVEM NEVOIE ŞI DE "UNIRE ÎN ACTE".Libertate!http://www.blogger.com/profile/03114839023459043934noreply@blogger.comBlogger426125tag:blogger.com,1999:blog-1445495774307889609.post-9101099974604222742011-02-02T12:23:00.000-08:002011-02-02T12:23:23.519-08:00(FOTO & AUDIO) Lansare de carte: Românii din Bugeac pe cale de dispariţie. O călătorie prin satele româneşti din sudul Ucrainei<div style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><a href="http://i840.photobucket.com/albums/zz329/basarabeni2010/Romanii-din-Bugeac.jpg?t=1296657523" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="Lansare de carte, Românii din Bugeac, cale de dispariţie, sudul Basarabiei, George Damian, DRP" border="0" class="left" src="http://i840.photobucket.com/albums/zz329/basarabeni2010/Romanii-din-Bugeac.jpg?t=1296657523" /></a> <span class="text"><b>Pe data de 1 februarie 2011 la Muzeul de Istorie al Municipiului Bucureşti a avut loc o lansare de carte despre romanii din sudul Basarabiei, transmite Basarabeni.Ro</b><br />
<br />
La lansarea cartii: „Românii din Bugeac pe cale de dispariţie. O călătorie prin satele româneşti din sudul Ucrainei” au participat Eugen Tomac, secretar de stat Departamentul pentru Românii de Pretutindeni; Titus Corlăţean, preşedintele Comisiei de Politică Externă a Senatului; Viorel Badea, vice-preşedintele Comisiei de Politică Externă a Senatului. De asemenea la lansare a fost prezent si primul Premier al Republicii Moldova Mircea Druc.<br />
<br />
Autorii, George Damian şi Cătălin Vărzaru au avut ocazia sa povesteasca invitatilor mai multe detalii despre despre românii din Bugeac şi suferinţele lor.<br />
<br />
Biserici demolate, preoţi bătuţi, monumente vandalizate, cimitire desacralizate, limba română alungată din şcoli, deznaţionalizare şi purificare etnică – aceasta este soarta de azi a românilor din Bugeac, sudul Basarabiei, sau regiunea Odesa din Ucraina după denumirea oficială. Mai mult de 120.000 de etnici români sunt supuşi zilnic unui agresiv proces de deznaţionalizare după cum am putut constata la faţa locului în vara anului 2010.<br />
<br />
Basarabeni.Ro aminteste ca aceasta carte a fost publicata cu sprijinul Guvernului Romaniei prin Departamentul pentru Romanii de Pretutindeni.<br />
</span><br />
<span class="text">Sursa:<a href="http://www.blogger.com/"><b> Basarabeni.ro - Românii din Bugeac</b></a></span></div><br />
<div style="text-align: center;"><object height="33" width="448"><param name="movie" value="http://embed.trilulilu.ro/audio/basarabeniro/279a6b46fc30f0.swf"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><param name="flashvars" value="username=basarabeniro&hash=279a6b46fc30f0&miniMode=true"></param><embed src="http://embed.trilulilu.ro/audio/basarabeniro/279a6b46fc30f0.swf" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" width="448" height="33" flashvars="username=basarabeniro&hash=279a6b46fc30f0&miniMode=true" ></embed></object> </div><div style="text-align: center;"> </div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://i840.photobucket.com/albums/zz329/basarabeni2010/DSCF0504.jpg?t=1296642786" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="223" src="http://i840.photobucket.com/albums/zz329/basarabeni2010/DSCF0504.jpg?t=1296642786" width="400" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://i840.photobucket.com/albums/zz329/basarabeni2010/DSCF0499.jpg?t=1296642792" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="223" src="http://i840.photobucket.com/albums/zz329/basarabeni2010/DSCF0499.jpg?t=1296642792" width="400" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://i840.photobucket.com/albums/zz329/basarabeni2010/DSCF0476.jpg?t=1296642786" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="223" src="http://i840.photobucket.com/albums/zz329/basarabeni2010/DSCF0476.jpg?t=1296642786" width="400" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh1TnjNJIYAI7fKOx43Awh2wKfm5Elo8ohvj7yO14cHgxL7sg5tzgl3G5eusw0gI17NgSzHT0yTZLPK85jlTVyzvaVg2-Vdf080r1tdGinG8XhDvIZX3N9a9MWFnO-TwIXl5LgkONNAGGy8/s1600/Romanii+din+Bugeac.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh1TnjNJIYAI7fKOx43Awh2wKfm5Elo8ohvj7yO14cHgxL7sg5tzgl3G5eusw0gI17NgSzHT0yTZLPK85jlTVyzvaVg2-Vdf080r1tdGinG8XhDvIZX3N9a9MWFnO-TwIXl5LgkONNAGGy8/s640/Romanii+din+Bugeac.JPG" width="480" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br />
</div><a href="http://www.trilulilu.ro/audio/traditionala" title="traditionala"><br />
</a>Libertate!http://www.blogger.com/profile/03114839023459043934noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1445495774307889609.post-39666214704109632832011-01-31T07:57:00.000-08:002011-01-31T07:57:50.056-08:00Ziaristi Online: Premierul Vlad Filat a recunoscut ca a servit in trupele KGB pe frontiera URSS. FOTO/VIDEO<div id="content_div-3659"><div style="text-align: center;"><a href="http://www.ziaristionline.ro/2011/01/31/premierul-vlad-filat-a-recunoscut-ca-a-servit-in-trupele-kgb-pe-frontiera-urss-foto/vlad-filat-bereta-kgb/" rel="attachment wp-att-3660"><img alt="" class="aligncenter size-full wp-image-3660" height="311" src="http://www.ziaristionline.ro/wp-content/uploads/2011/01/vlad-filat-bereta-KGB.jpg" title="vlad filat-bereta-KGB" width="498" /></a> </div>Vlad Cubreacov informeaza: “Prezent joi, 27 ianuarie, alături de un vechi cadru KGB, generalul de securitate <a href="http://www.sis.md/md/director/">Gheorghe Mihai</a> (in prezent director al SIS), la ceremonia de marcare a 19 ani de la crearea Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat (SPPS), premierul Filat a primit în dar o beretă neagră şi alte însemne „ale curajului şi bărbăţiei” din partea directorului SPPS, Igor Bodorin. Cu această ocazie, Filat a recunoscut public, în premieră, că a slujit în trupele KGB şi că păstrează acasă, la loc de cinste, uniforma de grănicer sovietic. Referindu-se la bereta neagră primită, Filat a declarat: „O s-o pun la locul care îl am, unde am mai multe elemente, inclusiv şi ceea ce ţine de serviciul pe care l-am avut eu în tinereţe, serviciul militar, desigur, mă refer, atunci tot am avut uniformă – aşa, mai specială – am făcut armata la frontieră”. Vladimir Filat a slujit, între 1987 şi 1989, în trupele speciale ale KGB, responsabile cu paza frontierei sovietice de stat.”<br />
Emil CONSTANTINIU, FLUX, Ediţia de Vineri, Nr.20113, din 28 ianuarie 2011 reprodus de <a href="http://cubreacov.wordpress.com/2011/01/29/e-adevarat-filat-a-slujit-in-trupele-kgb/">Vlad Cubreacov</a><br />
Informatia confirma ancheta <a href="http://www.ziaristionline.ro/2011/01/31/2011/01/28/vladimir-vlad-filat-premierul-moldovei-recrut-fruntas-in-trupele-kgb-foto/" rel="bookmark" title="Vladimir (Vlad) Filat, premierul Moldovei, recrut fruntas in trupele KGB. FOTO">Vladimir (Vlad) Filat, premierul Moldovei, recrut fruntas in trupele KGB. FOTO</a><br />
<div style="text-align: center;"><br />
</div><div style="text-align: center;"><b><a href="http://www.dailymotion.com/video/xgtlpd_vlad-filat-primind-bereta-neagra-de-la-spps-ul-moldovei_news"></a></b></div></div><div style="text-align: center;"><iframe frameborder="0" height="458" src="http://www.dailymotion.com/embed/video/xgtlpd?width=560&theme=none&foreground=%23F7FFFD&highlight=%23FFC300&background=%23171D1B&start=&animatedTitle=&iframe=1&additionalInfos=0&autoPlay=0&hideInfos=0" width="560"></iframe></div><div style="text-align: center;"><span style="font-weight: bold;"></span>Sursa: <a href="http://www.ziaristionline.ro/">ZiaristiOnline</a></div>Libertate!http://www.blogger.com/profile/03114839023459043934noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1445495774307889609.post-2106673369359533932011-01-29T05:08:00.000-08:002011-01-29T05:08:51.138-08:00Petru Ursache: Clipa Basarabiei necunoscute<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://astra.iasi.roedu.net/poze/nr52BasarabiaNecunoscuta%28mare%29.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://astra.iasi.roedu.net/poze/nr52BasarabiaNecunoscuta%28mare%29.jpg" width="220" /></a></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><strong><span lang="FR">Moto</span></strong><span lang="FR"><br />
<strong> </strong>„A rosti numele Basarabia e una cu a protesta contra dominatiunii rusesti. Numele Basarab si Basarabia exista cu mult înaintea vremii în care acest pămînt devenise românesc; acest nume singur este o istorie întreagă”.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="FR">(Eminescu, <em>Opere</em> X. <em>Publicistică</em>. Editura Academiei, 1989, p. 57).</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="FR">De la inversarea, cu intentie, a geografiei istorice, fapt posibil doar pe hartă si în cabinetele diplomatilor, se ajunge la f</span>enomene de aculturatie si de colonizare (sau, într-o retorică mai nouă, pentru întretinerea orgoliilor „celui tare”, a „sălbatecului modern”), la „ciocnirea civilizatiilor”; dar si la bătălia pentru triumful adevărului în temeiul documentului de arhivă, ca să se dea o umbră de sperantă majoritătii păgubite. Basarabia reprezintă un caz tipic în această privintă, destinat să întretină nu doar starea conflictuală, „ciocnirea”, ci vrajba si înrăirea, căderea din starea de umanitate.</div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br />
<span lang="FR">S-a început cu o minciună imperială, tratatul de la Lutk. (Se întîmpla, totusi, dincolo de Nistru si de seria de cetăti de strajă, preexistente: Hotin, Soroca, Tighina, Cetatea Albă); s-a continuat, după un secol, printr-un rapt monstruos, pe măsură (la 1812), ca atacurile împotriva insulei de romanitate, „de la Nistru pîn' la Tisa”, să capete forme dramatice, fiind vizată îndeosebi fibra etnică, situarea spatio-temporală, jurisdictia istorică, deprinderile cutumiare si etice. Dezbinarea si acapararea au fost legile de fier ale năvălitorilor colonializatori. Ei au reformulat datele realitătii milenare, pentru a da fată convenabilă, însă înselătoare, ordinii impuse în folos propriu. Ce înseamnă Moldova versus Basarabia, decît o nemaipomenită contrafacere geo-politică, o sfidătoare siluire a adevărului? Moldova si-a luat numele de la un rîu care-si poartă undele pe o întindere de teren aflată „dincoace”; si de la o legendă intrată în constiinta tuturor românilor. Între Baia si Siret se cuprinde spatiul de întemeiere si de extindere a Moldovei lui Alexandru cel Bun, a lui Stefan cel Mare, a lui Dimitrie Cantemir. Miscarea întemeietoare de viată istorică si culturală a pornit dinspre Carpati spre Nistru si mai departe. Nu invers. Pe-atunci, rusii abia se organizau în jurul Novgorodului, ajutati de suedezi; Kievul avea să se înalte în spiritualitate abia o dată cu Petru Movilă, iar curtea taristă se putea făli, ceva mai tîrziu, să aibă în mijlocul ei un reprezentant al Academiei din Berlin, în persoana înteleptului, dar naivului domnitor, Dimitrie Cantemir. Lucrurile trebuie spuse răspicat în litera lor. Si tot asa: ce înseamnă Moldova versus România? Este o nouă si diabolică intentie de spintecare a trunchiului comun si indivizibil, nu numai teritorial, de data aceasta, dar si etnic, lingvistic, spiritual. După ce criterii îsi fabrică manualele istoricii si lingvistii din cabinetul comunistului si românofobului Voronin? Nu ne rămâne decît să ne angajăm, în bătălia pentru adevărul istoric, cu cărtile pe masă, pentru a discuta coerent, cu măsură, temeinic si în firea lucrurilor.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="FR">O astfel de carte doveditoare, de replică este, fără îndoială, <em>Basarabia necunoscută</em>, elaborată în mai multe volume, începînd cu anul 1993 („Universitas”, Chisinău si continuînd: 1997, „Museum”; „Museum”, 2002; „Museum”, 2006) de energicul publicist si om de cultură basarabean Iurie Colesnic. Ni se înfătisează, pe mai multe sute, chiar mii de pagini, „o clipă” din viata Basarabiei, cea mai semnificativă si impunătoare dintre toate. Ea corespunde momentului de iluminare si de vointă, cînd fortele autohtone si patriotice au ascultat chemarea pămîntului, au înfiintat Sfatul Tării, în traditia vechilor domnitori si au decis, „într-un glas” cu fratii ardeleni, Unirea cu Tara. Această „clipă” aurorală nu însemna numai redesteptarea Basarabiei. Era si „clipa României” reîntregite. Basarabia a dat prima tonul, cum se stie, în mod decis si în perfectă cunostintă de cauză, ca partea cea mai îndurerată si cea mai încercată din fiinta etnică. Atunci s-a cîntat pentru toti românii <em>Limba noastră</em>, în chip de imn, de doină si de rugăciune. Să se retină: o poezie alcătuită de un preot, fiu de plugar. Si să nu uităm: tot un basarabean a fost primul care a pus în frază si în ton melodios imaginea de glorie si de îndurerare a României. L-am numit pe Alecu Russo. El este unul dintre aceia care au lucrat cu mestesug si întelepciune ca numele Tării să intre în gînd si în inimă. Si tot el a salvat si dăruit pentru memorie <em>Miorita, </em>„cea mai frumoasă epopee păstorească din lume”(cuvintele îi apartin). Asadar, „clipa Basarabiei” este însăsi „clipa României” din totdeauna. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="FR"><br />
<em>Basarabia necunoscută</em> cuprinde succinte schite de biografie culturală privind personalităti ale locului, care s-au afirmat în anume planuri ale vietii politico-administrative si spirituale, reusind, prin lucrare grea si la unison, să mentină suportul moral, continuitatea si coerenta etnică a elementului românesc dintre Prut si Nistru, împotriva tendintelor vrăjmase, din afară, de dispersare si de nimicire. Unii au roit, după împrejurări, spre alte centre de cultură, în interiorul tării sau în afara granitelor. Reveneau, însă, de fiecare dată cînd situatia celor rămasi locului devenea critică, reangajîndu-se, cu putere, întru ajutorare. Se asigura <em>ochiul de veghe</em>, necesar si vital.<br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="FR">……</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="FR"><br />
În ce-l priveste pe Constantin Stere, el a preluat ideea unitătii neamului la scară lărgită, pînă la cuprinderea organismului în totalitatea lui naturală si istorică si a cultivat-o cu aceeasi înflăcărare pe care o întîlnim la Goga si la Iorga. Profesor la Iasi, înfiinta revista „Viata Românească”, în amintirea „Daciei literare”, publicatii de cultură în general. Cu gîndul la basarabenii săi, însă, si la partea din trupul românismului aflată în pericolul înstrăinării fortate, înfiinta reviste unioniste în folosul direct al locuitorilor dintre Prut si Nistru; si tot el a fost cel mai activ si influent în actiunea de întemeiere a Sfatului Tării, nucleul politic al dezvoltării Basarabiei viitoare, revenită în componenta naturală a Tării. Lui Constantin Stere i se datorează înfiintarea ziarului „Basarabia” (ajutat de Zamfir Arbore, Ion Pelivan, Emanuil Gavrilită), la 1906, primul în limba autohtonilor, adică româna. În acea vreme, <em>română</em> însemna <em>unire</em>. Au urmat „Viata Basarabiei” (1907) si „Cuvînt moldovenesc” (1914). Ca amănunt: toti cei trei mari basarabeni, Alecu Russo, B. P. Hasdeu si Constantin Stere au fost adversari de neîmpăcat ai rusificării si ai colonizării. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="FR"><br />
Din derularea destinelor acestor cărturari de seamă rezultă că ideea Unirii venea din timpuri îndepărtate, pentru basarabeni, ca un vis încă neîmplinit, cum spunea poetul, sprijinind speranta încă înaintea înfăptuirii ei. De altfel, scriitorul de la Chisinău si autorul <em>Basarabiei necunoscute</em>, care s-a afirmat, am putea spune ireprosabil, deopotrivă, în domeniul istoriei si teoriei literare (a se vedea <em>Literatura română</em>, „Museum”, Chisinău, 2000, 520 p.), i-a consacrat lui Constantin Stere o cercetare temeinică, de arhivă (Constantin Stere, <em>Documentări politice</em>. Museum – Fundatia Culturală Română. Bucuresti-Chisinău, 2002, 638 p.), corectînd necesar si pertinent sablonul narodnicist cu care ne-au obisnuit manualele comuniste, ca si prea mult lăudata si amalgamata monografie a lui Z. Ornea. Pe scurt, aceeasi menire de corectare si cuprindere largă a imaginarului politico-cultural are si cartea, în completare, <em>Basarabia necunoscută.</em></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="FR"><em> </em><br />
Autohtoniei i se adaugă educatia civică aleasă (dobîndită-mostenită), în măsură să întărească statura morală a combatantilor. Ca să facem o statistică lămuritoare, din cele 46 de chipuri evocate în primul volum, o treime sunt preoti, cu 4 mitropoliti printre ei, iar majoritatea celor rămasi (de regulă, cadre didactice, juristi, scriitori, ziaristi, actori, pictori) si-au început cariera trecînd prin seminarii si academii teologice. Alexandru Cristea si Alexandru David sunt preoti, muzicieni si publicisti; Ion Buzdugan, jurist, economist, poet si jurnalist; Alexei Mateevici, preot-poet si erou. Biserica, scoala, traditia istorică îi mentineau în permanentă vibratie. Li se adaugă profesori de mare profil stiintific si profesional, asemenea lui Stefan Ciobanu ori Al. Boldur. Găsim în paginile cărtii lui Iurie Colesnic informatia, nestiută de multă lume, că unul dintre cei patru generali ai României, anume Alexandru Averescu, a fost basarabean. Cum vedem, sunt prezentate în carte caractere puternice, încercate. Este si cazul preotului si mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni, cu care se deschide volumul întîi. Era „fiu de răzes si ostas de frontieră”, unul dintre marii misionari ai românismului în prigoană, în legătură cu care s-a păstrat dusmănoasă tăcere. Si-a început scoala în Transilvania, unde avea un unchi preot si a continuat-o la Budapesta, ca să urmeze Academia teologică din Kiev. După un stagiu la Iasi, călătoreste în Orient si în sudul Dunării, la Constantinopole, Smirna, Patmos, Afon; se întoarce iarăsi o vreme în tările române (Cozia, Iasi) si ajunge din nou la Kiev, Poltava, Odessa. Peste tot tine cursuri la institute teologice si predici de suflet în biserici si mănăstiri. Ajunge episcop al Cetătii Albe si al Benderului si e numit mitropolit al Moldovei si Munteniei, „fiind sfintit la Iasi”. În cele din urmă, „se retrage la Chisinău si este nevoit s-o înceapă cu organizarea unei noi eparhii a Basarabiei”. Remarcabilă este si figura lui Vasile Gafencu, de asemenea fiu de plugar la origine. I se potriveste perfect strofa lui Mateevici: „Limba noastră-i limbă sfîntă,/ Limba vechilor cazanii/ Care-o plîng si care-o cîntă/ Pe la vatra lor tăranii”. Pentru că a făcut parte din Sfatul Tării, Vasile Gafencu a fost deportat si s-a pierdut, prin 1940, într-un gulag din pădurile îndepărtatului Arhanghelsc. Fiul său, Valeriu Gafencu, „sfîntul închisorilor”, cum i se spunea printre detinutii de la Pitesti, avea să sfîrsească si el dramatic; iar unchiul lui Valeriu si fratele lui Vasile Gafencu, anume Grigore Gafencu, fost ministru în Guvernul României interbelice, s-a văzut nevoit să fugă din tară sub amenintarea tancurilor cu stea rosie. O familie zdrobită de comunisti, ca multe altele din spatiul eminescian „de la Nistru pîn' la Tisa”. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="FR"><br />
Cum spuneam, Iurie Colesnic a dat prioritate elitei culturale, locale deocamdată, dorind să se afle că lumea intelectuală a basarabenilor nu se reducea la cîteva nume cunoscute doar din surse publicate sub cenzură. Exista la fata locului o categorie întreagă, bine constituită, de oameni activi si curajosi, pregătită să întîmpine tendintele potrivnice, dirijate de aproape sau de departe. De aceea, în special volumul întîi pune în fata cititorului schite de portret ale unor cărturari, participanti direct la momentele conflictuale de la începutul secolului trecut. Se lămureste, indirect, cealaltă problemă de fond din istoria mai nouă a Basarabiei, ca un adaos la ce s-a spus deja: dorinta generală de unire cu Tara nu s-a produs spontan, sub impulsul împrejurărilor de moment. Ea s-a născut din interiorul organic, cu răspundere si cu asumare si a fost sprijinită de fortele locale care au pus în practică o comandă transmisă imperios din generatie în generatie. Dovadă că în „clipa” dată s-au ivit oamenii necesari si vrednici care au fost recunoscuti ca mesageri ai adevărului, intrînd glorios în istoria politică si culturală a României: Pantelimon Halippa, Ion Inculet, Ioan Pelivan, Anton Crihan, Vasile Gafencu, Liviu Marian, etc.; ca să nu mai vorbesc de profesori de înaltă valoare, de savanti, îndeosebi filologi, de artisti si de actori celebri.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="FR"><br />
De retinut modul tenace al basarabenilor de angajare pe toate planurile împotriva tarismului, îndeosebi pentru libertate etnică si democratie. Doar un singur caz citez, figura de legendă a lui Zamfir Arbore, după însemnările unui martor de epocă: „În casa lui Arbore, veneau toti acei care erau împotriva tarismului, pentru eliberarea Basarabiei si a Poloniei. Întîlneai acolo oameni de diferite neamuri, din diferite medii, din diferite tări, de diferite dogme politice, dar legati toti printr-un profund sentiment contra tarismului si pentru eliberarea popoarelor de sub jugul lui. Si toti găseau la el un cuvînt de îmbărbătare, de îndrumare si ajutor” (Cf. Iurie Colesnic, <em>Basarabia necunoscută</em>, editia, 2002, p. 8).</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="FR"><br />
După pilda lui Zamfir Arbore (din vita celebrului hatman de la Hotin?), actionează si basarabenii de astăzi, cu aceeasi sete de libertate, organizati în societăti culturale, institutii publice, case de editură, fundatii politice internationale. Dificultatea, ca o sporire a răului, constă în faptul că oamenii lui Voronin sunt mai pătimasi decît slugile tarului. Dacă asta e posibil! Probabil că se doreste o încheiere rusinoasă, fără margini, a domniei comunismului. Partea neplăcută este că a căzut năpasta pe biata noastră Basarabie, adică „cealaltă” Românie, să fie scena pentru ultimul act al sinistrei istorii. Îndemnul lui Alecu Russo încă este de actualitate: ”Cinge-ti coapsa, tară română… si-ti întăreste inima… miazănoapte si miazăzi, apusul si răsăritul, lumina si întunerecul, cugetul dizbrăcător si dreptatea s-au luat la luptă… Urlă vijălia de pe urmă… Duhul Domnului trece pre pămînt!…” Ca si oastea de preoti basarabeni, si scriitorul de pe malul Bâcului dădea un înteles înalt psalmic scrierilor sale. De aceea a si compus <em>Cîntarea României</em>; de aceea se dovedeste a fi mai mult decît utilă cartea lui Iurie Colesnic, <em>Basarabia necunoscută. </em></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="FR"><em>Petru Ursache </em></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="FR"><em>Viaţa românească </em></span></div>Libertate!http://www.blogger.com/profile/03114839023459043934noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1445495774307889609.post-71241547241663145262011-01-28T12:31:00.000-08:002011-01-28T12:31:50.815-08:00Ziaristi Online: Vladimir (Vlad) Filat, premierul Moldovei, recrut fruntas in trupele KGB. FOTO<div style="text-align: center;"><a href="http://www.ziaristionline.ro/2011/01/28/vladimir-vlad-filat-premierul-moldovei-recrut-fruntas-in-trupele-kgb-foto/vladimir-vlad-filat-soldat-graniceri-kgb/" rel="attachment wp-att-3447"><img alt="" class="aligncenter size-full wp-image-3447" height="558" src="http://www.ziaristionline.ro/wp-content/uploads/2011/01/Vladimir-Vlad-Filat-soldat-graniceri-KGB.jpg" title="Vladimir Vlad Filat soldat graniceri KGB" width="355" /></a><br />
</div><div style="text-align: center;"><a href="http://www.ziaristionline.ro/2011/01/28/vladimir-vlad-filat-premierul-moldovei-recrut-fruntas-in-trupele-kgb-foto/vladimir-filat-guvernul-ciubuc-presedinte-lucinschi-1998/" rel="attachment wp-att-3448"><img alt="" class="alignleft size-medium wp-image-3448" height="228" src="http://www.ziaristionline.ro/wp-content/uploads/2011/01/Vladimir-Filat-Guvernul-Ciubuc-Presedinte-Lucinschi-1998-300x228.png" title="Vladimir Filat Guvernul Ciubuc Presedinte Lucinschi 1998" width="300" /></a> </div>Dupa ce ieri am aflat ca SoriNus Ovidiu Vintu de la Chisinau, alias cetateanul moldovean Vladimir Plahotniuc, vicepresedinte al Parlamentului Moldovei, <a href="http://www.ziaristionline.ro/2011/01/27/ancheta-zilei-mogulul-vladimir-plahotniuc-alias-vlad-ulinici-are-identitate-falsa-ceea-ce-ar-putea-face-sa-i-fie-anulat-mandatul-de-deputat-pd/">si-a schimbat identitatea ca cetatean roman, cu numele de Vlad Ulinici</a>, acum mai apare pe net si o fotografie cu Vlad Filat (corect Vladimir; cum ar fi ca lui Emil Boc sa i se spuna, oficial, Milu Boc?), premierul Republicii de la Chisinau, in care se disting clar trese si decoratii ale KGB, primite in cadrul desfasurarii stagiului militar la serviciul granicieri al URSS. Despre Vlad(imir) Filat s-au scris multe. Pe scurt, dupa ce-si indeplineste stagiul militar, tanarul Filat este trimis in 1990 la studii in Romania, la Iasi, Facultatea de Drept A. I. Cuza. Este momentul in care, dupa KGB, este abordat si de organele speciale romanesti, conform cutumelor. La 25 de ani e deja director general la “RoMold Trading SRL” din Iasi. Se mai intoarce in Moldova de abia in 1998 si doar pentru a fi numit, direct, sef al Departamentului Privatizarii si Administrarii Proprietatii de Stat (<em>foto stanga sus</em> de la sedinta de constituire a Guvernului, in Parlamentul de la Chisinau si <em>video</em> pe prima pagina a portalului). Avea 29 de ani.<br />
<br />
<div style="text-align: center;"><a href="http://www.ziaristionline.ro/2011/01/28/vladimir-vlad-filat-premierul-moldovei-recrut-fruntas-in-trupele-kgb-foto/lucinschi-pcus-kgb/" rel="attachment wp-att-3446"><img alt="" class="alignright size-medium wp-image-3446" height="217" src="http://www.ziaristionline.ro/wp-content/uploads/2011/01/lucinschi-PCUS-KGB-300x217.jpg" title="lucinschi PCUS KGB" width="300" /></a></div><br />
Se intampla in Guvernul Ciubuc (nu radeti, va rugam) sub presedintia lui Piotr Lucinschi, ultimul prim secretar al CC al PCUS din RSS Moldoveneasca, ulterior presedinte “democrat” si antiroman feroce <em>(foto dreapta)</em>. Nascut in raionul Soroca, el este decorat pentru meritele sale antiromanesti si de colegul sau nascut la Tighina, dar presedinte la Bucuresti, pe numele lui de trista amintire Emil Constantinescu. De pe<a href="http://cubreacov.wordpress.com/2008/06/23/92/"> treptele privatizarii</a>, tanarul Vlad(imir) Filat a urcat pe <a href="http://roncea.ro/wp-content/uploads/2010/05/Putin-Filat1.jpg">culmile politicii moldovenesti</a> pana in ziua de azi. Insa, pana acum, intotdeauna, s-a pastrat o mica pata in biografia sa oficiala: serviciul sub care a servit “patria” sovietica. Il aflam azi: KGB.<br />
Fotografia din timpul stagiului militar (<em>foto sus, in deschidere</em>) este publicata de <em>Flux</em>-ul de la Chisinau, constituind practic prima dovada concreta a unei informatii ce trebuia facuta publica, pana acum, chiar de catre politicianul moldovean. Acuzatia, altfel, nu este chiar noua. Ea a mai fost formulata in trecut de Preşedintele Asociaţiei „<em>Pro Europa</em>” de la Chişinău, Boris Asarov, care a declarat înca din 2008, in cadrul unei conferinţe de presă, că liderul Partidului Liberal Democrat din Moldova (PLDM), Vladimir Filat, ar fi fost agent KGB şi trimis în România sub acoperirea de student la Universitatea „Al. I Cuza” din Iaşi. „Trebuie să menţionăm că numitul Vladimir Filat şi-a satisfăcut serviciul militar, în perioada dintre 8.05.1987 – 15.08.1989, la Sevastopol, în cadrul trupelor de grăniceri ale KGB-ului sovietic. După expirarea termenului de satisfacere a serviciului militar, Filat a efectuat un curs de instruire în şcoala specială a KGB din Galiţino, situată în regiunea Moscova. După absolvirea şcolii KGB din Galiţino şi susţinerea cu brio a unor examene riguroase şi a unor teste psihologice, Vladimir Filat a fost inclus în rândurile aşa-numitei „agenturi secrete” a KGB, iar în toamna anului 1990 a fost trimis în misiune în România, unde a fost plasat în rândurile studenţilor basarabeni din Iaşi şi, în acelaşi timp, pus să desfăşoare o amplă activitate economică. Totodată, în prezent, Vladimir Filat se află sub controlul total al ex-rezidentului Serviciului Federal de Securitate al Rusiei în România, Valeriu Pasat, ex-agent KGB, pregătit, ca şi Filat, pentru o amplă activitate sub acoperire în ţara vecină”, a specificat Asarov. Astazi apare si dovada. Sa speram ca este reala. Ramane ca premierul Republicii de la Chisinau sa infirme sau confirme aceste date. Tocmai pentru aceasta edificare, consideram ca este de interes public sa fie facuta cunoscuta informatia publicata de colegii de presa basarabeni.<br />
<br />
Iata articolul <em>Flux</em>-ului de la Chisinau:<br />
<br />
<strong>E adevărat: Filat a slujit în trupele KGB!</strong><br />
<br />
Biografia oficială a premierului Vladimir Filat ne anunţă că dumnealui şi-a satisfăcut, în anii 1987-1989, serviciul militar în termen. Aceeaşi informaţie este preluată de enciclopedia electronică <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Vladimir_Filat">Wikipedia</a>. În nici una dintre biografiile primului ministru nu apare precizarea în ce trupe anume, adică în care gen de armă şi-a satisfăcut premierul nostru serviciul militar.<br />
Ei bine, o fotografie mai veche, obţinută pe surse, postată recent pe reţeaua de socializare pe internet Facebook şi preluată de ziarul nostru, ni-l înfăţişează pe Vladimir Filat soldat în Armata Sovietică. Această fotografie spune mult şi multe de la sine.<br />
<br />
<div style="text-align: center;"><a href="http://www.ziaristionline.ro/2011/01/28/vladimir-vlad-filat-premierul-moldovei-recrut-fruntas-in-trupele-kgb-foto/granicer1-kgb-filat-vladimir/" rel="attachment wp-att-3452"><img alt="" class="alignleft size-medium wp-image-3452" height="109" src="http://www.ziaristionline.ro/wp-content/uploads/2011/01/granicer1-kgb-filat-vladimir-300x109.jpg" title="granicer1 kgb filat vladimir" width="300" /></a></div><br />
Întâi, văzând acronimul rusesc „ПВ” („PV”) de pe epoleţi, înţelegem că genul de armă în care a servit domnul Filat patria sovietică a fost unul mai aparte. „PV” înseamnă „Pogranicinâie voiska”, adică „Trupele de grăniceri”. Este vorba, evident, despre Unităţile speciale ale Trupelor de grăniceri ale Comitetului Securităţii Statului (KGB) ale URSS, ca să redăm denumirea completă a genului de trupe în care premierul nostru a servit Uniunea Sovietică.<br />
Faptul că a făcut parte, doi ani de zile, din trupele speciale ale KGB este ascuns cu multă grijă de premier şi de biografii săi bine plătiţi. Nimeni nu cunoaşte exact pe care anume segment al frontierei sovietice, în care anume unitate şi la care anume pichet de grăniceri s-a aflat în perioada respectivă bravul nostru soldat. Există însă voci care susţin că prima jumătate de an de serviciu în trupele KGB Vladimir Filat a petrecut-o în Crimeea, la Sevastopol, în ceea ce se numea pe timpuri „Simferopolski otread”, după care actualul nostru premier a fost repartizat în altă unitate. Uniforma sa din 1989 ne spune clar că nu este vorba de trupele maritime, ci de cele de infanterie ale KGB (în rusă – „suhoputnâie pogranvoiska KGB”).<br />
În al doilea rând, Vladimir Filat nu numai că a slujit în trupele KGB, dar a şi fost un grănicer sovietic de valoare, remarcat de conducerea militară. Imediat după postarea fotografiei cu pricina pe internet, lumea s-a apucat să desluşească ce insigne şi distincţii sovietice strălucesc în pieptul bombat al falnicului grănicer KGB. Dat fiind că fotografia este alb-negru, la o rezoluţie proastă, de acum 21 de ani, această sarcină este mai complicată, dar nu imposibilă. De aceea, am încercat să clarificăm şi noi care au fost distincţiile grănicerului KGB, Filat, căci pentru care merite i-au fost acordate este, deocamdată, mai greu de aflat sau de precizat.<br />
<div style="text-align: center;"><a href="http://www.ziaristionline.ro/2011/01/28/vladimir-vlad-filat-premierul-moldovei-recrut-fruntas-in-trupele-kgb-foto/granicer2-kgb-filat-vladimir/" rel="attachment wp-att-3453"><img alt="" class="alignright size-medium wp-image-3453" height="120" src="http://www.ziaristionline.ro/wp-content/uploads/2011/01/granicer2-kgb-filat-vladimir-300x120.jpg" title="granicer2 kgb filat vladimir" width="300" /></a> </div><br />
Aşadar, să le luăm pe rând. Distincţia de sus, în formă de medalie, este cea mai importantă dintre toate cele 5 decoraţii militare sovietice ale grănicerului nostru. Este vorba despre o distincţie a KGB, şi anume, distincţia „Otlicinik pogranvoisk” (Eminent al trupelor de grăniceri). Această distincţie, având gradele I şi II, a fost instituită la 8 aprilie 1969 de către Iuri Vladimirovici Andropov, prin Ordinul nr. 53 al KGB de pe lângă Sovietul de Miniştri al URSS. Regulamentul distincţiei şi descrierea acesteia au fost semnate de către general-colonelul Pavel Ivanovici Zârianov, şeful trupelor de grăniceri ale KGB. Având dimensiunile de 4 x 5 centimetri, distincţia pectorală „Otlicinik pogranvoisk” (Eminent al trupelor de grăniceri) reprezenta o stea cu cinci colţuri (pentagramă) pe fundalul unui nimb de raze. În centrul pentagramei este situat un scut cu imaginea profilului unui grănicer sovietic. Facem o paranteză aici pentru a arăta că scutul reprezintă o constantă în heraldica organelor NKVD, KGB, iar, mai nou, şi a Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova (SIS). De ambele laturi ale scutului apare inscripţionarea „Otlicinik pogranvoisk” (Eminent al trupelor de grăniceri), redată cu litere aurii. În spatele figurii grănicerului, în partea superioară a nimbului de raze este reprezentată imaginea unei borne de frontieră cu stema URSS. În partea inferioară a nimbului de raze este situat un scut mic pe care este redat gradul distincţiei. În conformitate cu punctul 2 al Regulamentului distincţiei, aceasta se acorda soldaţilor, matrozilor, sergenţilor şi subofiţerilor din trupele de grăniceri ale KGB „pentru serviciu militar exemplar în apărarea frontierelor de stat ale URSS, pentru abilităţi în reţinerea infractorilor la frontiera sovietică şi pentru manifestarea în aceste cazuri a curajului, perseverenţei, rezistenţei, a rezultatelor excelente în pregătirea politică şi militară şi pentru disciplină militară exemplară”. Distincţia este suspendată de o bandă verde, culoarea trupelor KGB, de altfel ca şi culoarea epoleţilor şi petliţelor purtate de militarii din aceste trupe. Şi aici nu facem nici un fel de aluzie la faptul că premierul Filat a insistat ca partidul său să-şi ia drept culoare distinctivă culoarea verde. Este, desigur, vorba de o simplă coincidenţă, nimic mai mult. Trebuie să mai precizăm că distincţia „Otlicinik pogranvoisk” (Eminent al trupelor de grăniceri) de gradul I se acorda personal de către şeful trupelor de grăniceri ale KGB. Cum a ajuns premierul nostru să primească în 1989 această distincţie din partea KGB şi pentru care merite concrete? Nu putem şti. Dar timpul va vărsa lumină, cu siguranţă, asupra acestei chestiuni şi atunci orice semn de întrebare se va spulbera.<br />
Celelalte decoraţii din pieptul soldatului din trupele de grăniceri ale KGB sunt, evident, mai mici ca valoare, dar totuşi, de neneglijat. Bunăoară, „Starşii pogranicinik” v-ar spune ceva? Nu ne vom opri însă astăzi asupra lor. Vom reveni, poate, cu o altă ocazie la acest subiect. Este bine să le lăsăm şi cititorilor noştri libertatea să se pronunţe. Vom spune doar că cele trei distincţii, din rândul al doilea, sunt legate, de asemenea, de trupele KGB. Numai ultima insignă, din cel de-al treilea rând, este una sportivă.<br />
Ei, iată că povestea premierului de culoarea epoleţilor trupelor KGB începe să devină mai interesantă. Şi mai desluşită. Nu de alta, dar multă lume nu înţelegea ce o fi avut oare în vedere, la 7 aprilie 2009, ziaristul Victor Roncea din Bucureşti când a spus verde, pe şleau, româneşte că nimic esenţial nu se schimbă la Chişinău, atâta doar că o mână de kaghebişti mai tineri îi înlocuieşte pe alţi kaghebişti mai bătrâni! Ce trist adevăr, nu-i aşa?<br />
<br />
<a href="http://www.flux.md/articole/11226/">Emil CONSTANTINIU, FLUX</a><br />
<br />
<div class="MsoNormal">Preluat de la <!--[if gte mso 9]><xml> <w:WordDocument> <w:View>Normal</w:View> <w:Zoom>0</w:Zoom> <w:PunctuationKerning/> <w:ValidateAgainstSchemas/> <w:SaveIfXMLInvalid>false</w:SaveIfXMLInvalid> <w:IgnoreMixedContent>false</w:IgnoreMixedContent> <w:AlwaysShowPlaceholderText>false</w:AlwaysShowPlaceholderText> <w:Compatibility> <w:BreakWrappedTables/> <w:SnapToGridInCell/> <w:WrapTextWithPunct/> <w:UseAsianBreakRules/> <w:DontGrowAutofit/> </w:Compatibility> <w:BrowserLevel>MicrosoftInternetExplorer4</w:BrowserLevel> </w:WordDocument> </xml><![endif]--><!--[if gte mso 9]><xml> <w:LatentStyles DefLockedState="false" LatentStyleCount="156"> </w:LatentStyles> </xml><![endif]--><!--[if gte mso 10]> <style>
/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:"Table Normal";
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-parent:"";
mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt;
mso-para-margin:0cm;
mso-para-margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:10.0pt;
font-family:"Times New Roman";
mso-ansi-language:#0400;
mso-fareast-language:#0400;
mso-bidi-language:#0400;}
</style> <![endif]--><a href="http://www.ziaristionline.ro/2011/01/28/vladimir-vlad-filat-premierul-moldovei-recrut-fruntas-in-trupele-kgb-foto/">Ziaristi Online</a></div>Libertate!http://www.blogger.com/profile/03114839023459043934noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1445495774307889609.post-1527014766869563092011-01-26T15:32:00.000-08:002011-01-26T15:32:40.740-08:00Se lanseaza cartea. „Românii din Bugeac pe cale de dispariţie. O călătorie prin satele româneşti din sudul Ucrainei” (autori: George Damian şi Cătălin Vărzaru)<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh1TnjNJIYAI7fKOx43Awh2wKfm5Elo8ohvj7yO14cHgxL7sg5tzgl3G5eusw0gI17NgSzHT0yTZLPK85jlTVyzvaVg2-Vdf080r1tdGinG8XhDvIZX3N9a9MWFnO-TwIXl5LgkONNAGGy8/s400/Romanii+din+Bugeac.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh1TnjNJIYAI7fKOx43Awh2wKfm5Elo8ohvj7yO14cHgxL7sg5tzgl3G5eusw0gI17NgSzHT0yTZLPK85jlTVyzvaVg2-Vdf080r1tdGinG8XhDvIZX3N9a9MWFnO-TwIXl5LgkONNAGGy8/s320/Romanii+din+Bugeac.JPG" width="240" /></a></div>Biserici demolate, preoţi bătuţi, monumente vandalizate, cimitire desacralizate, limba română alungată din şcoli, deznaţionalizare şi purificare etnică – aceasta este soarta de azi a românilor din Bugeac, sudul Basarabiei, sau regiunea Odesa din Ucraina după denumirea oficială. Mai mult de 120.000 de etnici români sunt supuşi zilnic unui agresiv proces de deznaţionalizare după cum am putut constata la faţa locului în vara anului 2010. <br />
<br />
Dacă vreţi să aflaţi mai multe despre românii din Bugeac şi suferinţele lor de azi vă invităm la lansarea volumului scris de George Damian şi Cătălin Vărzaru „Românii din Bugeac pe cale de dispariţie. O călătorie prin satele româneşti din sudul Ucrainei” care va avea lor marţi 1 februarie 2011, orele 18:00 la Muzeul de Istorie al Municipiului Bucureşti (Palatul Şuţu, Bulevardul I.C. Brătianu nr. 2).<br />
<br />
Dacă aveţi prieteni care ar fi interesaţi de această lansare vă rog să-i anunţaţi.<br />
<br />
George DamianLibertate!http://www.blogger.com/profile/03114839023459043934noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1445495774307889609.post-82980242655561374132011-01-26T00:29:00.000-08:002011-01-26T00:29:20.537-08:00Viorel Patrichi: Lupii din România atacă Republica Molotov<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://www.ziaristionline.ro/wp-content/uploads/2010/12/Viorel-Patrichi-199x300.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://www.ziaristionline.ro/wp-content/uploads/2010/12/Viorel-Patrichi-199x300.jpg" /></a></div>Cum stăm acum la gura sobei – dacă avem lemne, amarnic se mai potrivesc poveştile cu lupi. Pe când eram copil, la Crăieşti, pe malul Siretului, le ascultam de la cei bătrâni, până adormeam… <br />
Este aici o atracţie a majestăţii sălbăticiei. Doar lupul ne-a însoţit istoria, ca fiară totemică. „Dac” însemna lup, „valah” tot lup este. Ruşii o numeau pe fiica lui Ştefan cel Mare „Elena Voloşiţa”…<br />
Nu am însă intenţia unei poliloghii filologice findcă-i musai să mă refer la poveştile foarte actuale cu lupi de pe la fraţii noştri dintre Prut şi Nistru. Mi-am adus aminte de lupii copilăriei mele după ce am văzut o emisiune difuzată de o televiziune cu nume neaoş: „Niti” (nu „Nit”!), care înseamnă „reţea” – reţea electrică şi, prin extensie, reţea mafiotă, reţea ocultă, reţea de spionaj etc. <a href="http://www.arena.md/?go=news&n=2414&t=O%20alt%C4%83%20victim%C4%83%20a%20lupilor">Şi am văzut acolo nişte români speriaţi de pe la Hânceşti, care s-au trezit cu oile rupte de haite.</a><br />
Pentru bieţii oameni este o dramă, dar pentru editorii de la „Reţeaua” a fot un excelent pretext să amintească – fie şi subliminal – de primejdia pe care o reprezintă România, ţara din care vin lupii! Şi pentru ca lucrurile să fie şi mai clare, ei au suprapus pe această nenorocire imagini cu Vlad Filat şi cu Gheorghe Flutur, care tăiau sârma ghimpată cu cleştele, cu cherpedinu… Pe-aici au trecut lupii din România, nu trebuia tăiată sârma ghimpată, mai bine rămâneam în ţarc. Mai dăm un ţăran buimăcit, mai arătăm vag imagini de peste Prut…<br />
Inutil să mai spunem că este o instrumentare penibilă, nedemnă pentru un jurnalist din acest veac. Timp de 20 de ani, aşa au procedat majoritatea politicienilor de la Chişinău cu alegătorii lor şi continuă s-o facă.<br />
Dar de unde au venit totuşi lupii, mai ales că oamenii de ştiinţă jurau că nu mai exista labă de lup prin Codrii Basarabiei? După ce a stat de vorbă cu supuşii lui Igor Smirnov, „Ziarul de Gardă” ne povesteşte că lupii au fost aduşi cu avionul din Rusia, la porunca lui Voronin. Comandă specială pentru partidele de vânătoare ale satrapului – 100.000 de euro.<br />
Lupii au fost paraşutaţi în pădurea Geamăna, Anenii Noi. Aşa cum, tot la pofta lui Voronin, pădurea de la Ţiganca a fost populată cu fazani şi mistreţi.<br />
Nu cred însă că trebuie să vină lupii din România ca să atace Republica Molotov. Are destui înăuntru. Nu mai amintesc aici de Voronin care se lamenta la monumentul lui Lenin că l-a trădat tovarăşul Diacov.<br />
Am să mă refer la Marian Lupu, ajuns oleacă prezident, românul care poartă numele carnasierului. Îmi spunea anul trecut un prieten de la Bălţi: „Băi videţî-vă di treabî, cî Marian Lupu pentru noi este doar Voronin doi! Mai aşteptaţi cî nu dau turşii…” Şi ce dreptate avea! „Excitat de ziarişti”, Lupu a simţit că-l arde pe maţe când a fost întrebat ce limbă vorbeşte.<br />
Abia s-a văzut cu dârlogii rupţi în mâini, că prima lui grijă a fost să se arunce spre ţara de unde vin lupii: vrea tratat politic de bază cu România, aşa cum ar semna cu Republica Bangladesh!<br />
“Deoarece, în viziunea mea, să ne limităm la o declaraţie politică care vizează, da, un parteneriat strategic privind integrarea europeană este important, dar nu este suficient”, s-a sumeţit Marian Lupu. După ce a promis că „i-ar da la moacă” fostului director al Teatrului de Operă şi Balet din Chişinău, dacă vine cu un asemenea tratat la Traian Băsescu, o ia sigur peste ochi.<br />
Să fie limpede pentru toţi urmaşii lui Brejnev: niciun preşedinte de la Bucureşti nu va avea curajul să semneze un astfel de document cu cele şase judeţe din Basarabia fiindcă va fi blestemat.<br />
Vorbind despre „o politică care vizează”, Marian Lupu are şi argumente:<br />
“Semnarea unui asemenea acord vine şi cu o importanţă politică deosebită, deoarece se pun nişte puncte pe ‘i’ după zeci de ani de zile. Se elimină nişte umbre în relaţiile bilaterale, nişte argumente false pentru anumiţi politicieni sau partide politice care încercau să facă speculaţii la acest subiect, dar este important şi pentru o transparenţă a agendei în relaţiile bilaterale”.<br />
Care să fie motivul pentru care Marian Lupu a pus “nişte puncte pe i” şi şi-a dat în stambă aşa iute? Să-l fi sfătuit de bine consilierul de taină Cosmin Guşă, o şarlă venită din România, la fel de onorabilă ca dl. Conţiu?<br />
Mai anţărţ, se întoarce Guşă de la Moscova şi pune de-o conferinţă de presă la un hotel scump din Bucureşti. Şi hodoronc-tronc! ne relatează domnia sa că a discutat cu nişte strategi de-ai lui Putin că să punem noi românii de-o uniune pravoslavnică, alături de mai vechii noştri prieteni, că “ne dau ruşii gaze mai ieftin”.<br />
L-am felicitat atunci că, în sfârşit, avem şi noi nişte politicieni care ies la interval cu vectorul rusesc pe malul Dâmboviţei, e perfect, să ştim şi noi cu cine votăm. (Gusă chiar a pus bazele unui partid care avea drept siglă un… urs. E-adevărat, de pluş).<br />
Personajul ubicuu este distructiv şi a trecut cu graţie de la Traian Băsescu la Adrian Năstase, de la Mircea Geoană la Sorin Ovidiu Vântu, apoi la Marian Lupu şi la Plahotniuc. La PublikaTV şi-a lansat adânca meditaţie “Acest ospiciu numit România”.<br />
Dacă îndrăznea cineva să rostească un singur cuvânt urât despre ţara lui, Vintilă Brătianu nu-i mai răspundea la salut.<br />
Alte vremuri, alţi oameni.<br />
Acum, din România vin şi potăi, nu numai lupi.<br />
<br />
<strong><a href="http://www.arena.md/?go=news&autor=Viorel%20Patrichi">Viorel Patrichi</a></strong><br />
<strong><a href="http://www.arena.md/?go=news&n=2688&t=Lupii%20din%20Rom%C3%A2nia%20atac%C4%83%20Republica%20Molotov">ARENA. Md</a><br />
</strong>Libertate!http://www.blogger.com/profile/03114839023459043934noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1445495774307889609.post-50623377293794977782011-01-22T02:26:00.000-08:002011-01-22T02:26:02.722-08:00Parintele Dumitru Staniloae: Ortodoxia noastra romaneasca ne va apara si de slavism si de o organizare suprastatala a Europei, care nu respecta principiul nationalitatilor.<h3 class="post-title entry-title"> </h3><div class="post-header"> </div><div class="post-body entry-content"> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://t2.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcSym6QsuMnMWan4HuqsUOkiTMLBuRqu-FKkVcbR_rMslgZ3zC1A" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="640" src="http://t2.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcSym6QsuMnMWan4HuqsUOkiTMLBuRqu-FKkVcbR_rMslgZ3zC1A" width="582" /></a></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27pt;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27pt;"><span lang="RO">Dacă Rusia ar redeveni pravoslavnică în scurtă vreme şi împrejurările ar rămâne actuale, ortodoxia românească ne va fi cea mai sigură pavăză a existenţei etnice: <i>ortodoxia noastră e numai a noastră. </i>Ea e altceva decât pravoslavia rusească. Ea e împletită şi colorată cu tot ce e propriu sufletului românesc. Ea nu are caracter şi tendinţe internaţionale, ci susţine cu ardoare diferenţierile naţionale. Ortodoxia românească ne va apăra de slavism cum ne-a apărat şi în trecut. Dar ea ne va apăra şi de o altă primejdie care se desemnează. Se vorbeşte stăruitor de o organizare a Europei în unităţi mai mari, de o depăşire a principiului naţionalităţilor. Ei bine, în aceste forme noi de organizare, ortodoxia ar fi singura forţă prin care ne-am susţine etnicitatea noastră prin caracterul ei naţional, care o deosebeşte de tendinţele internaţionale ale celorlalte ramuri ale creştinismului. Ea ar fi singura forţă spirituală care s-ar asocia cu atitudinea protestatară a neamurilor mici împotriva tendinţelelor internaţionale de orice fel. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27pt;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27pt;"><span lang="RO">Ortodoxia, prin dragostea ei pentru realitatea etnică, ţine tot atât de mult la unităţile etnice mai mici, ca şi la cele mai mari, spre deosebire de alte forme ale creştinismului care, neavând o afinitate specială pentru etnic şi urmărind numai rezultate cantitative, sunt dispuse totdeauna să pactizeze cu unităţile mari şi mai puternice pentru sacrificarea celor mici.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27pt;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27pt;"><span lang="RO">- fragment din articolul <b>Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae</b>, intitulat „Biserica ortodoxă a Transilvaniei”, apărut în revista „Gândirea” XXII, nr. 5, <b>1943</b>, p. 241-248</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27pt;"><span lang="RO"> </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27pt;"><span lang="RO">Sursa: <a href="http://www.vlad-mihai.blogspot.com/">România, uneşte-te!</a> </span></div></div>Libertate!http://www.blogger.com/profile/03114839023459043934noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1445495774307889609.post-72018976397378564572011-01-21T12:06:00.000-08:002011-01-21T12:12:19.583-08:00Speţnaz versus KGB la Chişinău!<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://t3.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcQSJYTLBhNLYZBroAFdCLGl1PBOl0V5iQIBDDcSJ1zpNtBNZvDQGA"><img style="display: block; margin: 0px auto 10px; text-align: center; cursor: pointer; width: 289px; height: 255px;" src="http://t3.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcQSJYTLBhNLYZBroAFdCLGl1PBOl0V5iQIBDDcSJ1zpNtBNZvDQGA" alt="" border="0" /></a><br /><p>Acţiunile sovieticilor în Basarabia pe timpul stăpânirii lor rămân învăluite de multe ori în taină, însă, din când în când, putem arunca o privire dincolo de văl.<span id="more-648"></span></p> <p>Există unele mărturii care ne permit acest lucru, deşi de multe ori nelămurirea persistă. O astfel de mărturie îi aparţine lui Viktor Suvorov (pseudonimul spionului sovietic Vladimir Bogdanovici Rezun), care a defectat la britanici în 1978. În anul 1985 apărea a patra sa carte cu titlul „Aquarium” – o pseudobiografie a sa în care îşi povestea cariera, de la ofiţer de tancuri la ofiţer speţnaz (în l. rusă – subunitate militară cu destinaţie specială) şi, în sfârşit, spion pentru GRU (Directoratul principal de spionaj).</p> <p>Suvorov povesteşte în „Aquarium” (apărut în limba română în 1993 sub titlul „Cenuşă fără epoleţi”) un episod extrem de interesant pentru istoria R. Moldova. La puţină vreme după ce a participat la invadarea Cehoslovaciei, tânărul ofiţer de tancuri Viktor Suvorov a fost remarcat de locotenent-colonelul Kravţov şi transferat în departamentul de informaţii militare, iar mai apoi – în forţele speţnaz. Kravţov îl iniţiază pe tânărul locotenent-major în tainele politicii sovietice interne, prezentată ca o luptă acerbă pentru putere în cadrul căreia nu există niciun fel de milă pentru învinşi. Kravţov explică faptul că, pentru a ajunge la putere, cei care îşi doresc acest lucru trebuie să îşi formeze o haită de sprijin, membrii haitei datorând supunere oarbă şefului, dincolo de respectarea legislaţiei sovietice. Totodată, Suvorov află de războiul fără îndurare purtat între Armată şi KGB, război arbitrat de Partid, care îşi păstrează astfel puterea. Kravţov îi cere lui Suvorov să se implice în acest război cu prilejul unui exerciţiu secret al forţelor speţnaz: „Itinerariul tău e spre Chişinău. Vei merge numai cu trenuri de marfă. Doar noaptea. La Chişinău este un institut pedagogic. Nivelul naţionalismului din acest institut depăşeşte media. Vei scrie pe timp de noapte, pe un perete, lozinca asta”. Întrebat ce mărime să aibă literele lozincii, Kravţov răspunde: „15-20 de centimetri vor fi de ajuns pentru ca preşedintele KGB-ului din Moldova să fie răsturnat” şi explică apoi că: „Aici este un caz deosebit. La institut s-a dus demult lupta cu naţionalismul, dar fără succes. S-au luat cele mai draconice măsuri. S-a raportat la Moscova că acum totul este bine. Misiunea ta este să dovedeşti că nu-i aşa”. Ulterior, aflăm că lozinca scrisă de Suvorov pe peretele Institutului Pedagogic de la Chişinău nu avea niciun sens şi nu va avea urmări, iar misiunea lui a fost, de fapt, un test din partea lui Kravţov, care dorea să ştie dacă poate avea încredere în noul lui acolit.</p> <p>Ca mărturie istorică nu se poate avea mare încredere în povestirea lui Suvorov-Rezun. Scris în 1985, „Aquarium” cu certitudine făcea parte din campania antisovietică şi urmărea să demonstreze pericolul reprezentat de Moscova pentru regimurile democratice. Şi totuşi relatarea pare cel puţin plauzibilă, pe lângă faptul că scoate la iveală modul în care gândeau cei ce luptau pentru putere în URSS. În plus, este o atestare a faptului că la Institutul Pedagogic din Chişinău „nivelul naţionalismului depăşeşte media”.</p> <p>Totodată, oricât de improbabilă ar fi povestirea lui Suvorov-Rezun, mai avem la îndemână „Istoria serviciilor secrete. Breviar”, apărută la Chişinău în 2004, sub semnătura lui Tudor Botnaru şi Alexandru Ganenco. Aici aflăm că în anul 1975 (ceea ce coincide cu cronologia carierei lui Suvorov-Rezun) preşedintele KGB de la Chişinău, Piotr Civertko, a fost destituit. În acelaşi volum mai citim că Civertko şi-a dedicat activitatea „luptei cu naţionalismul moldovenesc” şi era „aspru până la brutalitate, autoritarist şi dogmatic, nu se bucura de respectul angajaţilor Securităţii, multora le era frică de dânsul şi se străduiau să-l ocolească pe cât era posibil…”. Dumnezeu ştie dacă şi ce legătură există între destituirea lui Piotr Civertko şi relatarea lui Suvorov-Rezun. Dar cred că putem lua de bună afirmaţia că la Institutul Pedagogic din Chişinău „s-a dus demult lupta cu naţionalismul, dar fără succes”.</p><p>George Damian<br /></p><p class="MsoNormal">Preluat de pe <!--[if gte mso 9]><xml> <w:worddocument> <w:view>Normal</w:View> <w:zoom>0</w:Zoom> <w:punctuationkerning/> <w:validateagainstschemas/> <w:saveifxmlinvalid>false</w:SaveIfXMLInvalid> <w:ignoremixedcontent>false</w:IgnoreMixedContent> <w:alwaysshowplaceholdertext>false</w:AlwaysShowPlaceholderText> <w:compatibility> <w:breakwrappedtables/> <w:snaptogridincell/> <w:wraptextwithpunct/> <w:useasianbreakrules/> <w:dontgrowautofit/> </w:Compatibility> <w:browserlevel>MicrosoftInternetExplorer4</w:BrowserLevel> </w:WordDocument> </xml><![endif]--><!--[if gte mso 9]><xml> <w:latentstyles deflockedstate="false" latentstylecount="156"> </w:LatentStyles> </xml><![endif]--><!--[if gte mso 10]> <style> /* Style Definitions */ table.MsoNormalTable {mso-style-name:"Table Normal"; mso-tstyle-rowband-size:0; mso-tstyle-colband-size:0; mso-style-noshow:yes; mso-style-parent:""; mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt; mso-para-margin:0cm; mso-para-margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:10.0pt; font-family:"Times New Roman"; mso-ansi-language:#0400; mso-fareast-language:#0400; mso-bidi-language:#0400;} </style> <![endif]--><a href="http://www.george-damian.ro/spetnaz-versus-kgb-la-chisinau-648.html">Blogul lui George Damian</a></p> <p><strong><a href="http://www.timpul.md/articol/spetnaz-versus-kgb-la-chisinau-19664.html" target="_blank">Articol apărut în ziarul Timpul, Chişinău.</a></strong></p>Libertate!http://www.blogger.com/profile/03114839023459043934noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1445495774307889609.post-84529841414227359112011-01-15T20:30:00.000-08:002011-01-15T20:30:00.900-08:00Eminescu despre Basarabia. De ce face parte Eminescu din sufletul romanilor<div style="text-align: center;"><object width="480" height="385"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/gVvyotinm5c?fs=1&hl=en_US"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://www.youtube.com/v/gVvyotinm5c?fs=1&hl=en_US" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="480" height="385"></embed></object><br /><br /><object width="480" height="385"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/gm5UyN_KoK8?fs=1&hl=en_US"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://www.youtube.com/v/gm5UyN_KoK8?fs=1&hl=en_US" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="480" height="385"></embed></object><br /></div>Libertate!http://www.blogger.com/profile/03114839023459043934noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-1445495774307889609.post-19950509213950675732011-01-14T08:18:00.000-08:002011-01-14T08:23:11.831-08:00Actualitatea lui Eminescu: România în luptă cu panslavismul<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://www.presaonline.com/upload/tidings/large/primopiano_mihai_eminescu.jpg"><img style="float: left; margin: 0pt 10px 10px 0pt; cursor: pointer; width: 226px; height: 280px;" src="http://www.presaonline.com/upload/tidings/large/primopiano_mihai_eminescu.jpg" alt="" border="0" /></a>Rusia nu se mulţumeşte de a fi luat o parte mare şi frumoasă din vatra Moldovei, nu se mulţumeşte de a fi călcat peste graniţa firească a pamântului românesc, ci voieşte să-şi ia şi sufletele ce se află pe acest pământ şi să mistuiască o parte din poporul român.<br /><br />Rusia nu a luat această parte din Moldova pentru ca să-şi asigure graniţele, ci pentru ca să inainteze cu ele, şi nu voieşte să înainteze decât spre a putea stăpâni mai multe suflete.<br /><br />Tocmai puşi faţă în faţă cu viaţa rusească românii au început a fi cu atât mai vârtos pătrunşi de farmecul vieţii lor proprii, de bogăţia şi superioritatea individualităţii lor naţionale; tocmai fiind puşi în contact cu ruşii, românii erau mândri de românitatea lor.<br /><br />E nobil răsadul din care s-a prăsit acest mic popor românesc, şi, deşi planta nu e mare, rodul e frumos şi îmbelşugat; cele două milioane de români au adunat în curgerea veacurilor mai multe şi mai frumoase comori decît nouăzeci de milioane de ruşi vor putea să adune cândva.<br /><br />Nu! Înrâurirea firească a Rusiei ne este stricăcioasă, dar ea nu ne poate nimici. Pentru ca să ne ia individualitatea, Rusia ar trebui să ne dea alta în schimb, şi, cel puţin deocamdată, nu suntem copţi pentru o asemenea degenerare.<br /><br />De câte ori ruşii se vor pune în atingere cu noi, vor trebui să simtă superioritatea individualităţii noastre, să fie supăraţi de acest simţământ şi să ne urască mai mult şi tot mai mult.<br /><br />Fără îndoială această ură a fost întemeiată pe timpul când între Moldova şi aşa-numita Basarabia comunicaţia era liberă. Ruşii s-au încredinţat că această libertate este primejdioasă numai pentru dânşii şi pentru aceasta au închis graniţele ermeticeşte şi au curmat atingerea între românii de peste Prut şi restul poporului român.<br />De atunci şi până acum măsurile silnice pentru stârpirea românismului se iau fără de curmare. Administraţia, biserica şi şcoala sunt cu desăvârşire ruseşti, încât este oprit a canta în ziua de Paşti "Hristos a inviat" în româneşte.<br /><br />Nimic în limba românească nu se poate scrie; nimic ce e scris în limba românească, nu poate să treacă graniţa fără de a da loc la presupusuri şi persecuţiuni; ba oamenii de condiţie se feresc de a vorbi în casă româneşte, pentru ca nu cumva o slugă să-i denunţe; într-un cuvânt, orice manifestaţie de viaţă românească e oprită, rău privită şi chiar pedepsită.<br /><br />Sute de ani, românii au fost cel puţin indirect stăpâniţi de turci: niciodată însă în curgerea veacurilor, turcii nu au pus în discuţie limba şi naţionalitatea română. Oriunde însă românii au căzut sub stăpânirea directă ori indirectă a slavilor, dezvoltarea lor firească s-a curmat prin mijloace silnice.<br /><br />Un stat român înconjurat de state slave poate să fie pentru vrăjmaşii poporului român o iluziune plăcută; pentru români însă el este o nenorocire, care ne prevesteşte un nou şir de lupte, o nenorocire, pentru care nu ne mângâie decât conştiinţa trăiniciei poporului român şi nădejdea de izbândă.<br /><br /><div style="text-align: left;">Mihai EMINESCU</div>Libertate!http://www.blogger.com/profile/03114839023459043934noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1445495774307889609.post-40773372034732181962011-01-13T05:54:00.000-08:002011-01-13T05:58:22.975-08:00Lumea Rusă contra Europei şi Lumii Ortodoxe. ANALIZA<p style="text-align: center;"><strong><em><a rel="attachment wp-att-2464" href="http://www.ziaristionline.ro/2011/01/13/lumea-rusa-contra-europei-si-lumii-ortodoxe/map-europe_belief_in_god-credinta-in-europa-harta-ziaristi-online/"><img class="aligncenter size-full wp-image-2464" title="Map - Europe_belief_in_God - credinta in Europa Harta Ziaristi Online" src="http://www.ziaristionline.ro/wp-content/uploads/2011/01/Map-Europe_belief_in_God-credinta-in-Europa-Harta-Ziaristi-Online.jpg" alt="" width="440" height="403" /></a><br /></em></strong></p><p style="text-align: justify;"><strong><em>„Europa este totuşi o ţară nu ortodoxă, este o ţară, să spunem, catolică, o ţară în care majoritatea sunt protestanţi, sunt mai puţini baptişti, dar totuşi sunt, sunt adventişti şi multe alte culte sau chiar şi secte religioase”</em></strong></p><div> </div><p style="text-align: justify;"><strong>mitropolitul Vladimir Cantarean (Patriarhia Moscovei), 01 ianuarie 2011, emisiunea „Acces interzis” , jurnatltv.md</strong></p><div style="text-align: justify;"> </div><p style="text-align: justify;"><strong><em>„Умом Россию не понять,/ Аршином общим не измерить: / У ней особенная стать – / В Россию можно только верить.” </em></strong></p><div style="text-align: justify;"> </div><strong><em>Fiodor Tiutcev, 28 noiembrie 1866</em></strong><div style="text-align: justify;"> </div><p style="text-align: justify;"><strong></strong>Da, prealuminatul ierarh moscovit de la Chişinău şi-a mobilizat toate cunoştinţele despre Europa, ba chiar a vrut să pară ceva mai antieuropean, după moda de ultimă vreme de la Moscova, şi a spus ce şi cât, şi cum l-a dus mintea şi capul, în păsăreasca sa ruso-română: „<em>Europa este totuşi o ţară nu ortodoxă </em>”! Şi într-un fel poate că şi are dreptate. Europa nu este o ţară ortodoxă, întâi de toate pentru că nu este ţară, iar apoi, pentru că Europa înseamnă mai multe ţări ortodoxe dintr-o dată. Vorba ieşită de pe buzele ierarhului moscovit ne oferă tocmai prilejul să vedem mai jos care sunt aceste ţări ortodoxe şi perfect europene.</p><div style="text-align: justify;"> </div> <strong>Dogma „Sfintei Rusii”</strong> <p>Reflexele ruseşti de autoizolare de Europa, ca şi mentalitatea „cetăţii asediate” care au diferenţiat Rusia de restul lumii, de la Ioan cel Groaznic încoace, prezentându-ne Rusia ca pe o ţară specifică (dogma „Sfintei Rusii” – Sviataia Rusi), cu o misiune mântuitoare aparte, ca pe a treia Romă, ca pe salvatoarea lumii şi a creştinătăţii, capătă teren în ultimul timp şi în Republica Moldova. Faptul că mitropolitul Vladimir pune Europa şi Ortodoxia în relaţie de adversitate ireconciliabilă nu este ceva nou. Mitropolitul gândeşte ruseşte şi se exprimă la fel de ruseşte (ţară „nu ortodoxă”!).</p> <strong>Matrioşka rusă</strong> <p>Conceptul de <strong>Lume Rusă</strong>, un surogat de concept imperial îmbrăcat în haină ortodoxă peste vechea tunică militară cu carnetul de partid comunist în buzunar, a fost lansată acum câţiva ani de actualul Patriarh al Moscovei, Kirill Gundiaev. Potrivit acestui concept, Lumea Rusă este un complet de matrioşte, în care Rusia este matrioşka mare, Ucraina şi Bielorusia sunt matrioştele medii, iar Republica Moldova este matrioşka cea mai mică.</p> <p><strong>Cu mintea Rusia nu poate fi-nţeleasă…</strong></p> <p>Ea confirmă nu atât o realitate vie, cât o altă idee, exprimată artistic de poetul Fiodor Ivanovici Tiutcev şi pe care am ales-o ca unul dintre motto-urile acestui material. Să încercăm o traducere liberă a celebrului catren: „Cu mintea Rusia nu poate fi-nţeleasă / Şi cu măsura altora nu poţi ca s-o măsori: / E prea aparte şi-i aleasă – / Şi doar să crezi în ea se poate uneori.”</p> <p>Într-o abordare exclusivistă şi reducţionistă, Ortodoxia rusă ne este prezentată drept singura valabilă, viabilă şi, astfel, cu drept de a domina în întreaga Lume Ortodoxă, care, dacă nu este Rusă, atunci nici nu ar avea drept de existenţă… Este adevărat că Rusia este cea mai mare dintre statele de tradiţie ortodoxă, dar aceasta nici pe departe nu înseamnă că Ortodoxia este un apanaj rusesc, că, vorba mitropolitului Vladimir, „Europa nu-i o ţară ortodoxă ”. În opinia multor capete sus-puse de la Moscova, dacă nu este Rusă, Lumea Ortodoxă încetează să mai fie Ortodoxă sau, în cel mai bun caz, îşi pierde calitatea şi nu mai este suficient de Ortodoxă. Şi Roma, şi Bizanţul, şi Ierusalimul s-ar fi mutat deja la Moscova.</p> <p><strong>Aritmetica Ortodoxiei: 14 minus 1</strong></p> <p>Să vedem cum stau lucrule în realitate. Lumea Ortodoxă este organizată ca o orchestră simfonică. Ea are aceeaşi învăţătură de credinţă şi tradiţii de trăire diferite. Criteriul etnic pus la baza organizării fiecărei Biserici Locale este, în general, respectat. În lume există 14 Biserici Ortodoxe Locale autocefale, dintre care 4 nu sunt situate geografic în Europa, iar 1 este situată doar parţial pe continentul nostru. Biserici Ortodoxe extraeuropene sunt:</p> <p>1. Biserica Ortodoxă Greacă (Patriarhia) a Alexandriei, cu jurisdicţie în întreaga Africă. Această Biserică este una de expresie grecească, iar mai nou şi de alte expresii, şi nu trebuie confundată nici u Biserica Coptă şi nici cu Biserica Etiopiană, ambele Biserici precalcedoniene sau, cum sunt impropriu numite, vechi ortodoxe. Patriarhia Alexandriei este condusă de un Patriarh şi Papă a toată Africa. Totuşi, o diasporă a acestei Biserici este prezentă în cuprinsul Uniunii Europene.</p> <p>2. Biserica Ortodoxă (Patriarhia) a Ierusalimului. Aceasta este de expresie grecească, dar, în (cea mai mare) parte şi de expresie arabă, sub jurisdicţia ei aflându-se toţi creştinii ortodocşi arabi din Israel, Palestina, Iordania şi Muntele Sinai (Egipt).</p> <p>3. Biserica Ortodoxă (Patriarhia) a Antiohiei şi a tot Răsăritul. Această este o Biserică de expresie arabă cu reşedinţa în Damasc, capitala Siriei şi cu o diasporă importantă în Europa Occidentală</p> <p>4. Biserica Ortodoxă (Patriarhia) a Georgiei, din Caucazul de Sud, condusă de un Patriarh Catolicos. Un conflict jurisdicţional din regiunile separatiste Abhazia şi Oseţia de Sud opune Patriarhia Moscovei Bisericii Ortodoxe Georgiene.</p> <p>A cincea Biserică cu jurisdicţia de bază în Asia este Patriarhia Ecumenică de Constantinopol, Biserică de expresie grecească, care se bucură de întâietatea tradiţională în Lumea Ortodoxă. Totuşi, Patriarhia de Constantinopol are o jurisdicţie teritorială importantă în cuprinsul UE, fiind vorba despre un şir de eparhii din nordul şi estul Greciei şi despre Sfântul Munte Athos. Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol îi este subordonată o Biserică Locală autonomă, ce a Finlandei, care este Biserică de stat alături de cea luterană şi este tratată în ansamblul Ortodoxiei alături de cele 14 Biserici Ortodoxe autocefale. Precum se ştie, Finlanda este membru al Uniunii Europene şi ortodocşii din această ţară fac parte din Ortodoxia europeană.</p> <p>Aşadar, mai rămân 9 Biserici Ortodoxe Autocefale. Dintre acestea, 6 aparţin unor naţiuni şi populaţii de tradiţie ortodoxă cuprinse integral sau parţial în interiorul Uniunii Europene, iar altele 2 sunt Biserici din state cu statut oficial de candidate pentru aderarea la UE.</p> <p>Bisericile autocefale care activează în cuprinsul UE sunt: 1. Biserica Ortodoxă Română (Biserică în simfonie cu statul); 2. Biserica Ortodoxă Elenă (Biserică de stat); 3. Biserica Ortodoxă Bulgară; 4. Biserica Ortodoxă a Ciprului (Biserică de stat); 5. Biserica Ortodoxă a Poloniei; 6. Biserica Ortodoxă a ţinuturilor Cehiei şi Slovaciei. Toate aceste Biserici îi au sub omoforul lor nu doar pe credincioşii ortodocşi din ţările respective, dar şi pe ortodocşii originari din aceste ţări stabiliţi în diverse state ale UE, în special occidentale.</p> <p>Bisericile Ortodoxe autocefale din ţările candidate pentru aderarea la UE sunt: 1. Biserica Ortodoxă Sârbă; 2. Biserica Ortodoxă Albaneză.</p> <p>Singura Biserică Ortodoxă autocefală extracomunitară geografic, prin jurisdicţia sa de bază, este Biserica Ortodoxă Rusă (Patriarhia Moscovei) care ţine sub omoforul său populaţii ruse sau neruse (ucraineni, bieloruşi, români) din Europa, precum şi o diasporă rusească importantă dintre Munţii Ural şi Pacific (Siberia).</p> <p>Nici Biserica Ortodoxă Rusă nu este însă o Biserică complet în afara UE, dat fiind faptul că aceasta are o importantă diasporă, de mai multe milioane de credincioşi organizaţi în parohii, mănăstiri, eparhii şi mitropolii în diverse ţări ale Uniunii Europene, fie că este vorba de state ex-sovietice ca Estonia, Letonia, Lituania sau de ţări ale Europei centrale, occidentale şi de nord.</p> <p><strong>Stereotipurile din capul colonelului Cantarean</strong></p> <p>Aşadar, după ce am văzut tabloul complet al Lumii Ortodoxe, vedem că majoritatea Bisericilor autocefale din aria europeană păstoresc populaţii ale unor state care sunt deja membre ale UE sau au obţinut statutul oficial de candidate la aderare. Şi atunci, despre ce Europă care„este totuşi o ţară nu ortodoxă” ne vorbeşte colonelul Cantarean „al întregii Moldove”? Poate că replica mândrului colonel cu camilafcă albă ar fi că totuşi Biserica Rusă este „mai mare”, „cea mai mare” dintre toate şi, astfel, şi „cea mai dreaptă”, „cea mai ortodoxă” sau „cea mai sfântă”. Dar, când e vorba despre credinţă, numărul nu poate ţine loc de sfinţenie şi nici de adevăr sau realitate istorică. Colonelul „întregii Moldove” uită că, din păcate, Rusia este şi destul de islamică, cu un număr de musulmani între 20 şi 30 de milioane, potrivit afirmaţiilor premierului Putin. Ce mai uită bravul colonel în sutană este că 52% din populaţia Rusiei se declară atee, că doar 2% dintre ruşii declaraţi ortodocşi frecventează biserica şi că, în Europa de la Atlantic la Urali, Rusia este ţara cu cea mai mare rată a avorturilor la mia de femei fertile, precum şi ţara cu cele mai multe persoane dependente de alcool şi de droguri la mia de locuitori. La numărul de alcoolici, toate cele 27 de state membre ale UE, ale Europei „nu ortodoxe” luate împreună nu pot bate Rusia „foarte ortodoxă” şi „foarte sfântă”! Aceasta este realitatea tristă. Şi oricât de mult nu ar avea la inimă Ortodoxia europeană, colonelul Cantarean va trebui să se împace cu gândul că Biserica Rusă din care face parte este doar una dintre cele 14 Biserici autocefale ale noastre, că Patriarhia Moscovei păstoreşte o populaţie aflată într-un cumplit dezastru moral, că majoritatea Bisericilor Ortodoxe sunt perfect europene şi că europenitatea este un element identitar important care îi lipseşte Rusiei în mare parte.</p> <strong>Diabolizarea Europei </strong> <p>De ce lansează colonelul „întregii Moldove” până la urmă aberaţiile sale de tipul „Europa este totuşi o ţară nu ortodoxă”? Pentru că mental aparţine spaţiului rusesc şi mai ales părţii sale extraeuropene sau antieuropene. Acest soldat al interesului rusesc în Moldova încearcă inutil, în limitele modestelor sale capacităţi intelectuale, să compromită noţiunea de Europa în ochii moldovenilor. El nu-şi dă seama însă că, de la Sfântul Constantin cel Mare încoace, Lumea Ortodoxă aparţine Europei şi că tocmai acest fapt o face să fie obiectul atacurilor virulente din partea diverselor secularisme şi imperialisme, printre care cel ruso-moscovit este unul de frunte. Nu este deloc întâmplător că patriarhul său, pe care colonelul nostru îl imită stângaci, şi-a făcut o sintagmă predilectă ca „Lumea Rusă” şi fuge ca dracul de tămâie de expresii vechi, cuprinzătoare şi sănătoase ca „Lumea Ortodoxă” şi „Lumea Creştină”. Şi patriarhul, şi colonelul în sutană gândesc simplu: la ce bun o Lume Ortodoxă întreagă, dacă Patriarhia Moscovei nu o poate controla cum i se spune de la Kremlin?</p> <p><strong>Dumnezeu a vrut să fim europeni</strong></p> <p>Europenitatea (inclusiv a noastră) nu este nici un viciu, nici un fapt de ocară, nici un merit care să ofere prilej de fală deşartă, ci un dat care există prin voia Celui de Sus, cu care noi nu ne gâlcevim. Colonelul Cantarean ne vrea cât mai aproape (strâns legaţi) de Rusia „foarte ortodoxă” şi cât mai departe de „Europa nu ortodoxă”! Nu aveţi impresia unui daja vu când auziţi ce perle dă pe guşă preaplecatul prieten al lui Pasat? Toate aceste atacuri de astăzi împotriva europenităţii noastre naturale parcă sunt trase la xerox după atacurile aceluiaşi colonel în sutană, de acum două decenii, contra identităţii naturale româneşti a populaţiei majoritare din Republica Moldova. Cum nu i-au folosit la nimic acele atacuri, nu-i vor folosi nici acestea. Aşa se întâmplă când eşti prea lipit cu inima de deşertăciunile lumii acesteia şi crezi în Rusia mai mult decât în Dumnezeu.</p> <p><em>O analiza de</em> <a href="http://cubreacov.wordpress.com/2011/01/13/lumea-rusa-contra-europei-si-lumii-ortodoxe/">Vlad Cubreacov</a> – <a href="http://cubreacov.wordpress.com/biografie/">Consilier al Mitropoliei Basarabiei</a></p><p>Sursa: <a href="http://www.ziaristionline.ro">ZiaristiOnline</a><br /></p>Libertate!http://www.blogger.com/profile/03114839023459043934noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1445495774307889609.post-63340375563315275382011-01-10T01:27:00.000-08:002011-01-10T05:34:55.175-08:00Lucinschi cerea Moscovei sa intervina impotriva unirii Republicii Moldova cu România in 1990<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEimgCOhF5e4S8ddtYEN4HdG9PS5LoVuPsbrymW78PeWvAiyLv8ijptMenqMUA1rhaUX3ABE-e625Aimsc94c0hIMqO4Cd92m_7l_O9sXYf3lfDIMLTy7C3TbGPTQZHyvrzKIpqJAqV8S7xo/s1600/Facsimil.PNG"><img style="float: left; margin: 0pt 10px 10px 0pt; cursor: pointer; width: 379px; height: 289px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEimgCOhF5e4S8ddtYEN4HdG9PS5LoVuPsbrymW78PeWvAiyLv8ijptMenqMUA1rhaUX3ABE-e625Aimsc94c0hIMqO4Cd92m_7l_O9sXYf3lfDIMLTy7C3TbGPTQZHyvrzKIpqJAqV8S7xo/s400/Facsimil.PNG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5560550223289001522" border="0" /></a><span style="font-size:180%;"><span lang="FR" style="font-family:TimesRom;">Evenimentele din 1989 din România au creat o emulaţie puternică şi peste Prut, acolo unde o bună parte a clasei politice, dar </span><span style="letter-spacing: 1pt;" lang="RO">ş</span><span lang="FR" style="font-family:TimesRom;">i cetăţenii au considerat că este un moment </span><span style="font-family:TimesRom;">prielnic pentru reunificarea celor două teritorii. Cu toate acestea, un rol major în neatingerea acestui deziderat l-a jucat fostul preşedinte de la Chişinău, Petru Lucinschi, care a cerut Uniunii Sovietice să intervină pe lângă noua putere ce lua naştere în acele zile de început al anului 1990 pentru ca unirea dintre cele două teritorii româneşti să nu aibă loc. Mărturie a acestei acţiuni întreprinse de Petru Lucinschi, care pe vremea aceea ocupa funcţia de prim-secretar al CC al PCM, este o scrisoare către şeful diplomaţiei sovietice, Eduard Şevarnadze (ulterior, preşedinte al Georgiei - n.r.), prin care îi cerea acestuia din urmă să facă tot posibilul ca unirea teritorială să nu se producă, ci doar să existe unele conexiuni de natură ştiinţifică şi culturală, relatează postul Europa Liberă de la Chişinău. Documentul lui Lucinschi către Şevarnadze, datat cu 3 ianuarie 1990, şi-a găsit un răspuns rapid, Moscova dând curs majorităţii revendicărilor din acest memoriu, iar gestionarea fidelă a relaţiei cu România a fost, se pare, unul dintre motivele de promovare a lui Petru Lucinschi în funcţia de secretar al CC al PCUS pentru ideologie şi propagandă jumătate de an mai târziu, mai scrie sursa citată.</span></span> <p class="MsoNormal"><span style="font-size:180%;"><span style="font-family:TimesRom;"> </span></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="font-size:180%;"><span lang="FR" style="font-family:TimesRom;">Mădălin Necşuţu, cotidianul Curentul (linkul cu această ştire nu mai poate fi accesat pe siteul ziarului)</span></span></p>Libertate!http://www.blogger.com/profile/03114839023459043934noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1445495774307889609.post-71545320510577739042010-12-28T04:42:00.000-08:002010-12-28T04:46:58.935-08:00Ziaristi Online: Patriarhia Rusiei continua atacul la Mitropolia Basarabiei. Cum a ajuns Poligraf Pornografovici episcop de Edinet<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://www.ziaristionline.ro/wp-content/uploads/2010/12/actualul-si-viitorul-mitropolit.jpg"><img style="display: block; margin: 0px auto 10px; text-align: center; cursor: pointer; width: 475px; height: 357px;" src="http://www.ziaristionline.ro/wp-content/uploads/2010/12/actualul-si-viitorul-mitropolit.jpg" alt="" border="0" /></a><br /><strong><em>O analiza de </em>Vlad Cubreacov, consilier al Mitropoliei Basarabieei </strong> <p>Aşadar, Patriarhia Moscovei înţelege să nu se înţeleagă cu noi şi nici cu Biserica noastră naţională. Vineri, 24 decembrie, în ajunul Crăciunului pe nou, Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii, Kirill, acompaniat de o mână de arhierei ruşi (alţi 6 mitropoliţi şi 5 sinodali), a dispus, cu de la sine putere, numirea arhimandritului Nicodim (Ion) Vulpe de la Orhei drept episcop de Edineţ şi Briceni, iar duminică, 26 decembrie, respectivul a şi fost hirotonit, tot la Moscova, de către Patriarhul rus. Numirea lui Nicodim (Ion) Vulpe s-a făcut pentru eparhia carea rămas văduvă odată cu tragicul şi neelucidatul deces al episcopului Dorimedont (Nicolae) Cecan. Acest caz este relevant pentru politicile Rusiei în regiune şi pentru gradul în care Biserica rusă rămâne aservită intereselor secular-politice ale Kremlinului, constituind astfel un instrument de lux în promovarea acestor interese.</p> <p><strong>Numit, nu ales </strong></p> <p>Din textul temeiului nr. al Sinopsisului şedinţei de la Moscova din 24 decembrie, rezultă clar următoarele: 1. Nicodim (Ion) Vulpe nu a fost ales, aşa cum stabilesc canoanele ortodoxe, de clerul şi poporul din respectiva eparhie. El a fost numit pe cale administrativă, prin voinţa Moscovei; 2. Numirea respectivului candidat s-a făcut în lipsa unei propuneri a mitropoliei Chişinăului „şi a întregii Moldove” care se intitulează pompos şi fals drept „Biserica Ortodoxă din Moldova” şi trâmbiţează cu ocazie şi fără că dispune de un „Tomos de Independenţă” în raport cu Moscova; 3. Nicodim (Ioan) Vulpe a fost selectat de Moscova şi numit pe criterii extrabisericeşti. Vom vedea mai jos care sunt aceste criterii.</p> <p><strong>Cine este Nicodim (Ion) Vulpe? </strong></p> <p style="text-align: center;"><a href="http://cubreacov.files.wordpress.com/2010/12/vulpe-aliniat.jpg"><img title="vulpe aliniat" src="http://cubreacov.files.wordpress.com/2010/12/vulpe-aliniat.jpg?w=450&h=306" alt="" height="306" width="450" /></a><br /></p><p>Într-adevăr, cine este acest personaj atât de preţuit la Moscova şi atât de nădejde pentru ea? Nicodim (Ion) Vulpe, născut la 4 septembrie 1956, în comuna Chiperceni, Orhei, este bine cunoscut la noi ca unul dintre preoţii de mir. Pentru cei neavizaţi, precizăm că preot de mir înseamnă preot în lume, adică om însurat, cu nevastă în viaţă şi copii în viaţă. Iar regula bisericească spune că episcopii se aleg de către clerul şi poporul dintr-o eparhie doar dintre călugări, dintre văduvi sau dintre celibatarii vrednici. Că preotului Vulpe, care şi-a lepădat nevasta şi copiii de ani de zile, i-a mers vestea de „Vulpea albastră”, ştie toată lumea. Pentru aparenţe, iubind călugăria, dar mai ales pe călugări, acesta s-a călugărit şi el, la 23 ianuarie 2009, fără a vieţui însă în vreo mănăstire, ci rămânând în lume, ca mare „blagocin”, adică protopop de Orhei. Preoţii şi credincioşii mai în vârstă cunosc că lui Ion Vulpe, fost vânzător de legume în Orhei, cu reputaţie „albastră”, nu a întrunit de la bun început condiţiile canonice pentru admiterea în cler. Pentru acest motiv arhiereul rus de la Chişinău, Ionatan Kapolovici, i-a respins în mod repetat cererile de preoţire. Şi aici intervine un moment important de reţinut. Ingenioasa „Vulpe albastră” îşi pune cererea în proţap şi migrează cu ea mai spre nord, până la Leningrad. Acolo petrece o vreme, ca la 18 martie 1981 să fie diaconit de vicarul mitropoliei de Leningrad, Meliton, iar la 21 mai 1981 el este preoţit de către actualul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii, Kiril Gundiaev, pe atunci episcop de Vâborg şi rector al Academiei şi Seminarului Duhovnicesc din Leningrad. Deci, relaţia dintre Ion Vulpe şi actualul Patriarh rus, Kirill, este veche şi strânsă. În toată ecuaţia a fost implicat şi fostul Patriarh rus, Alexei al II-lea, care, la 8 iunie 1981 l-a delegat pe Ion Vulpe la Chişinău, la dispoziţia episcopului Ionatan Kapolovici. Faptul că Ion Vulpe nu a fost hirotonit în Moldova şi a trebuit să se implice nemijlocit fostul şi actualul Patriarh, împotriva cărora încă de pe atunci s-au ridicat voci acuzatoare în Biserică pe motivul relaţiilor acestora cu KGB-ul sovietic, induce ideea că respectiva structură a avut cuvântul ei de spus în toată povestea.</p> <p><strong>Episcop cu neamuri multe… </strong></p> <p>Patriarhia Moscovei s-a grăbit să şi posteze pe site-ul ei o biografie parfumată şi îndulcită a noului ei episcop, omiţând cu acurateţe orice detaliu semnificativ privind viaţa în lume a alesului său. Astfel, nu ni se spune cine este soţia acestui episcop, câţi copii are el, în ce relaţie a fost şi este cu ei. Are acest episcop nurori, gineri, cuscri, cumetri şi cum cadrează tot tabloul acesta cu sfintele canoane bisericeşti? Când s-a căsătorit proaspăt hirotonitul, când a divorţat, dacă a divorţat şi pentru care anume motive? Ceea ce cunoaşte tot creştinul din Orhei este că a fost căsătorit cu preoteasa lui, Ludmila, cu care a avut trei copii (Maria, Vasile şi Petru) şi că motivele divorţului nu au ţinut de preoteasă, o creştină smerită şi exemplară. Spun aceasta pentru că am cunoscut-o personal cu ani în urmă când vărsa lacrimi amare din cauza celui prezentat acum de Patriarhia Moscovei ca fiind „Nikodim, episkop Edineţkii i Briceanskii (Vulpe Ioann Vasilievici)”.</p> <p><strong>Vrednic este? </strong></p> <p>Numirea şi hirotonirea lui Nicodim (Ion) Vulpe ca episcop s-a făcut în mare grabă, prezenţa elementului de surpriză fiind gândită de la bun început de către Patriarhul Moscovei. Pe de o parte, Patriarhul rus, cunoscând personajul şi faptele lui eroico-erotice pe tărâmul pravoslaviei ruseşti de sorginte kaghebistă, a dorit să preîntâmpine orice reacţie negativă din partea clerului şi credincioşilor din Republica Moldova. S-a mers pe tactica faptului împlinit. Pe de altă parte, hirotonirea trebuia făcută cât mai departe de rudele de gradul I ale împricinatului.De ce? Pentru că, potrivit obiceiului străvechi din Biserica Ortodoxă, la hirotonirea oricărei feţe bisericeşti (diacon, preot, episcop) cel care conduce slujba hirotonirii trebuie să-i adreseze poporului prezent la slujbă cuvintele de recomandare a candidatului: Vrednic este! (Axios! Sau Dignus est!) Iar poporul şi strana trebuie să răspundă fie cu Vrednic este!, fie cu Nevrednic este! (Axios! sau Anaxios!, Dignus est! sau Indignus est!). Şi pentru că nu există garanţia că soţia episcopului în cauză sau copiii lui şi alte rude apropiate, alţi credincioşi şi clerici care cunosc prea bine năravurile „Vulpii albastre” să răspundă: „Nevrednic este!, Anaxios! sau Indignus est!” s-a şi decis hirotonirea în mândra capitală, Moscova, cât mai departe de ochii şi urechile moldovenilor.</p> <p><strong>Prieten trup şi suflet cu Sangheli şi Pasat </strong></p> <p>În lumea politică, Ion Vulpe l-a avut ca mare prieten de suflet pe fostul premier Andrei Sangheli, care l-a înzestrat din averea statului cu o ditamai Tipografie din Orhei. S-a opus timp îndelungat folosirii alfabetului latin pentru limba română de la noi şi a tipărit, la tipografia de dar, mai multe cărţi de rugăciune cu litere ruseşti până recent. Pentru cine cunoaşte obiceiurile şi deprinderile unor reprezentanţi ai faunei politice de la noi, trebuie să mai precizăm că Vulpea albastră este mare preţuitoare şi iubitoare şi a celui mai ortodox dintre securişti, ca şi a celui mai securist dintre ortodocşi, Valeriu Pasat. E de bine, e de rău? Noi nu comentăm, ci ne rezumăm la a consemna.</p> <p><strong>Tipograf cu pornograf </strong></p> <p>Acest personaj căzut tronc la inima Patriarhului Kirill a fost implicat, cum spuneam mai sus, într-un mare sex-scandal, când a tipărit mai multe calendare pornografice şi alte tipărituri ruşinoase la aceeaşi tipografie „bisericească” dăruită de Sangheli. Presa de la Chişinău a scris acum câţiva ani despre acest sex-scandal dezlănţuit de Vulpea albastră, poreclită de unii, cu nedisimulată răutate, desigur, Tipograf Pornografovici sau Pornograf Tipografovici. O altă versiune a poreclei care circulă prin popor este cu Poligraf în loc de Tipograf şi cu Poligrafovici în loc de Tipografovici. Alegeţi fiecare versiunea care vă pare mai potrivită.</p> <p><strong>Piratul de la Orhei </strong></p> <p>O altă ispravă a tipografului de Orhei a fost aceea că a piratat, prin mijloace numai de el ştiute, drepturile de autor ale Patriarhiei Române asupra cărţilor de cult elaborate, traduse şi diortosite cu binecuvântarea Sfântului, Marelui şi Îndreptătorului nostru Sinod de la Bucureşti. Tot pe ce a apucat să pună mâna tipograful respectiv, a şi văzut lumina tiparului la Orhei, cu binecuvântarea mitropolitului Vladimir şi cu „îngrijirea” „blagocinului” Vulpe. Unele dintre aceste cărţi au mai primit şi sponsorizări guvernamentale, de exemplu în timpul primului ministeriat al lui Vasile Tarlev, alt prieten şi binefăcător al său pe faţă şi mai de taină. Există şi o parte bună în această poveste, pentru că astfel, zeloşii şi ridicolii românofobi din Patriarhia Moscovei, de teapa arhiepiscopului Mark, nu vor mai putea contesta niciodată că românii din prizonieratul canonic moscovit slujesc exact după aceleaşi cărţi bisericeşti ca şi românii din toată lumea, făcând astfel dovada perfectă a unităţii lor de limbă şi de neam. Şi nimeni decât tipograficescul „blagocin” de Orhei nu a avut, fie şi pentru motive de bani şi afaceri, o contribuţie mai mare la vădirea unităţii de limbă şi de neam a tuturor românilor.</p> <p><strong>Hulitor şi prigonitor al Mitropoliei Basarabiei şi al Patriarhiei Române </strong></p> <p>Ion Vulpe s-a remarcat ca unul dintre cei mai înverşunaţi prigonitori ai Mitropoliei Basarabiei. Apropo, cel care l-a tuns în monahism, în ianuarie anul trecut, a fost nimeni altul decât episcopul Marchel Mihăiescu, un alt hulitor şi prigonitor al Mitropoliei Basarabiei. Ambii s-au remarcat în acest sens încă din august-septembrie 1992 când i-am văzut ca protagonişti în atacurile asupra episcopiei de Bălţi în frunte cu vlădica Petru Păduraru, actual arhiepiscop al Chişinăului şi mitropolit al Basarabiei. Au ajuns deja la Chişinău rumorile ridicate de voci din sânul Patriarhiei Ruse că unul dintre subiectele discutate între patru ochi de către Vulpea albastră şi Patriarh a ţinut tocmai de Mitropolia Basarabiei şi de situaţia viitoare a mitropolitului Vladimir. În acest context pe masa Patriarhului rus a fost pusă, drept argument solid al lipsei de devotament a mitropolitului Vladimir faţă de Moscova, fotografia acestuia cu Înaltpreasfinţitul Mitropolit Petru Păduraru al Basarabiei şi Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Casian Crăciun al Dunării de Jos. Se află în cele mai strânse relaţii cu „mitropolia” stilistă de la Slătioara, din România, precum şi cu structurile ortodoxe româneşti ieşite de sub omoforul Patriarhiei Române (în special, cele din SUA şi Canada), cu care se află în contact permanent şi pe care le vizitează periodic.</p> <p><strong>Politică, politică, politică, de 3 ori politică! </strong></p> <p style="text-align: center;"><a href="http://cubreacov.files.wordpress.com/2010/12/aliniere-drepti.jpg"><img title="aliniere drepti" src="http://cubreacov.files.wordpress.com/2010/12/aliniere-drepti.jpg?w=450&h=297" alt="" height="297" width="450" /></a><br /></p><p>În primele patru alineate ale Cuvântului său de îndrumare, Patriarhul rus a folosit de trei ori cuvântul politic/politică! Nu e de mirare în cazul Patriarhului Kirill, care este cunoscut ca unul dintre cei care regretă destrămarea URSS, comparând-o cu o tragedie planetară. Patriarhul a dat-o pe faţă chiar din a doua propoziţie: „Tu eşti chemat la slujirea arhipăstorească a poporului tău, în Patria ta, într-o <strong><em>situaţie politică complicată</em></strong>, care cere eforturi mari de contracarare a tendinţelor schismatice”! E, asta era! Se vede că l-a fript tare pe Patriarhul Kirill fotografia mitropolitului Vladimir alături de mitropolitul Petru! Oricât s-ar jura Patriarhia Moscovei că vrea împăcare şi conlucrare cu Patriarhia Română, ca pacea să se aştearnă între cele două mitropolii ortodoxe din Republica Moldova, tot politica rămâne preocuparea de căpătâi a Patriarhului rus şi tot reflexele imperiale îşi spun cuvântul mai presus de Evanghelie!</p> <p><strong>Despre graniţa Moscovei în Moldova </strong></p> <p>Ce poveţe i-a mai dat capul Bisericii ruse episcopului numit şi făcut tot de el şi pus sub jurământ faţă de Biserica Moscovei? Ascultaţi şi vă cruciţi! „Să stai permanent în ascultare faţă de Sfânta conducere bisericească şi în fraternitate solidară cu confraţii arhipăstori. Să fii fidel jurământului arhieresc. Să-ţi aduci aminte întotdeauna de necesitatea de a urma strict rânduiala canonică, de a păstra unitatea bisericească, care <strong><em>nu depinde de nici un fel de schimbări politice sau stihii din lumea aceasta</em></strong>”. „Biserica noastră, împreună cu poporul ei, a trecut prin <strong><em>multe încercări serioase la începutul secolului XX, care s-au soldat cu apariţia noilor ţări şi cu modificarea graniţelor de stat</em></strong>. Însă, mulţumită înaltei responsabilităţi bisericeşti şi susţinerii clerului şi mirenilor, unitatea pe care am păstrat-o constituie o confirmare experimentală a principiului organizării bisericeşti înrădăcinate în Tradiţie, potrivit căreia fruntariile canonice ale unei Biserici Locale nu sunt determinate doar de <strong><em>graniţele politice trecătoare</em></strong>. În conformitate cu aceste norme este organizată viaţa unor asemenea Patriarhii ca cele de Constantinopol, de Ierusalim, a Antiohiei şi a celei a Moscovei, precum şi a unui şir de alte Biserici Ortodoxe Locale”. Aici Patriarhia Română a fost omisă premeditat, întrucât, dacă ar fi fost invocată expres, faptul ar fi ruinat toată speculaţia sofistică moscovită legată de Mitropolia Basarabiei.</p> <p><strong>Care ţi-i Patria, care-ţi sunt vecinii? </strong></p> <p>Este interesant să urmărim firul gândului Patriarhului Kirill, care parcă i s-a adresat mitropolitului Vladimir: „Urmează ca tu să-ţi duci slujirea în <strong><em>Biserica Ortodoxă din Moldova, care constituie o parte organică şi inseparabilă a Patriarhiei Moscovei</em></strong>, pe un pământ cu o istorie creştină multiseculară. Nobleţea şi tăria credinţei poporului moldovenesc nu poate să nu ne trezească bucurie. Acest popor este înrădăcinat în mod tradiţional în Ortodoxie, vestit din vechime prin îmbinarea rezistenţei spirituale, a <strong><em>dragostei de Patrie</em></strong> şi a atitudinii binevoitoare faţă de <strong><em>vecinii săi</em></strong>.” Asta-i bună de tot! Patriarhul Moscovei are în vedere, când vorbeşte de Patrie, „patria” sovietică, evident, şi se va vedea mai jos de ce. Iar când ne vorbeşte despre „vecinii” „poporului moldovenesc”, are în vedere şi cealaltă jumătate a Moldovei istorice, cu capitala la Iaşi, cu Putna lui Ştefan cel Mare şi tot ceea ce înseamnă Lumea Românească. Să vedem ce cuvinte înaripate şi-au mai luat zborul de pe buzele Patriarhului de la Moscova duminica trecută.</p> <p>Referindu-se la „poporul moldovenesc”, Patriarhul Kirill spune: „Urmându-I lui Hristos pe calea împlinirii sfintelor Lui porunci, <strong><em>el a mers, sute şi sute de ani, umăr la umăr cu popoarele Rusiei</em></strong> ortodoxe. În cele mai diferite epoci istorice noi ne-am împărtăşit bucuriile şi amarul, ne-am ridicat împreună împotriva atentărilor la patrimoniul nostru comun şi am apărat împreună credinţa ortodoxă. <strong><em>Mult timp noi am fost un singur stat</em></strong>”.</p> <p><strong>Unitate cu Bielorusia şi Kazahstanul, dar în nici un caz cu Iaşiul, Bucureştiul, Suceava sau Putna </strong></p> <p style="text-align: center;"><a href="http://cubreacov.files.wordpress.com/2010/12/vulpe-ia-toiagul.jpg"><img title="vulpe ia toiagul" src="http://cubreacov.files.wordpress.com/2010/12/vulpe-ia-toiagul.jpg?w=450&h=296" alt="" height="296" width="450" /></a><br /></p><p>Încă puţin din gândirea şi rostirea celui care l-a binecuvântat şi decorat pe Igor Smirnov, ca „preşedinte al Republicii Moldoveneşti Nistrene”: „<strong><em>Poporul ortodox al Moldovei independente îşi păstrează unitatea cu popoarele frăţeşti ale Bielorusiei, Rusiei, Ucrainei </em></strong>şi ale altor ţări, părtaşe ale <strong><em>moştenirii spirituale a Sfintei Rusii</em></strong>, înfăptuind această unitate prin <strong><em>apartenenţa la o singură Biserică-Mamă</em></strong>”. Citind aceste rânduri te poţi întreba, la o adică: ce caută ambasadorul plenipotenţiar şi extraordinar al României la Chişinău, Marius Lazurca, cu rugăciunea şi spovedania sub omoforul acestei „singure Biserici-Mame” care cultivă „dragostea de Patria” sovietică, care ar constitui „o parte organică şi inseparabilă a Patriarhiei Moscovei”, întrucât<strong><em> </em></strong>„mult timp noi am fost un singur stat”? Tot la o adică, este foarte interesant în ce termeni raportează Excelenţa Sa acasă această ultimă mişcare geospirituală a Moscovei pe harta noastră de suflet, pe trupul viu al Moldovei lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, ca „parte organică şi inseparabilă” a Lumii Româneşti.</p> <p><strong>De la nicodimism la serapionism şi, apoi, la vulpism. Tot rusism şi imperialism </strong></p> <p>Răspunzând destul de politiceştilor poveţe ale Patriarhului Kirill, „Vulpe Ioann Vasilievici” a ţinut să precizeze, între altele: „Nu-mi preget slabele puteri pentru a urma pilduitoarele exemple de slujire bisericească pe care ni le-au arătat fericiţii în adormire <strong><em>mitropoliţi Nicodim (Rotov)</em></strong> şi <strong><em>Serapion (Fadeev)</em></strong>”. Precizăm în context că mitropolitul Nicodim Rotov a fost mulţi ani şef al Sectorului Relaţii Externe Bisericeşti, desemnat în funcţie la cererea oficială a KGB. Presa şi istoriografia rusă folosesc termenul de „nikodimşcina” (nicodimism) pentru a desemna cea de-a doua fază a „serghianismului” ca formă de aservire a Bisericii intereselor statului secular-politic de esenţă imperială. Iar mitropolitul Serapion Fadeev de Tula, fost de Chişinău, l-a precedat în scaun pe actualul mitropolit Vladimir. Termenul de „serapionism” are în continuare circulaţie în Republica Moldova pentru a desemna fenomene deosebit de negative, printre care corupţia, desfrâul, luarea de mită, vinderea celor sfinte şi românofobia bisericească.</p> <p><strong>Mândria de „cetăţean al Sfintei Rusii”…</strong></p> <p>„Gândurile mele sunt îndreptate către <strong><em>minunata mea Patrie, care de aproape 200 de ani se salvează împreună cu mulţimea de popoa</em></strong><strong><em>r</em></strong><strong><em>e care alcătuiesc în sine acea Sfântă Rusie care nu există pe hartă, dar a cărei cetăţenie noi o purtăm cu mândrie</em></strong>. Asupra acestei identităţi atentează tatăl a toată dezbinarea şi a toată minciuna, vrăjmaşul neamului omenesc care vrea să împingă însăşi Biserica în prăpastia discordiei”, a mai spus vechiul soldat al interesului rusesc în cuvântul său de credinţă Moscovei.</p> <p><strong>De ce se grăbeşte Moscova?</strong></p> <p>V-aţi aşteptat la altceva? Eu, nu. Este clar ca bună ziua că Patriarhia de lângă Kremlin este consecventă în urmarea planurilor ei de dominaţie şi control spiritual în fostele state sovietice, printre care şi Republica Moldova. Decizia unilaterală şi voluntaristă a Moscovei de a numi un nou episcop peste capul moldovenilor de la răsărit de Prut arată că nu contează nici Statutul mitropoliei Chişinăului şi „a întregii Moldove”, nici acel capăt de hârtie numit „Tomosul de Independenţă”, nici voinţa poporului lui Dumnezeu, nici canoanele Sfintei Biserici Ortodoxe universale, nici bunul simţ, nici istoria autentică, nici Evanghelia lui Hristos. Totul este politică, geopolitică şi geospiritualitate vicleană, agresivă şi hrăpăreaţă. Dacă bătrânul tipăritor de calendare pornografice, a cărui hirotonire răposatul Patriarh Alexei al II-lea a respins-o în mod repetat pentru motive temeinice de moralitate, este acum lumina pe care Patriarhia Rusă o pune în sfeşnic, cu mâna Patriarhului Kirill, înseamnă că Moscova acţionează totuşi pripit şi în disperare de cauză.</p> <p><strong>Ce va urma?<br /></strong></p> <p>Ce ar putea să urmeze? E simplu. Vor exista efecte adverse scopului scontat de Moscova. Un anumit număr de preoţi şi de parohii vor reveni la sânul Mitropoliei Basarabiei, nedorind să fie în comuniune cu un vlădică de felul lui „Poligraf Pornografovici”. Şi nu cred ca Moscova să găsească forţă de a-i convinge să rămână la pieptul ei. Mitropolia Basarabiei se va consolida numeric. Cu cât creşte numărul de episcopi nevrednici puşi în capul moldovenilor de Moscova, cu atât scade numărul de preoţi, credincioşi şi parohii care mai rămân sub oblăduire rusească.</p> <p><strong>Hiperinflaţie de episcopi moscoviţi în Moldova</strong></p> <p>Este de aşteptat o reacţie firească a Patriarhiei Române. În ultimele două decenii, hirotonia lui Nicodim (Ion) Vulpe este a 10-a hirotonie întru episcop special săvârşită pentru Republica Moldova. Cei 10 ierarhi au fost: Vladimir, Petru, Vichentie, Iustinian, Dorimedont, Anatolie, Marchel, Petru, Sava şi Nicodim. Fiecare dintre aceşti episcopi a fost văzut de Biserica Rusă ca ţăruş geopolitic, care să ţintuiască Republica Moldova în sfera de influenţă şi control a Moscovei. Din cei 10 astăzi au rămas doar 6. Dar Moscova nu se va opri aici. Într-un efort de „acupunctură geopolitică”, ea va împlânta şi alţi ţăruşi în trupul nostru, doar pentru a-şi atinge interesele. Toate aceste gesturi unilaterale ale Patriarhiei Ruse reclamă replici demne şi ferme ale Patriarhiei Române. Potrivit Dipticelor refăcute ale Bisericii Ortodoxe Române şi Statutului de organizare şi funcţionare a Mitropoliei Basarabiei, autonomă şi de stil vechi, cu reşedinţa în Chişinău, ar urma ca Sinodul Mitropoliei Basarabiei să fie format din mitropolit şi alţi 8 ierarhi. Hirotonirea acestora întârzie. Dar deciziile unilaterale ale Moscovei vor atrage în mod logic şi inevitabil după sine angajarea procedurilor canonice de alegere, de jos în sus, adică de pleroma Bisericii locale, a celor 8 ierarhi care să i se alăture Înaltpreasfinţitului Mitropolit şi Exarh Petru Păduraru. Iar călugării vrednici care vor veni să întregească sinodul Mitropoliei Basarabiei vor fi nu numai oameni de credinţă autentică, dar şi călugări cu multă carte şi bun simţ creştinesc. Important este ca ei să nu fie tot oamenii Moscovei luaţi dintre basarabeni şi strecuraţi tacit, pe uşa din spate, în curtea Patriarhiei Române.</p> <p><strong>Unde dai şi unde crapă!</strong></p> <p>Păcat că expresia românească „unde dai şi unde crapă!” nu are echivalent exact în limba rusă. Şi păcat că Patriarhul Kirill nu cunoaşte limba română. Ar fi fost frumos ca Preafericirea Sa, dotat cu diverse talente, să-şi însuşească sensul deplin al expresiei. Ar fi fost un exemplu bun de mai bună cunoaştere a celor pe care el îi păstoreşte fără să-i fi întrebat dacă vor ei sau nu să fie păstoriţi de el. Desigur, ambasadorul României la Chişinău, ca unul care şi-a băgat singur şi de bună voie capul sub omofor rusesc, face notă distinctă şi, pe cale de consecinţă, se exclude. Excelenţa Sa, ca fidel voluntar al Patriarhiei Ruse originar din România, cunoaşte expresia şi, dacă tot transpiră de ani grei să deprindă frumuseţile limbii ruse, poate i-o traduce, mai bine decât noi, Patriarhului său din preajma Kremlinului.</p> <p><strong><a href="http://cubreacov.wordpress.com/2010/12/27/la-o-hirotonie/">Vlad Cubreacov</a></strong></p> <p><strong> </strong></p> <p style="text-align: center;"><a href="http://cubreacov.files.wordpress.com/2010/12/vulpea-albastra.jpg"><img title="Vulpea albastra" src="http://cubreacov.files.wordpress.com/2010/12/vulpea-albastra.jpg?w=450&h=676" alt="" height="676" width="450" /></a></p>Libertate!http://www.blogger.com/profile/03114839023459043934noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1445495774307889609.post-48411626520181767692010-12-17T13:22:00.001-08:002010-12-17T13:24:36.830-08:00Viorel Patrichi: “Morcovul” Kremlinului si „biciul” Uniunii Europene<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://www.ziaristionline.ro/wp-content/uploads/2010/12/Ziaristi-Online-merkel-and-putin-2007.jpg"><img style="display: block; margin: 0px auto 10px; text-align: center; cursor: pointer; width: 450px; height: 377px;" src="http://www.ziaristionline.ro/wp-content/uploads/2010/12/Ziaristi-Online-merkel-and-putin-2007.jpg" alt="" border="0" /></a><br /><strong>Dacă ziariştii de la Bucureşti, de la Iaşi sau de la Cluj ar fi scris atât de mult despre R. Moldova, cum au procedat jurnaliştii ruşi, dacă politicienii României (cu excepţia preşedintelui Traian Băsescu) s-ar fi preocupat la fel de intens de soarta conaţionalilor noştri de dincolo de Prut, cum o fac “strategii” lui Putin, cu siguranţă că s-ar fi realizat reîntregirea naţională.</strong> <p>Peste delirul de “moldovan” al lui Voronin. Cum ruşii reprezintă doar 5% din populaţia R. Moldova, este uluitor să vezi cele mai mari publicaţii de la Moscova că scriu în prima linie a frontului de pe Nistru pentru o cauză pierdută. Fiindcă lumea se schimbă. Motivaţia economică a românilor, ruşilor, ucrainenilor, găgăuzilor din R. Moldova va fi cu mult mai puternică în următorii ani, decât elanul romantic din 1989-1991 pentru limba şi istoria naţională. A fiecărei etnii. (Mă gândeam uneori dacă nu cumva ar fi oportun, pentru a estompa tensiunile interetnice, nejustificate altfel, Parlamentul de la Chişinău să promoveze o lege pentru reprezentarea automată a tuturor etniilor din R. Moldova, aşa cum se întâmplă în România. Nicio comunitate etnică nu ar mai susţine că este marginalizată, iar confruntarea electorală democratică s-ar derula în cadrul fiecărei comunităţi pentru locurile rezervate în Legislativ…).</p> <p>Scrie Oxana Nesterova într-un excelent articol tezist din “Ekonomiceskoe Obozrenie” despre frământările politice de la Chişinău:</p> <p>“Dacă Narîşkin a venit la Chişinău cu morcovul, atunci emisarii UE au venit cu biciul”.</p> <p>Că “desantul european” nu a venit cu biciul şi nu a ameninţat pe nimeni este o altă chestiune de fineţe. Aşa cum nici România nu a fost forţată să intre în Uniunea Europeană sau în NATO.</p> <p>Haideţi să vedem cum arată “morcovul” Kremlinului:</p> <p>“Primul a venit Serghei Narîşkin, şeful Administraţiei prezidenţiale de la Kremlin, care s-a aşezat la masa tratativelor cu comuniştii şi cu democraţii.</p> <p>Cei de la Moscova nu ascund că sunt extrem de interesaţi în realizarea acestei alianţe. De aceea, la Chişinău, domnul Narîşkin nu a venit cu mâinle goale, ci, aşa cum se spune, cu un pachet de propuneri avantajoase: reducerea preţului la gaz (după 1 ianuarie 2011, în conformitate cu acordul în vigoare, semnat cu Gazprom, R. Moldova va primi gaz la preţuri europene); “undă verde” pentru vinurile şi pentru produsele agricole moldoveneşti pe piaţa rusească; deschiderea porţilor spre Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan; o rezolvare previzibilă în Transnistria”, spune Oxana noastră cea bine informată.</p> <p>Buun! Dacă lucrurile stau aşa, atunci se recunoaşte oficial că Moscova a şantajat Chişinăul prin blocarea exporturilor de vinuri, legume şi fructe din mica republică. La fel este folosit şi gazul, pentru a exercita orientarea politică dorită.</p> <p>Suedezul Carl Bildt, care nu poate fi bănuit că ar fi purtător de cnut nici în coşmarurile lui Voronin, răspunde excelent pentru “EuObserver”:</p> <p>“Noi nu am oferit Republicii Moldova gaz. De fapt, Suedia stă foarte prost la acest capitol. Apropo, şi Polonia stă la fel de rău. Am luat notă de faptul că şeful administraţiei prezidenţiale ruse a vizitat Moldova cu câteva zile înainte de a veni noi. Dacă e să analizezi de ce are nevoie economia moldovenească, constaţi că are nevoie de un acord profund şi cuprinzător de liber schimb cu UE. Acest acord poate duce, peste o perioadă, la o mai bună dezvoltare a ceea ce este astăzi cea mai săracă ţară din Europa. Nu zic că gazul ieftin este ceva rău, dar economia şi prosperitatea unei ţări nu pot fi construite pe un gaz ieftin.”</p> <p>În rest, Oxana are surse credibile: ne povesteşte cum a vrut Vlad Filat să-i tragă preşul lui Mihai Ghimpu după ce a aflat rezultatele votului, cum a revenit ulterior după vizita lui Narîşkin şi împarte posturile: “propune oficial Partidului Democrat postul de preşedinte, liberalilor – postul de preşedinte al Parlamentului, iar pentru sine păstrează funcţia de premier”. Marian Lupu vrea însă acum postul de preşedinte al Parlamentului ca să fie şi preşedinte interimar al republicii. “Măcar o leacă, dacî nu sî poati mai mult!” Vlad Filat vrea alegerea preşedintelui de către întregul popor şi i-a reamintit lui Marian Lupu că era de acord recent cu această idee de care uită acum.</p> <p>Şi ca să ne lămurească el cum se târguieşte puterea pe taraba “de dreapta”, vorbeşte şi Petru Lucinski, că doar şi el a fost în vârful parului: ”Revenim la realitatea tristă moldovenească. În primul rând, plaiul mioritic şi cei 3 ciobănei, care s-au adunat pe altul să-l omoare. Da, este momentul acesta, fiindcă invidia ramâne, asta e mama tuturor contradicţiilor aici la noi. Filat s-a isprăvit bine, fiind premier. Toti partenerii, cum îl numeau, „kamikaze”, ţin minte foarte bine perioada aceea de împărţire a funcţiilor. Discutam cu acelaşi Filat, Diacov. Nimeni nu voia sa se ducă la prim-ministru. Când s-a dovedit că Filat s-a descurcat bine, a devenit gustoasă această bucată de pâine.”</p> <p>Justă – era să zic partinică – aprecierea! Numai că nu e limpede pe cine să omoare “cei trei ciobănei”. Pe Voronin? Nu cred. Sau poate că este o variantă sovietică a “Mioriţei”, pe care tovarăşul Lucinski a cules-o pe când a interzis literatura de limbă română din Republica Molotov.</p> <p>Şi de ce să-l omoare? Care să fie miza – « morcovul » Kremlinului sau « cnutul » Uniunii Europene? Sau te pomeneşti că Mihai Ghimpu pune de-o coaliţie cu Voronin? Vorba miliţianului : « Videm noi şini di la şini… după 28 noiembrii… »\</p> <p><a href="http://viorel-patrichi.blogspot.com/">Viorel Patrichi – Ziarist Online</a></p> <p>Analiza publicata si de <a href="http://www.arena.md/?go=news&n=2168&t=%E2%80%9CMorcovul%E2%80%9D%20Kremlinului%20%C5%9Fi%20%E2%80%9Ebiciul%E2%80%9D%20Uniunii%20Europene">Arena.md</a></p>Libertate!http://www.blogger.com/profile/03114839023459043934noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1445495774307889609.post-67041603963969344342010-12-17T08:22:00.000-08:002010-12-17T08:28:24.361-08:00Hula la adresa Sfantului Stefan cel Mare pe site-ul ziarului Adevarul si in publicatia Historia. Propunerea noilor istorici: cu mistria, nu cu Crucea!<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://www.historia.ro/sites/default/files/imagecache/articol-picture-small/Coperta_Historia_DVD_decembrie.jpg"><img style="display: block; margin: 0px auto 10px; text-align: center; cursor: pointer; width: 271px; height: 410px;" src="http://www.historia.ro/sites/default/files/imagecache/articol-picture-small/Coperta_Historia_DVD_decembrie.jpg" alt="" border="0" /></a><br /><p class="MsoNormal" style="text-align: center;"><span style="" lang="RO"><object classid="clsid:D27CDB6E-AE6D-11cf-96B8-444553540000" height="383" width="450"><param name="movie" value="http://mediadirect.ro/adevarul/playerc.swf"><param name="allowfullscreen" value="true"><param name="allowscriptaccess" value="always"><param name="menu" value="false"><param name="loop" value="false"><param name="quality" value="high"><param name="bgcolor" value="#000000"><param name="scale" value="noscale"><param name="wmode" value="direct"><param name="flashVars" value="app=HxEJGVtLRglVHlsMAQEfABYcHg==&title=PyIyXzgJL0I/Oz4BPDcrKAUxPFUBRycVPTogHCcxURs5ClhZ&path=ABVQUwAADAQEEQEBSlZZUFRGQ1dMRVlKAAwbBggGABERMg0NGhULGxsEPEVZS1VbT1ZZQ1U8Rl1UVERQVkRDUTxFXkhUWkxUXVwIE0A=&id=XQ=="><embed type="application/x-shockwave-flash" src="http://mediadirect.ro/adevarul/playerc.swf" menu="false" play="true" loop="false" quality="high" bgcolor="#000000" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" scale="noscale" wmode="direct" flashvars="app=HxEJGVtLRglVHlsMAQEfABYcHg==&title=PyIyXzgJL0I/Oz4BPDcrKAUxPFUBRycVPTogHCcxURs5ClhZ&path=ABVQUwAADAQEEQEBSlZZUFRGQ1dMRVlKAAwbBggGABERMg0NGhULGxsEPEVZS1VbT1ZZQ1U8Rl1UVERQVkRDUTxFXkhUWkxUXVwIE0A=&id=XQ==" height="383" width="450"></embed></object></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="" lang="RO"><br /></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="" lang="RO"><br /></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="" lang="RO">Demitizatorii valorilor istorice româneşti sunt, în acest moment, la pupitrele de direcţie ale cercetării istorice. Îi găsim la catedrele de istorie ale universităţilor româneşti, îi vedem pe posturile publice de televiziune sau în presa scrisă, fie ea de specialitate sau generalistă. Sunt combatanţi într-un război holotropic (total) împotriva poporului român. Cine sunt războinicii neconvenţionali? Purtători, unii dintre ei inconştienţi (în orb), dar bine plătiţi, ai unui steag străin, în tentativa de anihilare a identităţii româneşti. Mentorul lor este istoricul Lucian Boia, autorul unei lucrări falsificatoare despre istoria românilor, un negaţionist al meritelor marilor domnitori români, al biruinţelor româneşti. Înainte de 1989, fostul secretar de partid al Facultăţii de Istorie făcea vizite dese si prelungite în Occident (cu avizul Securităţii). După decembrie 1989, devine coada de topor a celor care doreau anularea unei întregi direcţii istoriografice româneşti. Evident, nu a istoriei inventate de comunişti. Nu demitizarea şabloanelor impuse de Roller este ţinta istoricului. Demersul lui Boia vizează ştirbirea autorităţii marilor noştri istorici: Nicolae Iorga, A.D. Xenopol, P.P. Panaitescu, Constantin Giurescu, Gheorghe Brătianu sau Vasile Pârvan.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="" lang="RO"><br /></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span><span style=""> </span></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="" lang="RO">În jurul Maestrului Boia s-a strâns o grămadă de oportunişti, gata să treacă la satanizarea trecutului nostru, a culturii şi istoriei naţionale. Printre ei se află şi un lector obscur al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii Bucuresti, Marius Diaconescu, care, prin intermediul revistei Historia, a pus mâna pe lopată şi a început să surpe temelia domnitorilor şi voievozilor români Mircea cel Bătrân sau Mihai Viteazu, să transforme victoriile în înfrângeri (vezi bătălia de la Posada sau cea de la Călugăreni) iar, mai nou, să conteste rolul de apărător al creştinătăţii al Sfântului Ştefan cel Mare.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="" lang="RO"><br /></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="" lang="RO">Ultimul număr al revistei Historia a beneficiat de promovarea ziarului Adevărul (fost Scânteia), pe al cărui site se găseşte şi o înregistrare video a hulei aduse sfântului român de către acest neica nimeni, acompaniat de un redactor al ziarului, Ion M. Ioniţă, şi, cu părere de rău o spunem, de un jurnalist redutabil, Ion Cristoiu, prezent în calitate de director al publicaţiei Historia. Ni s-a părut regretabilă apariţia lui Ion Cristoiu în această companie. Jurnalistul ne-a arătat, de mai multe ori, că ştie să înoate împotriva curentului (vezi atitudinea sa în războiul din Iugoslavia sau în recenta apariţie televizată, în care a vorbit pozitiv despre onoarea şi corectitudinea lui Corneliu Zelea Codreanu). Documentarea impecabilă şi gândirea limpede, ţărănească cum îi place să spună, l-au impus ca un jurnalist de valoare. Cu durere o spun, deşi vorbeşte deseori despre originea sa ţărănească, nu a moştenit şi evlavia creştină a înaintaşilor săi. A vorbit despre domnitor ca despre un bătăuş şi a reluat tezele atacului blasfemiator la adresa lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, publicat în 1992, după canonizarea domnitorului. Atunci, într-un articol, intitulat sugestiv „Opereta de la Putna”, Cristoiu considera actul canonizării o prostie. În emisiunea la care am făcut referire, jurnalistul a susţinut că „Ştefan cel Mare a fost de toate, numai sfânt nu este”. Formaţia sa ateistă îl împiedică a se pronunţa competent în probleme atât de sensibile, cum sunt cele legate de credinţa noastră strămoşească. De asemenea, este păcat că, în calitate de conducător al unei reviste istorice, Ion Cristoiu a găsit de cuviinţă să-şi aleagă drept colaboratori câţiva descendenţi ideologici ai nefericitului Roller, cel care, în anii ’50, trasa sarcini istoricilor să demoleze miturile naţionale din istoria românilor. Deloc surprinzător, ţintele demitizatorilor de azi sunt aceleaşi ca ale echipei kominterniste a lui Roller. La loc de frunte: Ştefan cel Mare şi Sfânt şi Mihai Viteazu. Atunci o făceau în numele cimentării relaţiilor româno-sovietice, astăzi o fac în numele integrării europene.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="" lang="RO"><br /></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="" lang="RO"> </span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="" lang="RO">Batjocura la adresa sfântului român, atât în Historia, cât şi în înregistrarea video postată de Adevărul, a fost instrumentată, în primul rând, de istoricul Diaconescu, care a ajuns să afirme că românii lui Ştefan erau un mărunţis în faţa Imperiului Otoman. Moldova lui Ştefan era, aşa cum Ştefan însuşi o definise, "poartă a creştinătăţii"</span><span style="" lang="RO">(1475), o „cetate de apărare a Ungariei şi a Poloniei” (1477), „scut şi protecţie din toată partea păgânească” (1503). Numeroase mărturii, româneşti şi străine, întăresc aceste afirmaţii. Dar nu adevărul îi interesează pe aceşti sectanţi ai demitizării, ci impunerea unor stereotipuri care să-i facă pe români să deznădăjduiască, să-şi piardă încrederea în ei înşişi, să aibă mentalitate de învinşi.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="" lang="RO"><br /></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="" lang="RO"> </span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="" lang="RO">Trăim vremuri cumplite. Ne sunt atacate efigiile naţionale, eroii, sfinţii şi martirii neamului românesc. Asupra acestui popor se desfăşoară un cumplit experiment. Se testează capacitatea de reacţie a comunităţii naţionale. Se impune, cred, atitudinea fermă a comunităţii academice, dar mai ales a Patriarhiei Române, a Mitropoliei Moldovei sau a Mănăstirii Putna, în apărarea memoriei ultragiate a sfântului faţă de care românii au o atât de mare evlavie, căruia i se închină cu pioşenie.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="" lang="RO"><br /></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="" lang="RO"> </span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="" lang="RO">Florin PALAS<br /></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="" lang="RO"><br /></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="" lang="RO"> </span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> </p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="" lang="RO">P.S. Lansarea pe piaţă a ultimului număr al publicaţiei Historia şi a transmiterii emisiunii blasfemiatoare au avut loc în 14 decembrie. În aceeaşi dată, în 1467, Ştefan cel Mare şi Sfânt repurta o victorie strălucită, la Baia, împotriva invadatorilor unguri. Ca o consecinţă a câştigării acestei lupte, a fost desfiinţată episcopia catolică din acest oraş.<br /></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="" lang="RO"><br /></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="" lang="RO"> </span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="" lang="RO">O cheie a mesajului acestei<span style=""> </span>„aflări în treabă” ar putea fi întrebarea pe care o pune redactorul-şef al Historiei, Ion M. Ioniţă: De ce rămân în istorie „bătăuşii” (printre care l-au inclus şi pe Ştefan cel Mare şi Sfânt) şi nu cei cu mistria în mână? După cum ştim, în majoritatea reprezentărilor, Sfântul Ştefan cel Mare este reprezentat cu Crucea în mână. Noii vechi istorici ar vrea să impună tinerei generaţii un alt tip de domnitor. Unul cu mistria, cunoscut simbol masonic, în mână. Să nu-i ajute Dumnezeu!</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br /></p><p class="MsoNormal"><span style="display: block;" id="formatbar_Buttons"><span class=" on down" style="display: block;" id="formatbar_JustifyCenter" title="Aliniere în centru" onmouseover="ButtonHoverOn(this);" onmouseout="ButtonHoverOff(this);" onmouseup="" onmousedown="CheckFormatting(event);FormatbarButton('richeditorframe', this, 11);ButtonMouseDown(this);">Sursa</span></span><!--[if gte mso 9]><xml> <w:worddocument> <w:view>Normal</w:View> <w:zoom>0</w:Zoom> <w:punctuationkerning/> <w:validateagainstschemas/> <w:saveifxmlinvalid>false</w:SaveIfXMLInvalid> <w:ignoremixedcontent>false</w:IgnoreMixedContent> <w:alwaysshowplaceholdertext>false</w:AlwaysShowPlaceholderText> <w:compatibility> <w:breakwrappedtables/> <w:snaptogridincell/> <w:wraptextwithpunct/> <w:useasianbreakrules/> <w:dontgrowautofit/> </w:Compatibility> <w:browserlevel>MicrosoftInternetExplorer4</w:BrowserLevel> </w:WordDocument> </xml><![endif]--><!--[if gte mso 9]><xml> <w:latentstyles deflockedstate="false" latentstylecount="156"> </w:LatentStyles> </xml><![endif]--><!--[if gte mso 10]> <style> /* Style Definitions */ table.MsoNormalTable {mso-style-name:"Table Normal"; mso-tstyle-rowband-size:0; mso-tstyle-colband-size:0; mso-style-noshow:yes; mso-style-parent:""; mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt; mso-para-margin:0cm; mso-para-margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:10.0pt; font-family:"Times New Roman"; mso-ansi-language:#0400; mso-fareast-language:#0400; mso-bidi-language:#0400;} </style> <![endif]--><a href="http://vlad-mihai.blogspot.com/2010/12/hula-la-adresa-sfantului-stefan-cel.html">România, uneşte-te!</a></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="display: block;" id="formatbar_Buttons"><span class=" on down" style="display: block;" id="formatbar_JustifyCenter" title="Aliniere în centru" onmouseover="ButtonHoverOn(this);" onmouseout="ButtonHoverOff(this);" onmouseup="" onmousedown="CheckFormatting(event);FormatbarButton('richeditorframe', this, 11);ButtonMouseDown(this);"><img src="img/blank.gif" alt="Aliniere în centru" class="gl_align_center" border="0" /></span></span></p>Libertate!http://www.blogger.com/profile/03114839023459043934noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1445495774307889609.post-64629842189150112392010-12-12T13:45:00.000-08:002010-12-12T13:48:24.581-08:00Rezistenta anticomunista in Basarabia: Patru scrisori anticomuniste din 1958<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgq77XzmaTgJtY8j9mnxs0q9YN8KlcH1n9Lvo7q67wewXD1JgDnIbnBbygD_gbysvrn4oycPQ1eMYrp3VsvVx42fTmlqcAibZ7yLusuNAzbReGydnMw35VbBvUaN74MueV9zvlN4Itlvsc/s320/zaharia+doncev.jpg"><img style="float: left; margin: 0pt 10px 10px 0pt; cursor: pointer; width: 320px; height: 192px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgq77XzmaTgJtY8j9mnxs0q9YN8KlcH1n9Lvo7q67wewXD1JgDnIbnBbygD_gbysvrn4oycPQ1eMYrp3VsvVx42fTmlqcAibZ7yLusuNAzbReGydnMw35VbBvUaN74MueV9zvlN4Itlvsc/s320/zaharia+doncev.jpg" alt="" border="0" /></a><span style=";font-family:Tahoma;font-size:11pt;" >„Fiecare dintre noi trebuie să întreprindă câte ceva pentru eliberarea de comunişti”, scria un chişinăuian într-o proclamaţie datată cu 18 mai 1955 </span><div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 12pt;"><span style=";font-family:Tahoma;font-size:11pt;" >La doi ani de la moartea lui Stalin şi cu mai puţin de un an înainte de condamnarea cultului personalităţii, liniştea organelor Securităţii din RSSM a fost tulburată. În noaptea de 18 spre 19 mai 1955 în regiunea Gării feroviare din Chişinău au fost difuzate proclamaţii antisovietice. Cele patru scrisori aveau conţinuturi diferite şi erau scrise cu creionul pe coli albe de dimensiunile unei foi de caiet (una în română cu grafie </span><span style=";font-family:Tahoma;font-size:11pt;" >latină</span><span style=";font-family:Tahoma;font-size:11pt;" > şi alte trei în limba rusă). Au fost lipite în locuri vizibile - pe un stâlp de telegraf, pe vitrina unui magazin, lângă oficiul poştal din zonă şi una pe gardul din preajma sediului KGB din staţia căii ferate Chişinău. Textele aveau un caracter antisovietic, anticomunist şi pro-românesc. Miliţienii care vegheau ordinea în preajma gării le-au observat şi le-au ridicat. Imediat s-a dat telefon la KGB şi au început căutările.<br /><br />După mai bine de un an şi jumătate de interogări, lansări de iscoade şi expertize grafologice, la 9 decembrie 1956 a fost identificat autorul. Era un moldovean - <b><i>Zaharia Doncev, a.n. 1928, cetăţean al URSS, născut or. Chişinău, fără de partid, ştiutor de carte - opt clase (dintre care şapte clase româneşti), căsătorit; avea o fiică de trei ani, a satisfăcut trei ani serviciul militar în rândurile Armatei Sovietice, de profesie şofer, montor electric la Combinatul de mezeluri din Chişinău, locuia în or. Chişinău, pe str. Munceşti. </i></b></span></div><div class="MsoNormal"><span style=";font-family:Tahoma;font-size:11pt;" >A fost reţinut la 9 decembrie şi închis la puşcăria internă a KGB-ului, iar dosarul penal (nr. 6429, art. 54, alin. 10, Cod Penal al RSS Ucrainene, aplicat în RSSM până în anul 1961) „Agitaţie şi propagandă contrarevoluţionară” a fost pornit de Ziua Internaţională a Drepturilor Omului, la 10 decembrie 1956. Percheziţia la domiciliul lui Doncev nu a dat nimic.<br />Iată conţinutul proclamaţiei în limba română:<br /><br /><i>„Dragă prieten,<br />Cum vedeţi comuniştii ne bagă singuri în catastrofă. Peste un an vom fi toţi osvobodiţi (eliberaţi - n.n.). A sosit timpul când noi trebuie să punem mâna pe furci şi coase, ca fiecare din noi să arate că îşi iubeşte România lui cea scumpă care a fost odată.<br />A sosit timpul când noi trebuie să trăim mai bine şi uşor.<br />Fiecare din noi trebuie ca să arate că-şi iubeşte Patria lui din trecut.<br />Numai aşa vom pute căpăta libertate. Primar Ionescu. Ajutor Ardeleanu. 18.V. 1955”.<br /></i><br />La primul interogatoriu, Zaharia Doncev recunoaşte că a scris proclamaţiile pe care le-a lipit cu miez de pâine. Îşi motivează fapta prin aceea că în seara de 18 mai 1955 a fost reţinut de miliţie şi bătut crunt în incinta sectorului de poliţie a Gării feroviare, cerându-i-se bani pentru a fi eliberat. La întrebarea de ce nu aminteşte nimic despre acest incident în proclamaţii, Doncev a răspuns că, dacă pomenea de incidentul cu miliţia, ar fi fost identificat uşor. Miliţienii au negat că l-ar fi văzut şi bătut în seara respectivă.<br />Proclamaţia în versiunea rusă avea un caracter pronunţat anticomunist:<br /><br /><i>„Dragi prieteni,<br />În timpul apropiat întreg poporul moldovenesc se va ridica în apărarea intereselor pe care le-a avut până la război. Comunismul suferă eşec total. Acum ei află cât de prost o duce sărmanul popor moldovenesc. Suntem cerşetori, nu avem pâine, nici haine, nici pământ. E timpul să ne ridicăm şi să spunem comuniştilor: destul cât v-aţi îmbogăţit. A venit timpul când trebuie să ne răzbunăm pentru această viaţa de robi. Fiecare dintre noi trebuie să întreprindă câte ceva pentru eliberarea de comunişti. Ionescu. Ardeleanu. 18.V. 1955”.</i><br /><br />În aceeaşi cheie au fost scrise şi celelalte două proclamaţii.<br />KGB-iştii nicidecum nu credeau că aceasta e opera unei singure persoane şi, în speranţa că vor izbuti descoperirea unui grup, organizaţii sau partid antisovietic, l-au tot iscodit pe Zaharia Doncev dacă l-a mai ajutat cineva la scrierea proclamaţiilor. „Am scris şi lipit proclamaţiile singur şi nu am comunicat acest fapt nimănui”, a afirmat tot timpul Doncev. Interogaţi de KGB, nici colegii de lucru n-au auzit nimic despre pornirile antisovietice ale lui Doncev, iar caracteristica eliberată de la locul de lucru arăta că omul este un muncitor sârguincios, conştient. Pentru a-şi fundamenta probele, securiştii dispun efectuarea expertizei grafologice care confirmă că autorul proclamaţilor este Z. Doncev. Totodată, cercetând proclamaţiile mai atent, KGB-ştii au adăugat şi învinuirea „Chemări la răsturnarea puterii sovietice”.<br /><br />Întrucât toate acestea aveau loc în plin dezgheţ hruşciovist, iar un antisovietic şi anticomunist nu putea fi judecat fără o expertiză medico-legală a capacităţilor mintale, la 30 decembrie 1956 anchetatorul numeşte o expertiză psihiatrică a lui Zaharia Doncev. La 4 ianuarie 1957 este internat în Spitalul clinic de boli psihiatrice a Ministerului Sănătăţii a RSSM, iar la 28 ianuarie o comisie medico-legă decide că Zaharia Doncev este în deplinătatea capacităţilor mintale. Drumul spre gulag era deschis.<br /><br />Acţiunile lui Zaharia Doncev se agravau şi din cauza faptului că doi fraţi şi o soră de-ai lui, cu care acesta întreţinea legături, locuiau în România. Sora mamei lui, Elena Petrache, fusese condamnată în anul 1945 la zece ani de lagăr pentru activitate subversivă desfăşurată împotriva statului sovietic în timpul „ocupaţiei româneşti a Basarabiei”, iar mama lui, Maria Doncev, s-a înscris în listele celor care urmau să se evacueze în România; listele respective au ajuns în mâinile kaghebiştilor.<br />Ancheta preliminară se derulează foarte repede. Dosarul a ieşit unul voluminos - peste 220 de pagini, aşa încât la 31 ianuarie 1957 Zaharia Doncev este anunţat că este trimis în instanţa de judecată.<br /><br />Procesul are loc la 25 februarie 1957, la Judecătoria Supremă a RSSM. În instanţă, Doncev s-a scăpat cu vorba că ascultă posturi de radio străine, un alt motiv ca să fie tras la răspundere. Sentinţa a fost pe măsura „activităţii contrarevoluţionare”, exact termenul care l-a solicitat procurorul - şapte ani privaţiune de libertate cu trei ani decădere din drepturile electorale. Peste puţin timp, Zaharia Doncev este internat într-un lagăr/gulag pentru deţinuţii politici din Mordovia.<br /><br />După aproape patru ani de detenţie, la 19 ianuarie 1960, el scrie o plângere la adresa Procuraturii RSSM prin care solicită micşorarea termenului de pedeapsă (unul dintre argumente fiind „Aşa cum a declarat tov. Nikita Hruşciov la Congresul al XXI-lea al PCUS - în URSS nu există deţinuţi politici).<br />La solicitarea Procuraturii, administraţia gulagului eliberează o caracteristică bună deţinutului Doncev Zaharia (a terminat cursurile de fochist, îşi îndeplineşte conştiincios obligaţiile, are câteva menţiuni, este responsabil de activitatea culturală a brigăzii, i s-a permis să locuiască în afara lagărului) şi, spre surprinderea lui, Prezidiul Judecătoriei Supreme a RSSM, printr-o încheiere din 4 mai 1960, îi reduce pedeapsa la patru ani şi exclude decăderea din drepturile electorale.<br />Nu se cunoaşte când a fost eliberat şi care a fost soarta lui mai departe. Potrivit noii sentinţe, eliberarea urma să aibă loc la 11 decembrie 1960.<br />Zaharia Doncev a fost reabilitat de Judecătoria Supremă a RSSM la 4 aprilie 1994.<br /><br /><b>Mihai Taşcă,<br />dr. în drept</b></span></div><div class="MsoNormal"><br /></div><div class="MsoNormal"><span style=";font-family:Tahoma;font-size:11pt;" >sursa: www. epen.ro dupa timpul.md, via </span>biblioteca lui monia gugu </div>Libertate!http://www.blogger.com/profile/03114839023459043934noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1445495774307889609.post-44268887287384709792010-12-04T13:05:00.000-08:002010-12-04T13:08:34.928-08:00Alerta in Timoc! Autoritatile sarbe vor sa darame o clopotnita romaneasca in Sipicova. Localnicii romani se opun<span style="font-size: 10pt; font-family: 'Arial','sans-serif';"><strong>Update: 3 decembrie ora 12.44</strong></span><p style="margin-bottom: 0pt; line-height: normal; text-align: justify;"> </p> <p style="margin-bottom: 0pt; line-height: normal; text-align: justify;"> <strong>15.30 La presiunea romanilor din Sipicova si ca urmare a interventiei ambasadorului Romaniei, autoritatile sarbe au amanat pe luni 6 decembrie, daramarea clopotnitei romanesti. </strong> </p> <p style="margin-bottom: 0pt; line-height: normal; text-align: justify;"> <strong>Luni ambasadorul Romaniei la Belgrad, va veni in zona si se va intalni cu primarul comunei (raionului) Zaicear, cel care a ordonat daramarea clopotnitei romanesti.</strong> </p> <p style="margin-bottom: 0pt; line-height: normal; text-align: justify;"> <strong>Intre timp la Bucuresti, vicepresedintele Comisiei de Politica Externa a Senatului Romaniei, senatorul Viorel Badea, a spus ca saptamana viitoare va propune audierea ambasadorului Serbiei la Bucuresti.</strong></p><p style="margin-bottom: 0pt; line-height: normal; text-align: justify;"> <strong>13.10 Ambasadorul Romaniei la Belgrad, Ion Macovei, incearca prin demersuri pe langa autoritatile sarbe, sa anuleze daramarea clopotnitei romanesti din Sipicova.</strong> </p> <p style="margin-bottom: 0pt; line-height: normal; text-align: justify;"> <strong><span style="font-size: 10pt; font-family: 'Arial','sans-serif';">12.44 Autoritatile sarbe au trimis o echipa pentru daramarea clopotnitei romanesti din Sipicova. Romanii din sat se strang la clopotnita, iar preotul Boian Alexandrovic merge catre localitate. Nici-un oficial roman nu a facut nici-o declaratie publica fata de situatia de la Sipicova desi stiu situatia tensionata creata de abuzul autoritatilor sarbe.</span> </strong> </p> <p style="margin-bottom: 0pt; line-height: normal; text-align: justify;"> <span style="font-size: 10pt; font-family: 'Arial','sans-serif';"><strong>Astazi Preotul Boian Alexandrovic a trimis o scrisoare Presedintelui Serbiei, Boris Tadici, in care ii cere sa intervina pentru stoparea daramarii clopotnitei.</strong> </span> </p> <p style="margin-bottom: 0pt; line-height: normal; text-align: justify;"> <span style="font-size: 10pt; font-family: 'Arial','sans-serif';">Autoritatile sarbe continua prigoana impotriva romanilor</span><span style="font-size: 10pt; font-family: 'Arial','sans-serif';">/vlahilor din <a class="mosinfopop" style="cursor: help; border-bottom: 1px dotted rgb(0, 0, 0);">Timoc</a>.</span> </p> <p style="margin-bottom: 0pt; line-height: normal; text-align: justify;"> <span style="font-size: 10pt; font-family: 'Arial','sans-serif';">Autoritatile locale din Sipicova, dupa ce au intrat ilegal pe o proprietate <span> </span>privata, au emis un ordin prin care se dispune daramarea in 24 de ore a unei clopotnite romanesti ridicata de romanii din localitate. In cazul in care nu va fi daramata in 24 de ore autoritatile sarbe ameninta ca o vor darama ele.</span> </p> <div class="mosimage" style="float: left; width: 169px; border-width: 0px; margin: 5px; padding: 5px;" align="center"><img src="http://www.rgnpress.ro/images/stories/Sipicova_decizie_daramare.bmp" alt="Decizia de daramare" title="Decizia de daramare" align="left" border="0" height="104" hspace="6" width="159" /></div> <p style="margin-bottom: 0pt; line-height: normal; text-align: justify;"> <span style="font-size: 10pt; font-family: 'Arial','sans-serif';">Provocarea autoritatilor sarbe risca sa degenereze in conflict etnic in cazul in care nu se renunta la daramarea clopotnitei. Cei 120 de romani ai Sipicovei sunt hotarati sa-si apere clopotnita ca singur simbol al identitatii lor. In cazul in care demersul autoritatilor sarbe continua, toti cei 120 de locuitori ai Sipicovei sunt hotarati sa ceara azil politic in Romania.</span> </p> <p style="margin-bottom: 0pt; line-height: normal; text-align: justify;"> <span style="font-size: 10pt; font-family: 'Arial','sans-serif';">Corespondentul <a class="mosinfopop" style="cursor: help; border-bottom: 1px dotted rgb(0, 0, 0);">Romanian Global News</a> din <a class="mosinfopop" style="cursor: help; border-bottom: 1px dotted rgb(0, 0, 0);">Timoc</a> a aflat ca in spatele actiunii autoritatilor sarbe stau Episcopul sarb al locului, Iustin, cunoscut drept unul dintre ierarhii cei mai antiromani ai bisericii sarbesti, si Primarul din Zaicear, cunoscut pentru declaratiile belicoase la adresa romanilor si Romaniei.</span> </p> <p style="margin-bottom: 0pt; line-height: normal; text-align: justify;"> <span style="font-size: 10pt; font-family: 'Arial','sans-serif';">Actiunea antiromanesca intervine dupa ce ieri, 1 decembrie, liderii romanilor/vlahilor din <a class="mosinfopop" style="cursor: help; border-bottom: 1px dotted rgb(0, 0, 0);">Timoc</a> au denuntat raportorilor APCE pentru Serbia, incalcarile grave ale drepturilor romanilor/vlahilor din <a class="mosinfopop" style="cursor: help; border-bottom: 1px dotted rgb(0, 0, 0);">Timoc</a>, de catre autoritatile de la Belgrad.</span> </p> <p style="margin-bottom: 0pt; line-height: normal; text-align: justify;"> <span style="font-size: 10pt; font-family: 'Arial','sans-serif';">Reamintim ca </span><span><span style="font-size: 10pt; color: rgb(0, 0, 0); font-family: 'Arial','sans-serif';">in 24 august 2010 in Sipicova, localitate populata de romani, un membru al securitatii sarbe din Zaicear a intarat in magazinul localitatii si a cerut patronului sa-l cheme acolo pe presedintele consiliului parohial al Bisericii Ortodoxe Romane.</span></span> <span><span style="font-size: 10pt; color: rgb(0, 0, 0); font-family: 'Arial','sans-serif';">Chemat, acesta s-a prezentat in incinta magazinului, unde a inceput un adevarat interogatoriu: "De ce va trebuie biserica romaneasca? De unde il stiti voi pe popa Boian? Cine va da bani sa cumparati locul de biserica? De ce nu va vedeti voi de treaba voastra?" si alte intrebari legate inclusiv de faptul ca de ce au votat cu partidul romanesc al lui Balasevic.</span></span> <span style="font-size: 10pt; color: rgb(0, 0, 0); font-family: 'Arial','sans-serif';"><span>Omul interogat a raspuns ca "da, vor biserica romaneasca, iar Boian a tinut slujbe la mai multe inmormantari din Sipicova si ca acolo l-au cunoscut, iar oamenilor le-a placut sa auda slujba in limba lor".</span><br /><br /><span>Dejan, acesta era numele angajatului securitatii sarbe, stia bine ce face. Chemarea si discutia in magazin avea sa ajunga la urechile oamenilor care se vor inspaimanta si vor renunta la construirea bisericii romanesti. Actiunea de intimidare nu este singulara in Sipicova.</span><span> </span></span> <span style="font-size: 10pt; color: rgb(0, 0, 0); font-family: 'Arial','sans-serif';"><span>Mai multi oameni in varsta au fost amenintati ca vor pierde pensiile daca nu-si retrag semnatura de pe petitia care cere infiintarea bisericii romanesti. Unii, de frica, le-au retras.</span></span> </p> <p style="margin-bottom: 0pt; line-height: normal; text-align: justify;"> <span style="font-size: 10pt; color: rgb(0, 0, 0); font-family: 'Arial','sans-serif';"><br /><span>Intre timp demersurile pentru construirea bisericii continua pentru ca romanii din Sipicova vor sa se boteze si sa se ingroape cu slujba romaneasca, a lor. Nu cu una straina, impusa.</span></span><span></span> </p><br /><p style="margin-bottom: 0pt; line-height: normal; text-align: justify;"><strong>Sursa:</strong> <span style="font-size: 10pt;"><strong><a rel="nofollow" target="_blank" href="http://www.rgnpress.ro/content/view/46444/26/"><span class="yshortcuts" id="lw_1291496316_0">http://www.rgnpress.ro/content/view/46444/26/</span></a></strong></span></p> <div style="text-align: justify; line-height: normal; margin-bottom: 0pt;"><span style="font-size: 10pt;"><strong></strong></span><br /></div>Libertate!http://www.blogger.com/profile/03114839023459043934noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1445495774307889609.post-13360892436706574092010-12-01T20:11:00.000-08:002010-12-01T20:11:00.838-08:00De Ziua Nationala a Romaniei, sa nu uitam luptatorii contemporani pentru Romania. Intoarcerea lui Alexandru. VIDEO<div style="text-align: center;"><iframe title="YouTube video player" class="youtube-player" type="text/html" width="480" height="390" src="http://www.youtube.com/embed/ltwRERcSiZg?rel=0&hd=1" frameborder="0"></iframe><br /><br /><iframe title="YouTube video player" class="youtube-player" type="text/html" width="480" height="390" src="http://www.youtube.com/embed/yGMnyfA-V5A?rel=0&hd=1" frameborder="0"></iframe><br /></div>Libertate!http://www.blogger.com/profile/03114839023459043934noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1445495774307889609.post-75869890594799013132010-12-01T06:19:00.000-08:002010-12-01T06:21:11.609-08:00MAREA UNIRE. PRIN JERTFA, SPRE INVIERE. LA MULTI ANI, ROMANI!<span style="font-weight: bold;">Prin jertfă, spre Înviere</span> <p style="text-align: justify;"> </p> <p style="text-align: justify;"><span> </span>La 1 Decembrie 2008 s-au împlinit 90 de ani de la Marea Unire a tuturor Românilor. Un pod peste timp care cu greu mai poate fi re-stabilit, pentru că la capătul de atunci se află o generaţie de eroi înflăcăraţi de idealul absolut, o generaţie a Ţăranului Român crescut în munţi cu sfinţenia în suflet şi plecat în câmpii să îşi verse sângele pentru pământul strămoşilor, o generaţie a verticalităţii ce are ca simbol central Coloana fără Sfârşit a lui Brâncuşi; iar la capătul de astăzi se află o generaţie a decadenţei, a oamenilor lipsiţi de Dumnezeu, a miticilor fără caracter, a oportuniştilor şi a vânzătorilor de Ţară. O generaţie care şi-a lepădat cămaşa de foc a Românismului şi a îmbrăţişat blana de lup europeană a ateismului şi a „multiculturalităţii” (varianta eufemistică a „deznaţionalizării”).</p> <p style="text-align: justify;"><span> </span>Mulţi sunt cei care, de la o distanţă confortabilă de 90 de ani, sunt tentaţi să afirme că Marea Unire a fost rezultatul unui moment prielnic şi a situării României în tabăra cea mai avantajoasă, de partea puterilor în stare să îi asigure împlinirea visului Reîntregirii. Cu alte cuvinte, Unirea ar fi fost mai mult un joc din creion care convenea intereselor vremii, de lichidare a fostelor imperii şi de creare a unor state naţionale capabile să reconfigureze raportul de forţe în Europa. O astfel de afirmaţie, deşi bazată pe argumente cu o oarecare valoare de adevăr, este totuşi infamă prin omisiune şi prin exagerarea forţată a rolului anumitor factori, în detrimentul celor esenţiali. Se pune întrebarea: Unde am fost noi, Românii, în tot acest context? A fost oare România un magazin pe uşa căruia scria: „Plecat în concediu. Ne vedem la Trianon.”? Au luptat şi au hotărât alţii în locul nostru? S-a făcut Unirea pe deasupra capetelor noastre?</p> <p style="text-align: justify;"><span> </span>Ei bine, nu! E adevărat că România nu ar fi putut realiza Unirea de una singură şi că a fost sprijinită diplomatic şi militar de către aliaţii săi, însă nu putem pune în paranteză aproape un milion de ostaşi Români pe mormintele cărora s-a ridicat altarul Reîntregirii. Trupul sfâşiat al Ţării a fost reînviat prin trupurile sfâşiate ale Ţăranilor. Duhul sfinţeniei lor ne mai bântuie şi astăzi şi ne dă fiori. Pământ suntem, şi în pământ ne vom întoarce. Ei bine, ei au ales să se coboare de bună voie în pământul strămoşesc, pentru a-i da viaţă. Şi nimeni nu îşi poate permite astăzi să mânjească memoria acestor eroi prin afirmaţii care mai de care mai „inteligente”.</p><p style="text-align: center;"><a style="border: 0pt none; background-color: transparent; margin-left: 1em; margin-right: 1em;" href="http://sites.google.com/site/vladparau/Inviere-GlasulArdealului.JPG"><img src="http://sites.google.com/site/vladparau/Inviere-GlasulArdealului-large.JPG" style="border: 0pt none;" height="420" width="274" /></a><br /></p><p style="text-align: justify;"> </p> <p style="text-align: justify;"><span> </span>La un studiu atent al documentelor de arhivă, ne poate impresiona un detaliu aparent nesemnificativ: ziarele vremii care au consemnat fenomenul Marii Uniri adoptau ca titlu al articolelor pe acela de „Înviere”. Învierea poate fi înţeleasă în sensul direct, fiindcă Marea Unire a început în Primăvara anului 1918, în preajma Sfintelor Paşti, la Chişinău, dar poate fi înţeleasă şi în sens metafizic. Învierea Mântuitorului este reluată ca gest ritualic la fiecare Sfântă Liturghie când, prin sfinţire şi coborârea Sfântului Duh, pâinea şi vinul sunt prefăcute în chip dumnezeiesc în Trupul şi Sângele lui Iisus Hristos, Cel Care a călcat moartea cu moarte şi a dat viaţă nouă lumii. În mod cu totul similar, prin jertfa Poporului Român, prin Răstignirea României ce s-a petrecut pe parcursul Primului Război Mondial (când trei sferturi din Ţară, cu tot cu Bucureştiul, căzuseră sub mâna inamicului, capitala fiind mutată la Iaşi şi neîntrezărindu-se la acel moment speranţe prea mari de scăpare onorabilă, darmite nesperata realizare a Unirii tuturor teritoriilor româneşti), cât şi prin jertfirea trupului şi sângelui fiilor ei căzuţi pe câmpul de luptă şi la trecători sub sloganul „Pe aici nu se trece!”, s-a realizat simbolistic vorbind taina Învierii Neamului Românesc, dătătoare de viaţă şi suflu nou pentru o nouă Românie. Unirea a fost creionată de marile puteri, dar înfăptuită de fiii României. De la simplul Ţăran şi până la înaltele personalităţi politice ale vremii, care au avut demnitatea şi curajul să intre în Marele Război în ciuda îndoielilor şi a prefigurării unui posibil eşec (previziuni care s-au dovedit juste), iar apoi şi-au asumat cu dârzenie responsabilitatea pentru dezastrul căderii graniţelor şi au încercat până în ultimul moment să păstreze şi să salveze România, după care să intre în ofensivă şi să reia lupta pentru Ardeal şi pentru Întregire, întregul ansamblu de pioni şi energii creatoare ale Neamului Românesc a jucat la unison, în deplină solidaritate şi unire de conştiinţă, cartea Unirii tuturor Românilor. A fost un ideal care a adus moarte, şi a fost o moarte binecuvântată, care a adus Înviere.</p><p style="text-align: justify;"><br /></p> <p style="text-align: justify;"><span> </span>„Căci nu vom spune vrăjmaşilor Tăi Taina Ta (...), ci ca Tâlharul Te rugăm: pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!”. Aceste cuvinte se rostesc cu evlavie în faţa primirii Sfintei Împărăşanii, şi aceste cuvinte ar trebui în acelaşi timp să ne facă să cugetăm cu pioşenie la trupul şi sângele ţăranilor noştri adunat în sfântul pocal al Reîntregirii noastre. Cu adevărat, noi cei de astăzi avem condiţia Tâlharului faţă de cei de atunci, pentru că ei au adus sacrificiul suprem pentru a împlini un ideal de care nu au mai apucat să se bucure, în vreme ce noi ne bucurăm deplin de roadele jertfei lor fără a fi sacrificat nimic, ba chiar mai mult, în stare de nevrednicie. Pentru că astăzi a devenit un titlu de glorie să arunci cu noroi în Ţara ta, în eroii şi miturile noastre eterne, în memoria înaintaşilor, în istoria şi limba naţională, în credinţa strămoşească, în valorile noastre de civilizaţie. Confundând mecanismul imperfect al Statului cu ideea absolută de Ţară, mulţi sunt cei care se ridică în presă şi în domeniul public să desfiinţeze sistematic şi cu metodă orice urmă de ataşament şi de mândrie naţională, urmând odiosul principiu: „Românismul este handicapul nostru, iar valorile naţionale, cadavrul din debara!”. Aceştia sunt cei care atacă România prin vorbă, dar mult mai mulţi sunt cei care o subminează prin faptă: de la muncitorul prost şi până la politicianul prost, fiecare pion care nu îşi face datoria la locul de muncă având conştiinţa că prin cinstea şi efortul său contribuie la binele de mâine al întregului sistem şi, deci, al Ţării poate fi interpretat ca un inamic al propriului popor. Însă lumea este prea ocupată cu îmbuibarea stomacului şi cu spălarea creierelor ca să mai observe acest grav pericol. De aceea noi, cei care pe nedrept ne bucurăm şi de libertatea limbii materne, şi de integritatea teritoriului naţional, şi de neatârnare (atâta cât mai este) nu putem avea decât condiţia Tâlharului în faţa acelora care le-au dobândit pe acestea pentru noi prin sacrificiul suprem. </p> <p style="text-align: justify;"><span> </span>Însă există două tipuri de jertfire: acela prin moarte, care a fost împlinit de strămoşii noştri făuritori de Ţară, cât şi acela prin trăire, la care suntem chemaţi noi, cei de astăzi. Prin noi, cei vii, trăiesc părinţii şi moşii. Prin noi, cei vii, trăieşte întregul neam. Până când ultimul Român nu va fi fost îngenuncheat, întreaga Românie, cu prezent şi cu trecut, va fi vie prin el. De aceea avem datoria să ne deşteptăm (etern valabilul „Deşteaptă-te, Române!”) şi să ne zidim. Să nu lăsăm în părăsire valorile Sfintei Tradiţii şi ale credinţei strămoşeşti, să nu lăsăm în paragină limba Română, redusă la un vocabular de bază şi otrăvită cu atâtea cuvinte străine, monosilabice şi seci, să nu lăsăm să moară legătura aceasta miraculoasă de la o generaţie la alta. Cel mai odios mod de a muri este cel pe care îl aduce veninul şerpilor: paralizarea punţilor de legătură prin care circulă impulsul nervos. Aceste verigi suntem noi, iar informaţia noastră identitară este cea care vine de la înaintaşi, ne învăluie plăcut şi aşteaptă ca noi să o transmitem neamputată în zestrea urmaşilor noştri. Suntem datori să sădim conştiinţe. Cum spunea vechiul proverb: să plantez un pom, să clădesc o casă şi să cresc un copil. Dar mai important este să fiu atent ca pomul să nu fie tufiş de buruieni, casa să nu fie cuib de tâlhari iar copilul să nu fie un dezrădăcinat. În ceea ce lăsăm în urma noastră trebuie să depozităm conţinutul şi sensul pe care ni l-au transmis acei eroi frumoşi de la 1918 şi dintotdeauna. Ca să nu ne trezim mâine poimâine că am devenit o naţiune dizolvată, de adormiţi şi de slugoi –sovietici, americani, europeni şi de alte feluri, după caz-. „Munţilor cu creasta rară / Nu lăsaţi straja să piară! / Dacă piere straja voastră / A pierit şi Ţara noastră!”. </p><p style="text-align: justify;"> </p><p style="text-align: justify;"> Sau, cu alte cuvinte: Privegheaţi!</p><p style="text-align: justify;"> </p><p style="text-align: justify;"> </p><p style="text-align: center; clear: both;"><a style="border: 0pt none; background-color: transparent; margin-left: 1em; margin-right: 1em;" href="http://sites.google.com/site/vladparau/taraniiUnire.jpg"><img src="http://sites.google.com/site/vladparau/taraniiUnire-full.jpg" style="border: 0pt none;" height="454" width="641" /></a></p> Vlad PÂRĂU, 2008Libertate!http://www.blogger.com/profile/03114839023459043934noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1445495774307889609.post-56774724620898308232010-11-30T00:00:00.000-08:002010-11-30T00:04:25.475-08:00Parintele Justin Parvu: “Nu lasa rusii Basarabia!”<iframe title="YouTube video player" class="youtube-player" type="text/html" width="960" height="750" src="http://www.youtube.com/embed/ny4wB1YWzmw?rel=0&hd=1" frameborder="0"></iframe><br /><br />Sursa: <!--[if gte mso 9]><xml> <w:worddocument> <w:view>Normal</w:View> <w:zoom>0</w:Zoom> <w:punctuationkerning/> <w:validateagainstschemas/> <w:saveifxmlinvalid>false</w:SaveIfXMLInvalid> <w:ignoremixedcontent>false</w:IgnoreMixedContent> <w:alwaysshowplaceholdertext>false</w:AlwaysShowPlaceholderText> <w:compatibility> <w:breakwrappedtables/> <w:snaptogridincell/> <w:wraptextwithpunct/> <w:useasianbreakrules/> <w:dontgrowautofit/> </w:Compatibility> <w:browserlevel>MicrosoftInternetExplorer4</w:BrowserLevel> </w:WordDocument> </xml><![endif]--><!--[if gte mso 9]><xml> <w:latentstyles deflockedstate="false" latentstylecount="156"> </w:LatentStyles> </xml><![endif]--><!--[if gte mso 10]> <style> /* Style Definitions */ table.MsoNormalTable {mso-style-name:"Table Normal"; mso-tstyle-rowband-size:0; mso-tstyle-colband-size:0; mso-style-noshow:yes; mso-style-parent:""; mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt; mso-para-margin:0cm; mso-para-margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:10.0pt; font-family:"Times New Roman"; mso-ansi-language:#0400; mso-fareast-language:#0400; mso-bidi-language:#0400;} </style> <![endif]--><a href="http://roncea.ro/2010/11/29/previziunile-parintelui-justin-parvu-despre-basarabia-8-si-28-noiembrie-2010-tot-comunistii-castiga-nu-lasa-rusii-basarabia-video/">Roncea.ro</a>Libertate!http://www.blogger.com/profile/03114839023459043934noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1445495774307889609.post-81080355328173916382010-11-28T06:50:00.000-08:002010-11-28T06:53:21.769-08:00Eminescu despre alegerile din Basarabia: România în luptă cu panslavismul<div id="content_div-468"><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;"><strong><a class="highslide" rel="attachment wp-att-469" href="http://www.ziaristionline.ro/2010/11/27/eminescu-despre-alegerile-din-basarabia-romania-in-lupta-cu-panslavismul/mihai-eminescu-02-foto-cristina-nichitus/"><img class="aligncenter size-full wp-image-469" title="mihai-eminescu-02-foto-Cristina-Nichitus" src="http://www.ziaristionline.ro/wp-content/uploads/2010/11/mihai-eminescu-02-foto-Cristina-Nichitus.jpg" alt="" height="300" width="450" /></a><br /></strong></p><p><strong>România în luptă cu panslavismul</strong></p> <p><strong>Rusia nu se mulţumeşte de a fi luat o parte mare şi frumoasă din vatra Moldovei, nu se mulţumeşte de a fi călcat peste graniţa firească a pamântului românesc, ci voieşte să-şi ia şi sufletele ce se află pe acest pământ şi să mistuiască o parte din poporul român.</strong></p> <p>Rusia nu a luat această parte din Moldova pentru ca să-şi asigure graniţele, ci pentru ca să inainteze cu ele, şi nu voieşte să inainteze decât spre a putea stăpâni mai multe suflete.</p> <p>Tocmai puşi faţă în faţă cu viaţa rusească românii au început a fi cu atât mai vârtos pătrunşi de farmecul vieţii lor proprii, de bogăţia şi superioritatea individualităţii lor naţionale; tocmai fiind puşi în contact cu ruşii, românii erau mândri de românitatea lor.</p> <p>E nobil răsadul din care s-a prăsit acest mic popor românesc, şi, deşi planta nu e mare, rodul e frumos şi îmbelşugat; cele două milioane de români au adunat în curgerea veacurilor mai multe şi mai frumoase comori decît nouăzeci de milioane de ruşi vor putea să adune cândva.</p> <p>Nu! Înrâurirea firească a Rusiei ne este stricăcioasă, dar ea nu ne poate nimici. Pentru ca să ne ia individualitatea, Rusia ar trebui să ne dea alta în schimb, şi, cel puţin deocamdată, nu suntem copţi pentru o asemenea degenerare.</p> <p>De câte ori ruşii se vor pune în atingere cu noi, vor trebui să simtă superioritatea individualităţii noastre, să fie supăraţi de acest simţământ şi să ne urască mai mult şi tot mai mult.</p> <p>Fără îndoială această ură a fost întemeiată pe timpul când între Moldova şi aşa-numita Basarabia comunicaţia era liberă. Ruşii s-au încredinţat că această libertate este primejdioasă numai pentru dânşii şi pentru aceasta au închis graniţele ermeticeşte şi au curmat atingerea între românii de peste Prut şi restul poporului român.</p> <p>De atunci şi până acum măsurile silnice pentru stârpirea românismului se iau fără de curmare. Administraţia, biserica şi şcoala sunt cu desăvârşire ruseşti, încât este oprit a canta în ziua de Paşti “Hristos a inviat” în româneşte.</p> <p>Nimic în limba românească nu se poate scrie; nimic ce e scris în limba românească, nu poate să treacă graniţa fără de a da loc la presupusuri şi persecuţiuni; ba oamenii de condiţie se feresc de a vorbi în casă româneşte, pentru ca nu cumva o slugă să-i denunţe; într-un cuvânt, orice manifestaţie de viaţă românească e oprită, rău privită şi chiar pedepsită.</p> <p>Sute de ani, românii au fost cel puţin indirect stăpâniţi de turci: niciodată însă în curgerea veacurilor, turcii nu au pus în discuţie limba şi naţionalitatea română. Oriunde însă românii au căzut sub stăpânirea directă ori indirectă a slavilor, dezvoltarea lor firească s-a curmat prin mijloace silnice.</p> <p>Un stat român înconjurat de state slave poate să fie pentru vrăjmaşii poporului român o iluziune plăcută; pentru români însă el este o nenorocire, care ne prevesteşte un nou şir de lupte, o nenorocire, pentru care nu ne mângâie decât conştiinţa trăiniciei poporului român şi nădejdea de izbândă.</p> <p>(Mihai Eminescu, România în luptă cu panslavismul, Timpul, iunie 1878)</p> <p>“«Basarabia» este numele medieval al Ţărei Româneşti şi vine de la numele dinastiei Ţărei Româneşti, a Basarabilor.”</p> <p>“Insuşi numele «Basarabia» ţipă sub condeiele ruseşti.</p> <p>Căci Basarabia nu însemnează decât ţara Basarabilor, precum Prusia înseamnă ţara ruşilor, România ţara românilor. Pe la 1370 Mircea I Basarab, care se intitula Despota Dibridicii, adică despotul Dobrogei, Domn al Silistrei şi al ţărilor tătăreşti, întinsese marginile domniei sale până la Nistru de-a lungul ţărmului Mării Negre, cucerind aceste locuri de al tătari. Pentru capătul veacului al patrusprezecelea stăpînirea Valahiei asupra acestor locuri e necontestabilă.”</p> <p>“Cu sabia n-a fost luată însă nici Bucovina de austriaci, nici Basarabia de ruşi, ci prin fraudă”.</p> <p>(Timpul, 1 martie 1878)</p> <p>«Cu un cuvânt, de la Rusia nu primim nimic. N-avem nevoie de patronagiul ei special si nu-i cerem decât ceea ce sântem in drept a-i cere ei, ca oricărui om de rând, cu faţa curată: să respecte pe deplin convenţia incheiată cu noi. Nici s-a bătut pentru noi, nici n-am poftit-o să se bată; deci nu are dreptul de a trata cu Turcia in numele nostru. Nici ea s-a luptat pentru noi, nici noi pentru dânsa, ci fiecare pentru sine si ale sale; ea pentru a implini mandatul Europei si pentru confraţii ei de peste Dunăre; noi pentru noi.</p> <p>Deci incă o dată: Nu voim s-auzim de nici un aranjament cu Rusia, nu-i concedem dreptul de a trata in numele nostru, căci n-am insărcinat-o nici noi cu aceasta, nici puterile europene.»</p> <p>(Mihai Eminescu, (“Fără a prejudeca hotărârile adunărilor…”), Timpul, 28 ianuarie 1878; in Mihai Eminescu, Opere, vol. X, Ed. Academiei, 1989; pg. 42)</p> <p>«Dar cu ce drept pretinde Rusia bucata noastră de Basarabie, pe care am căpătat-o inapoi, drept din dreptul nostru şi pamânt din pământul nostru ? Pe cuvântul cum că onoarea Rusiei cere ca să se ia o bucată din România. Va să zică onoarea Rusiei cere ca să se ia pe nedrept o bucată din România si aceeasi onoare nu cere respectarea conventiei iscalită ieri. Ciudată onoare intr-adevăr! Si pe ce se intemeiază acest point d’honneur?</p> <p>Fost-au Basarabia cucerită cu sabia ? Nu. Prin tratatul de Bucuresti de la 1812 s-a făcut această cesiune, nu ca preţ al păcii, căci Turcia n-avea nevoie de pace, ci tocmai Rusia.</p> <p>Napoleon era asupra intrării in Rusia şi trupele ruseşti se intorceau in marş forţat, in ruptul capului, luând faşa pământului românesc pe tălpile lor.»</p> <p>(Mihai Eminescu, (“In sfirsit vedem limpede…”), Timpul, 25 ianuarie 1878; in Mihai Eminescu, Opere, vol. X, Ed. Academiei, 1989; pg. 40-41)</p> <p>«Cestiunea retrocedării Basarabiei cu incetul ajunge a fi o cestiune de existenţă pentru poporul român. Puternicul împărat Alexandru II stăruieşte să cîştige cu orice preţ stăpânirea asupra acestei părţi din cea mai preţioasă parte a vetrei noastre strămoşeşti.</p> <p>Intelegem pe deplin această stăruinţă, deoarece, la urma urmelor, pentru interesele sale morale şi materiale, orice stat face tot ce-i stă prin putinţă: Rusia este o împărăţie mare şi puternică, iară noi sintem o ţară mică şi slabă; dacă dar ţarul Alexandru II este hotărât a lua Basarabia în stăpânirea sa, pentru noi, Basarabia e pierdută. Dar dacă ne dăm bine seama, nici nu e vorba să pierdem ori să păstrăm Basarabia : vorba e cum o vom pierde ori cum o vom păstra.</p> <p>Nenorocirea cea mare ce ni se poate întâmpla nu este că vom pierde şi rămăşita unei pretioase provincii pierdute; putem să pierdem chiar mai mult decât atâta, încrederea in trăinicia poporului român.</p> <p>In viaţa sa indelungată niciodata poporul român nu a fost la înălţimea la care se află astăzi când cinci milioane de romani sânt uniţi intr-un singur stat. Mihai Viteazul a izbutit să impreune sub stăpânirea sa trei ţări şi să pregătească întemeiarea unui stat român mai puternic, a fost insă destul ca Mihai Viteazul să moară pentru ca planul urzit de dânsul să se prăbuşească. Statul român de astăzi a trecut însă prin mai multe zguduiri şi rămâne statoric, fiindcă are două temelii : conştiinţa românilor şi încrederea marilor naţiuni europene.</p> <p>Dacă vom cîştiga de trei ori atât pământ pe cât avem şi vom pierde aceste temelii, statul român, fie el oricât de întins, va deveni o crestiune trecătoare, iar dacă ne vom păstra temeliile de existenţă socială, Rusia ne poate lua ce-i place şi pierderile ne vor fi trecătoare. Astăzi e dar timpul ca să întărim, atât în români, cât şi în popoarele mari ale Apusului, credinţa în trăinicia poporului român.</p> <p>Rusia voieşte să ia Basarabia cu orice preţ: noi nu primim nici un preţ. Primind un preţ, am vinde; şi noi nu vindem nimic !</p> <p>Guvernul rusesc însuşi a pus cestiunea astfel încât românii sunt datori a ramânea până în sfârşit consecuenţi moţiunilor votate de către Corpurile legiuitoare; nu dăm nimic şi nu primim nimic.</p> <p>Românul care ar cuteza să atingă acest principiu ar fi un vânzător.»</p> <p>(Mihai Eminescu, (“Cestiunea retrocedarii…”), Timpul, 10 februarie 1878, in Opere, vol X, Ed. Academiei, 1989, p.46)</p> <p>“Pe cata vreme Basarabia este in mainile noastre, Rusia nu va putea cuceri Orientul. Caci, după cat dam noi cu socoteala din ciudatele teorii a frontierelor naturale, a barierelor ostile de invins si a victoriilor repurtate la Cahul si Ismail, cam asta este intentia puternicului nostru vecin”.</p> <p>“Drepturile noastre asupra intregii Basarabii sunt prea vechi si prea bine intemeiate, pentru a ni se vorbi cu umbra de cuvant de onoarea Rusiei angajata prin tratatul de Paris. Basarabia intreaga a fost a noastra, pe cand Rusia nici nu se megiesa cu noi, Basarabia intreaga ni se cuvine, caci e pamant drept al nostru si cucerit cu plugul, aparat cu arma a fost de la inceputul veacului al patrusprezecelea inca si pana in veacul al nouasprezecelea.”.</p> <p>(Mihai Eminescu – Opere)</p><p>Sursa:<a href="http://www.ziaristionline.ro/2010/11/27/eminescu-despre-alegerile-din-basarabia-romania-in-lupta-cu-panslavismul/">http://www.ziaristionline.ro</a><br /></p><p>via <a href="http://roncea.ro/">Roncea.ro</a><br /></p></div>Libertate!http://www.blogger.com/profile/03114839023459043934noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1445495774307889609.post-25588739539038685092010-11-19T12:15:00.000-08:002010-11-19T12:17:50.163-08:00Filmul documentar "Golgota Basarabiei". Adevarul despre comunismul sovietic de ocupatie.<div style="text-align: center;"><iframe title="YouTube video player" class="youtube-player" type="text/html" src="http://www.youtube.com/embed/MbzAq_T2M5Y?rel=0" frameborder="0" height="390" width="480"></iframe><br /><br /><iframe title="YouTube video player" class="youtube-player" type="text/html" src="http://www.youtube.com/embed/Zo5LPHT58Og?rel=0" frameborder="0" height="390" width="480"></iframe><br /><br /><iframe title="YouTube video player" class="youtube-player" type="text/html" src="http://www.youtube.com/embed/ilTnzvhbkqA?rel=0" frameborder="0" height="390" width="480"></iframe><br /><br /><iframe title="YouTube video player" class="youtube-player" type="text/html" src="http://www.youtube.com/embed/4kRtgjkbNOA?rel=0" frameborder="0" height="390" width="480"></iframe><br /><br /><iframe title="YouTube video player" class="youtube-player" type="text/html" src="http://www.youtube.com/embed/03t2y4U9YO4?rel=0" frameborder="0" height="390" width="480"></iframe></div>Libertate!http://www.blogger.com/profile/03114839023459043934noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1445495774307889609.post-15098273787016764762010-11-19T01:54:00.000-08:002010-11-19T01:59:14.969-08:00Adevărat s-a cedat Basarabia?<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://roncea.ro/wp-content/uploads/2010/11/ion-cristoiu-o-lovitura-de-stat-prost-mascata-iliescu-fsn-kgb.jpg"><img style="display: block; margin: 0px auto 10px; text-align: center; cursor: pointer; width: 550px; height: 764px;" src="http://roncea.ro/wp-content/uploads/2010/11/ion-cristoiu-o-lovitura-de-stat-prost-mascata-iliescu-fsn-kgb.jpg" alt="" border="0" /></a><br />Am lasat intentionat, fara alte adaugiri, titlul de mai sus, care produce frisoane oricarui roman, desi este vorba de un editorial scris de Ion Cristoiu in urma cu 20 de ani, la data semnarii primului Tratat al Puterii instalate dupa lovitura de stat din 1989, a “Frontului Salvarii Nationale”, care avea sa fie si ultimul Tratat din istoria existentei nefastei Uniunii a Republicilor Sovietice Socialiste. Un editorial valabil si azi, cu mici modificari onomastice. (Victor RONCEA)<br /><br />Nimic nu e intamplator. Desi Petre Roman a fost primul sef de Guvern din lume care a recunoscut “independenta” Republicii Moldova, o inventie geopolitica stalinista, dupa semnatura pusa ulterior de blestemul Romaniei, Ion Iliescu, alaturi de cea a trilateralului Mihail Gorbaciov, Dumnezeu nu a vrut ca acest Tratat nenorocit sa fie ratificat, pentru a se consfinti oficial de catre romani raptul istoric al Pactului Hitler – Stalin. Ne-a mai dat o sansa: URSS s-a spulberat inainte ca Tratatul sa ajunga in Parlamentul Romaniei. Au mai trecut insa sase ani si tradarea a fost dusa aproape pana la capat de catre alt presedinte nevolnic al Romaniei mici: Emil Constantinescu, originar din Tighina, care a semnat la indemnul “tovarasei colonel” Zoe Petre si a ministrului de Externe Adrian Severin ticalosul Tratat cu Ucraina. Iar zilele trecute s-a completat barbaria si prin semnarea Tratatului de frontiera cu Republica Moldova, de catre ministrul Teodor A. E. Baconschi si premierul moldovean (asa-si zice el) Vladimir Filat, intr-o continuitate perfecta a Pactului amintit, daca tinem cont ca de data aceasta cei doi ministri s-au combinat intr-un gretos cocktail Molotov iar Ribbentrop a fost inlocuit cu brio de frau Merkel (Chiar ii credem pe nemti ca ne vor baga in Schengen si, pe deasupra, vor “rezolva” conflictul din Transnistria? In folosul cui?) Nu degeaba am facut acest pomelnic “romanesc” de mai sus. Toate persoanele implicate in aceste cedari ale Romaniei, dar absolut toate, au legaturi directe, de sange sau obedienta, cu marea putere rosie de la Rasarit. Intamplator?<br /><br />Public asadar acest editorial din cartea lui Ion Cristoiu care reuneste articolele sale din anii ’90 – O lovitura de stat prost mascata – lucrare care se va lansa sambata, la ora 13, la Targul Gaudeamus. Este chiar o pagina de istorie, o istorie a tradarilor Romaniei, poate uitata de multi dintre politicienii guralivi de azi. De aceea, probabil, se si repeta. Pentru ca ce altceva decat o noua decadere a Romaniei este semnarea Tratatului de frontiera cu inventata Republica de peste Prut, un act contestat vehement chiar si de catre presedintele de la Chisinau, Mihai Ghimpu?! “Întreaga scenă, uşor penibilă, ne dezvăluie, dacă mai era nevoie, atmosfera de amatorism, în care s-a pregătit Tratatul, dacă nu cea de vasalitate în care a fost semnat”, concluziona Ion Cristoiu cu 20 de ani in urma privind actul murdar semnat de Romania cu URSS. Ce s-a modificat de atunci? Se pare ca doar cateva initiale: URSS s-a preschimbat in UE…<br /><br />Nu ratati in curand aici: Cum analizele Ziua din ultimii zece ani se regasesc in relatarea geopolitica a lui George Friedman de la Stratfor despre Rusia si rolul Basarabiei la Marea Neagra, un interviu de azi cu Ion Cristoiu si doua editoriale-bomba de ieri: despre maresalul Ion Antonescu si rafuiala gazetarului cu raposatul rabin-sef Moses Rosen. Si, evident, dezvaluirea secretului lui Adrian Paunescu, alt originar din Basarabia. Pana atunci, ramane intrebarea:<br /><br />Adevărat s-a cedat Basarabia?<br /><br /><br />S-a stabilit demult că elementele bisericeşti au un efect liniştitor, ba chiar narcotizant, asupra omului.<br /><br />Acest adevăr explică, poate, de ce în atmosfera de ouă roşii, cîntări line şi lumînări transmise în direct de Televiziunea Română, într-un efort de a înlocui ideologia de partid cu ideologia bisericească, a trecut aproape neobservat unul dintre momentele stranii ale istoriei noastre postbelice:<br /><br />Semnarea la Moscova a Tratatului de colaborare, bună vecinătate şi amiciţie între România şi U.R.S.S.<br /><br />De ce trebuie să apreciem astfel acest eveniment?<br /><br />Foarte simplu.<br /><br />Documentul, pregătit de o vizită anterioară a ministrului nostru de Externe, domnul Adrian Năstase, consfinţeşte frontiera dintre România şi U.R.S.S. stabilită prin Tratatul de pace de la Paris din 1947. Potrivit acestuia din urmă, raporturile teritoriale dintre tara noastră şi Uniunea Sovietică urmau a fi cele hotărîte prin ultimatumul sovietic din iulie 1940, consecinţă directă a Pactului Molotov-Ribbentrop din august 1939. De reamintit, dacă mai e nevoie, că Tratatul de pace de la Paris confirmă apartenenţa la U.R.S.S. a străvechilor teritorii româneşti, Basarabia şi Bucovina. Altfel spus nedreptatea istorică făcută României în urma înţelegerilor între cei doi mari dictatori ai Europei: Hitler şi Stalin.<br /><br />Putem spune astfel că semnarea Tratatului cu U.R.S.S. în dimineaţa zilei de 5 aprilie 1991 reprezintă renunţarea oficială de către România la Basarabia şi Bucovina.<br /><br />Sau, ca să fim mai exacţi, o nouă cedare a Basarabiei.<br /><br />O abdicare de către întreaga ţară<br /><br />Am fi nedrepţi dacă am pune exclusiv pe seama domnului Ion Iliescu povara acestui moment greu al istoriei noastre din ultimul timp. Gestul iscălirii de către mîna preşedintelui n-a fost decît supunerea la un protocol. Noua cedare a Basarabiei şi a Bucovinei cade în responsabilitatea întregi puteri de azi. Să nu uităm că Tratatul a fost pregătit de domnul Adrian Năstase, ministrul nostru de Externe. Executivul e astfel responsabil, alături de Instituţia prezidenţială, în realizarea acestui act greu de imaginat. Răspunzători sînt însă şi Parlamentul, şi toate forţele politice, şi presa care, cu cîteva mici excepţii (România liberă, Dreptatea) n-a tras din timp semnatul de alarmă asupra celor ce se pregăteau în culise.<br /><br />Responsabili sîntem şi noi toţi.<br /><br />Nu numai cei ce au votat la 20 mai 1990 Frontul Salvării Naţionale, dar şi cei care au optat pentru alte partide sau nu s-au prezentat la urne. Pentru că domnul Ion Iliescu ar fi ezitat să-şi pună semnătura pe un asemenea document dacă ar fi ştiut că îşi va ridica împotrivă întreaga societate românească. Din nefericire, chestiunea Basarabiei nu pare să fi depăşit în conştiinţa noastră colectivă momentul siropos al îmbrăţişărilor patetice, al podurilor de flori, al lirismului ieftin, al iniţiativelor culturale prăfuite.<br /><br />Atinsă de o criză profundă, societatea românească n-are forţa de a se pronunţa ferm într-o chestiune de interes general, care depăşeşte interesele de moment. Energia noastră naţională s-a epuizat, pe vreo jumătate de secol, în revolta din decembrie 1989. Ce-a mai rămas din ea se consumă azi în eterna văicăreală cotidiană, în ieftine scandaluri de presă, în dispute balcanice. Trăim cu spaima în sîn la o eventuală pretenţie teritorială a Ungariei.<br /><br />Cum s-ar crede că am putea sfida un colos de proporţiile Uniunii Sovietice?<br /><br />Gestul de abdicare de la Moscova nu e numai al domnului Ion Iliescu.<br /><br />El aparţine ţării întregi.<br /><br />Păstrarea uriaşului colos făurit de Stalin<br /><br />Polemizînd cu unii critici, preşedintele ţării a precizat că revendicarea Basarabiei şi Bucovinei de către România ar fi fost un act iresponsabil.<br /><br />Sîntem întru totul de acord cu domnia sa. Problema teritoriilor de peste Prut trebuie judecată la rece. Luciditatea politică ne demonstrează limpede că a ridica în acest moment intern şi internaţional problema trecerii la România a Basarabiei şi Bucovinei ar fi sinonim cu un gest de sinucidere naţională. Desigur, sovieticii au declarat nul şi neavenit Pactul Ribbentrop-Molotov. De aici nu decurge însă în mod automat voinţa acestora de a trage şi consecinţele practice ale tezei teoretice.<br /><br />Ceauşescu a cerut acest lucru la Congresul al XIV-lea. Pretenţia lui i-a grăbit prăbuşirea. E limpede că păstrarea uriaşului colos făurit de Stalin e obiectivul nr.1 al actualei conduceri sovietice. Desprinderea şi a unei neînsemnate bucăţi de teritoriu din moştenirea lăsată de înaintaşii comunişti ar însemna pentru Gorbaciov sfîrşitul politic, şi poate nu numai. Din punct de vedere economic şi social-politic, preşedintele sovietic poate face orice. El se poate avînta chiar în lupta pentru abolirea comunismului. În nici un caz el nu poate lăsa să se destrame Uniunea Sovietică. Sentimentul de mare imperiu domină istoria Rusiei. El e valabil şi acum. De acesta trebuie să ţină cont orice forţă politică, orice conducător, indiferent de viziunea sa asupra societăţii.<br /><br />În acest context apare clar că revendicarea Basarabiei şi Bucovinei de către România ar fi declanşat din partea Moscovei o ostilitate greu de prevăzut în consecinţele sale concrete. Iritarea agenţiei TASS în faţa Moţiunii de protest a Convenţiei F.S.N. e un semnal destul de concludent. Mai mult ca sigur am fi asistat la o înteţire a activităţi iredentismului maghiar, Ungaria conturîndu-se în ultimii ani, in pofida declaraţilor sale prooccidentale, ca vîrf de lance al intereselor sovietice în Europa de Est. Cu un serviciu secret încropit în grabă, pe ruinele fostei instituţii, România e un teritoriu la discreţia agenţilor străini. Avînd posibilitatea să opereze aproape nestingherite în spaţiul nostru naţional, serviciile secrete străine ne-ar fi pricinuit multe bătăi de cap. Cine ştie ce momente aberante, imposibil de explicat în chip raţional, ne-ar fi aşteptat în perioada urmînd declaraţiei noastre de revendicare a teritoriilor de peste Prut!<br /><br />Să adăugăm acestora şi un lucru la fel de important.<br /><br />Din punct de vedere economic, depindem în continuare de materiile prime venite de la sovietici. Revendicarea Basarabiei ar fi putut duce la o gîtuire a traficului dinspre U.R.S.S. Ceea ce ar fi adîncit pînă la proporţii uriaşe criza noastră economică şi ar fi pus la îndoială înseşi procesele pe care le parcurgem.<br /><br />Revendicarea Basarabiei ar fi fost imposibilă şi prin raportare la contextul internaţional. Numeroase semne din ultimul timp ne demonstrează interesul Vestului pentru păstrarea colosului sovietic. Prezenţa lui James Baker la Moscova în chiar zilele referendumului unional a însemnat, în limbaj diplomatic, o aprobare de către S.U.A. a acţiunii puse la cale de U.R.S.S. Echivocul occidental în ce priveşte statele baltice e o dovadă lămuritoare. Dacă acestea, deşi sprijinite în S.U.A. de un puternic lobby, sînt mereu potolite în tentativele lor de independenţă, e dificil de presupus că Basarabia ar fi putut beneficia de vreo bunăvoinţă.<br /><br />Nici pe planul intern al Basarabiei nu sînt condiţiile unei întoarceri la patria mamă. Istoria a operat pe acest teritoriu românesc mutaţii social-politice şi economice fundamentale. Politica de rusificare dusă de Moscova a adus aici, din altă parte, o populaţie numeroasă, din care provin marea majoritate a specialiştilor din diferite domenii.<br /><br />În lupta împotriva conducerii actuale a Republicii Moldova, spectrul unirii cu România e un argument forte al rusofonilor.<br /><br />Uşor de imaginat ce-ar face aceştia în cazul unei revendicări răspicate din partea României!<br /><br />A cîştigat doar Uniunea Sovietică<br /><br />Înţelegem, aşadar, că în actualul context intern şi internaţional, România nu-şi putea permite să ceară înapoi Basarabia şi Bucovina. Actualii conducători au fost constrînşi să amîne acest gest, întrutotul justificat la scara istoriei noastre naţionale. Nu înţelegem însă de ce s-au grăbit să renunţe definitiv, printr-un Tratat, la revendicarea străvechilor teritorii româneşti.<br /><br />Înţelegem că au fost constrînşi să nu le ceară acum.<br /><br />Au fost însă constrînşi să şi renunţe la ele în viitor?<br /><br />Înţelegem că la semnarea acestui Tratat nu se putea pune problema ca Basarabia şi Bucovina să revină acolo unde le e locul: în hotarele României. Nu înţelegem însă de ce trebuia semnat în grabă acest Tratat. Mai ales că rezultă destul de limpede interesul părţii sovietice de a vedea iscălit cît mai repede un asemenea document. Aşa cum de altfel a evidenţiat si preşedintele Gorbaciov, tratatul cu România e primul dintr-o serie care urmează a fi încheiate cu fostele ţări socialiste. Conducerea sovietică are o nevoie vitală în adaptarea unor astfel de documente cu fostele aliate din Pactul de la Varşovia. Mihail Gorbaciov trebuie să demonstreze forţelor conservatoare din propria-i ţară că desfiinţarea Tratatului de la Varşovia nu înseamnă apariţia la graniţele U.R.S.S. a unor ţări adversare. Ba mai mult, el ţine să arate că, prin aceste noi înţelegeri cu fostele aliate, practic, Pactul de la Varşovia învie sub o formă mult mai adaptată vremurilor de azi.<br /><br />Preşedintele sovietic repetă astfel în planul relaţiilor cu fostele ţări socialiste intenţiile din planul relaţiilor dintre Moscova şi republicile unionale. Conţinutul rămîne acelaşi. Se schimbă doar forma. Fostele aliate stau însă în expectativă. Unele îşi caută alianţe între ele sau în alte părţi ale Europei.<br /><br />În acest context, încheierea tratatului cu România e o uriaşă victorie a preşedintelui Gorbaciov. Faptul că o ţară cu care U.R.S.S. are un diferend de frontieră a încheiat un Tratat de colaborare, bună vecinătate şi amiciţie e o dovadă că politica sa faţă de Est a fost cum nu se poate mai înţeleaptă. Ca primă ţară care s-a grăbit să semneze acest Tratat dorit de sovietici, România poate servi drept exemplu celorlalte.<br /><br />În acelaşi timp, prin consfinţirea apartenenţei la U.R.S.S. a Basarabiei şi Bucovinei, Tratatul joacă un rol însemnat şi în bătălia dusă de Mihail Gorbaciov pentru păstrarea colosului imperial.<br /><br />În primul rînd, prin reafirmarea de către o ţară nedreptăţită la Conferinţa de pace de la Paris a frontierelor stabilite în cadrul acesteia. U.R.S.S. are astfel un argument forte împotriva altor tentative de rediscutare a hotarelor sale.<br /><br />În al doilea rînd, dintre toate republicile care contestă la ora actuală controlul Centrului, Moldova e cea mai periculoasă. Rupte din teritoriul U.R.S.S., statele baltice ar urma să rămînă singure. Dificil de presupus că se vor putea descurca atît de uşor în plan economic şi chiar în cel al relaţiilor internaţionale. Desprinsă de Uniunea Sovietică, Moldova s-ar integra imediat în ansamblul social-politic-economic al unei ţări mai mari, existente deja. S-ar petrece un lucru asemănător cu alipirea R.D.G.-ului la R.F.G. Prin semnarea de către România a unui Tratat care consfinţeşte apartenenţa la U.R.S.S. a Republicii Moldova, conducerea sovietică poate respira uşurată.<br /><br />Desprinderea acestei republici de U.R.S.S. e acum practic imposibilă. Pericolul, marele pericol al începutului de dezintegrare a trecut. Aşadar, Uniunea Sovietică avea un interes vital în semnarea cît mai grabnică a Tratatului. Se pune o întrebare firească:<br /><br />Ce interes avea România să răspundă prompt acestei dorinţe a U.R.S.S.?<br /><br />Uniunea Sovietică are numai de cîştigat din încheierea grabnică a acestui document.<br /><br />Dar România ce a avut de cîştigat?<br /><br />Ce a cîştigat, de fapt?<br /><br />Din cîte se poate vedea, mergînd la Moscova, domnul Ion lliescu a cedat în toate posibilele probleme litigioase. A renunţat la Basarabia şi la Bucovina. A renunţat la înapoierea Tezaurului. A renunţat şi la Insula Şerpilor. A renunţat la tot.<br /><br />În schimbul a ce?<br /><br />Sau, poate, mai bine ar fi să ne întrebăm: de ce?<br /><br />Cu ce s-a întors de la Moscova pentru poporul român domnul preşedinte?<br /><br />Ce ne-a oferit Gorbaciov pentru imensul serviciu adus?<br /><br />Răspunsuri exacte la aceste întrebări sînt greu de găsit acum. Transparenţa Puterii, mai ales în chestiuni de maxim interes naţional, e încă doar o nostalgie a presei noastre libere.<br /><br />Dar chiar în condiţii de perfectă democraţie ar fi dificil de aflat dedesubturile unei astfel de înţelegeri la cel mai înalt nivel.<br /><br />S-a întors serviciul făcut de sovietici lui Ion Iliescu în decembrie 1989?<br /><br />În absenţa unor răspunsuri exacte, ne rămîn ipotezele.<br /><br />O ipoteză ar fi aceea că, prin acest tratat, România n-a cîstigat nimic. Noua cedare a Basarabiei şi a Bucovinei e un simplu cadou făcut lui Mihail Gorbaciov de către actuala conducere a României, de către domnul Ion Iliescu, în special. Această ciudată bunăvoinţă a unui şef de stat s-ar putea explica în primul rînd prin obsesia – perfect justificată – a conducerii româneşti de a ieşi din izolarea internaţională. Prin ambiţia preşedintelui Ion lliescu de a convinge pe plan intern de succesele sale pe plan internaţional. Refuzat în Vest, preşedintele se îndreaptă, în mod normal, către Est.<br /><br />Ciudata bunăvoinţă a domnului Ion lliescu şi-ar putea găsi şi o explicaţie mult mai neliniştitoare.<br /><br />N-ar fi exclus să aflăm în ea o dezlegare neaşteptată a multor enigme ale evenimentelor din decembrie 1989. Ceauşescu dădea semne că vrea să tragă concluzii practice din anularea teoretică a Pactului Molotov-Ribbentrop. Aceasta i-a adus căderea. Să fi înţeles succesorul lui că greşeala nu trebuie repetată? Să fi ajuns chiar la o înţelegere secretă cu sovieticii? Înţelegere în urma căreia domnul Ion lliescu ajunge la putere in schimbul unei atitudini mult mai binevoitoare decît a lui Ceauşescu în chestiunea Basarabiei? Să fi venit momentul ca serviciul făcut în decembrie 1989 să fie întors tovarăşilor sovietici?<br /><br />A doua ipoteză ar fi aceea că din semnarea tratatului România a cîstigat unele lucruri vitale pentru situaţia sa de la ora actuală. Ca, de exemplu, garantarea graniţei de Vest. Printr-o înţelegere secretă şi nu prin raţionamentul că o acceptare de către URS.S. a graniţelor stabilite la Paris în 1947 înseamnă automat şi respectarea de către Ungaria a graniţelor cu România. Ceea ce ne-ar da posibilitatea să privim cu mult mai multă relaxare agitaţia iredentismului maghiar. Sau, de exemplu, sporirea fluxului de materii prime dinspre U.R.S.S., condiţie definitorie pentru succesul tranziţiei la economia de piaţă şi chiar pentru cel al procesului de democratizare. Logica ne îndeamnă către această a doua ipoteză. Oricît de ahtiaţi de putere ar fi nişte conducători, ei nu-şi pot permite să joace o ţară la ruletă.<br /><br />Indiferent de răspunsurile care pot fi date la întrebările de mai sus, rămîne inacceptabil felul în care a fost prezentat poporului român un act de însemnătatea ieşită din comun a semnării Tratatului cu U.R.S.S. Pentru orice fleac, preşedintele Bush se adresează poporului american prin televiziune, explicîndu-şi poziţia, încercînd să lămurească opinia publică. Într-o problemă de maxim interes naţional cum e renunţarea la Basarabia şi Bucovina, preşedintele Ion Iliescu n-a catadicsit să se adreseze poporului român. Să-şi justifice gestul de a merge la Moscova. Să ne convingă că nu se putea altfel. Să ne arate ce s-a cîştigat şi ce s-a pierdut prin vînzarea Basarabiei. Ba mai mult, domnia sa şi-a arătat o anume iritare faţă de întrebările neliniştite ale presei în legătura cu graba de a semna acest Tratat cu U.R.S.S. Această greu de explicat ezitare a lămuririi poporului român, ca şi faptul că documentul a fost pregătit şi semnat în viteză, ba chiar pe furiş, sporesc şi mai mult îngrijorările în legătură cu adevăratele semnificaţii ale recentei călătorii la Moscova a preşedintelui Ion Iliescu.<br /><br />P.S. La Conferinţa de presă, domnul Ion Iliescu a arătat că, ridicînd preşedintelui Gorbaciov chestiunea Tezaurului şi a Insulei Şerpilor, interlocutorul ar fi replicat că nu cunoaşte problema.<br /><br />E ştiut însă că agenda convorbirilor la un asemenea nivel e stabilită minuţios dinainte. Dacă domnul Ion Iliescu a primit un asemenea răspuns, înseamnă că partea română nici nu s-a gîndit să includă pe lista problemelor de rezolvat restituirea Tezaurului şi a Insulei Şerpilor.<br /><br />Replica preşedintelui Gorbaciov e o subtilă punere la punct a încălcării protocolului de către preşedintele român.<br /><br />Întreaga scenă, uşor penibilă, ne dezvăluie, dacă mai era nevoie, atmosfera de amatorism, în care s-a pregătit Tratatul, dacă nu cea de vasalitate în care a fost semnat.<br /><br />(Expres Magazin, 10 aprilie 1991)<br /><br />Sursa: Blogul lui RONCEALibertate!http://www.blogger.com/profile/03114839023459043934noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1445495774307889609.post-65306783252739947232010-11-13T03:54:00.000-08:002010-11-13T04:00:50.021-08:00“Mareata Rusie”, o imensa groapa de gunoi a KGB-istilor atei deghizati in “ortodocsi”. Misiunea Kuraev<div id="content_div-18863"><div style="text-align: center;"> </div><div style="text-align: center;"><strong><a class="highslide" href="http://roncea.ro/wp-content/uploads/2010/11/kuraev-kgb.jpg"><img class="aligncenter size-full wp-image-18864" title="kuraev-kgb" src="http://roncea.ro/wp-content/uploads/2010/11/kuraev-kgb.jpg" alt="" height="369" width="554" /></a></strong><br /><strong></strong></div><p><strong> Misiunea „misionarului” sau ce caută Kuraev în Moldova?</strong></p> <p><strong>de Vlad Cubreacov</strong></p> <p style="text-align: center;"><strong><a class="highslide" href="http://roncea.ro/wp-content/uploads/2010/11/Kuraev-stalin-kgb.jpg"><img class="alignleft size-medium wp-image-18869" title="Kuraev-stalin-kgb" src="http://roncea.ro/wp-content/uploads/2010/11/Kuraev-stalin-kgb-300x227.jpg" alt="" height="227" width="300" /></a><br /></strong></p><p style="text-align: justify;"><strong>Interesul securiştilor pentru Biserică a sporit vădit în ultima vreme. Securistul nr. 1 din Moldova, Valeriu Pasat, a căzut subit în evlavie şi chiar dacă nu cunoaşte barem Crezul, s-a avântat să apere „bazele Ortodoxiei”, căpătuindu-se, cu această ocazie, cu un partid umanist de împrumut. Mai multe luni la rând, străzile Chişinăului, ale tuturor oraşelor din Republica Moldova şi drumurile naţionale şi raionale au fost împânzite cu panouri scumpe şi de mari dimensiuni cu portretele corifeilor Ortodoxiei: mitropolitul Vladimir Cantarean şi securistul Valeriu Pasat. Acest din urmă fapt a dovedit că şi reciproca e valabilă, adică şi Bisericii i se dă pe gust politica. Patriarhia de la Moscova, prin Departamentul său de Relaţii Externe Bisericeşti, ne-a anunţat că mitropolia sa din Republica Moldova este liberă să susţină orice partid îi pofteşte inima.</strong></p> <p><strong> </strong></p> <p>Am mai abordat acest subiect. Amintim titlul unui articol relevant de astă-primăvară: <strong>Filat + Pasat = Lucinschi</strong>. Arătam atunci, cu câteva luni înainte de lansarea oficială a lui Pasat în politică, cine şi cum este implicat în noul proiect şi că marele sforar este Lucinschi, de asemenea, maaare ortodox mare şi cel mai iubit şi mai preţuit, la Bucureşti, dintre basarabeni.</p> <p>Dacă ar fi să reluăm subiectul, pentru a-l actualiza, acum ar trebui să rectificăm titlul articolului şi să spunem: <strong>Filat + Pasat + Kuraev = Lucinschi</strong>. Să vedem de ce anume. Şi, foarte pe scurt, cine este noul personaj din garnitură.</p> <div style="text-align: center;"><strong><a href="http://cubreacov.files.wordpress.com/2010/11/kuraev-1.jpg"><img title="Kuraev 1" src="http://cubreacov.files.wordpress.com/2010/11/kuraev-1.jpg?w=447&h=393" alt="" height="393" width="447" /></a></strong></div> <div><strong><br /></strong></div> <div style="text-align: center;"><strong><a href="http://cubreacov.files.wordpress.com/2010/11/kuraev-4.jpg"><img title="Kuraev 4" src="http://cubreacov.files.wordpress.com/2010/11/kuraev-4.jpg?w=443&h=331" alt="" height="331" width="443" /></a></strong></div> <div><strong><br /></strong></div> <div style="text-align: center;"><strong><a href="http://cubreacov.files.wordpress.com/2010/11/d0bauraev-5.jpg"><img title="Кuraev 5" src="http://cubreacov.files.wordpress.com/2010/11/d0bauraev-5.jpg?w=440&h=274" alt="" height="274" width="440" /></a></strong></div> <div><strong><br /></strong></div> <div><strong>Iată omul şi „misionarul”</strong></div> <p>Aşadar, Andrei Veaceslavovici Kuraev este diacon în Patriarhia Moscovei. S-a născut la 15 februarie 1963 în Rusia, locuieşte oficial la Moscova. Şi-a petrecut o parte din copilărie la Praga, în Republica Socialistă Cehoslovacă, unde se aflau în misiune părinţii săi. În anii de şcoală a redactat revista „Ateist”. Şi-a făcut studiile la Universitatea de Stat din Moscova, la catedra de Ateism Ştiinţific din cadrul Facultăţii de Filosofie. A fost botezat în toamna anului 1982, la vârsta de aproape 20 de ani. Cunoaşte limba română, întrucât în perioada sovietică a fost trimis de Patriarhia Moscovei, cu acordul KGB, la studii teologice în România, unde a stat doi ani (asemeni actualului episcop Iustinian Ovcinnikov, fost de Tiraspol, şi trompetei de presă Dmitri Ciubaşenko (decorat de Mihai Ghimpu cu Ordinul Republicii), fost candidat pe listele PLDM, iar acum fruntaş al partidului lui Pasat). A fost o perioadă referent al Patriarhului Alexei al II-lea. Se află în cea mai mare parte a timpului, ca „misionar”, în cuprinsul Patriarhiei Georgiene, mai exact în Abhazia. Este adeptul soluţionării chestiunii cecene prin uz de forţă. A lansat noţiunea de „misiune agresivă” (agressivnoie missionerstvo – în rusă). În ultimul timp, face naveta între Moscova, Bucureşti, Chişinău şi Tiraspol. A conferenţiat la Universitatea Slavonă din Moldova. Este autorul manualului „Bazele culturii ortodoxe” şi un susţinător al proiectului lui Pasat de introducere în şcolile din Republica Moldova a cursului obligatoriu „Bazele Ortodoxiei”. Printre cei pe care îi frecventează se numără: ex-preşedintele Lucinschi, ambasadorul Federaţiei Ruse la Chişinău, Valeri Kuzmin, premierul Vladimir Filat, mitropolitul Vladimir Cantarean, episcopul Marchel Mihăiescu de la Bălţi, episcopul Sava Volkov de la Tiraspol, preacuviosul între cuvioşi Nicodim Vulpe, supranumit episcopabilul de Orhei, şi, evident, preaortodoxul între ortodocşi Valeriu Pasat şi – cine ar fi crezut? – ministrul Educaţiei şi Cercetării de la Bucureşti, Daniel Petru Funeriu (PD-L) (De urmarit! – <em>nota mea</em>). În această listă nu includem, chiar dacă ar fi interesant, persoanele din Abhazia cu care se are de bine diaconul Andrei Kuraev.</p><p><br /><br /></p> <div><strong>Oaspete nepoftit, dar des</strong></div> <div><strong><span id="more-18863"></span></strong>Ca să înţelegem exact cât de mare este pasiunea misionară a diaconului Andrei Kuraev, este suficient să arătăm că, într-o lună şi jumătate de campanie preelectorală, acest atlet al pravoslaviei ruseşti a pogorât pe pământul Moldovei tocmai de patru ori: 24 septembrie, 1 octombrie, 11 octombrie şi în prima decată a lunii noiembrie. Aceste date sunt disponibile pe internet şi pot fi verificate de oricine ar fi interesat.</div> <div><strong>Pretexte, texte, subtexte şi contexte</strong></div> <p>Multă lume se tot întreabă de la o vreme, pe bună dreptate: ce caută „misionarul” sub acoperire Kuraev la Chişinău, Bucureşti şi Tiraspol? Care este scopul real şi misiunea acestui „misionar” în Republica Moldova şi în România? Ce mandat îndeplineşte? Cum se leagă pretextele lui misionare de textele pe care ni le serveşte, dar, mai ales, cum se leagă de subtextele şi contextele politice de la noi?</p> <p>Dedesubturile proiectului din care face parte diaconul Kuraev sunt prea multe încât să putem găsi dintr-o dată răspuns la toate întrebările pe care ni le ridică în faţă. Totuşi, nu doar din curiozitatea intelectuală, ci dată fiind importanţa mizelor acestui proiect, să încercăm să dăm câteva răspunsuri. Pentru aceasta şi pentru a vedea legăturile dintre pretext, text, subtext şi context ne vom servi chiar de spusele „misionarului” nechemat şi de unele păreri deja exprimate de alţi observatori ai fenomenului religios din Republica Moldova la interferenţa lui cu politicul.</p> <div><strong>Kuraev + Filat + Pasat </strong><strong>+ Lucinschi<br /></strong></div> <p>La 11 octombrie 2010, diaconul Kuraev ne anunţă pe blogul său că a avut o întâlnire cu premierul Vladimir Filat şi că aceasta a avut loc din iniţiativa premierului. Răspunzând unei replici a scriitorului şi călugărului Savatie Baştovoi, diaconul susţine: „Ei bine, şi anume pentru aceasta m-am întâlnit cu anticomunistul Filat şi la încheierea întâlnirii m-am pronunţat de bine despre Filat. Pentru aceasta l-am apărat pe mitropolitul Vladimir în sprijinul său acordat lui Valeriu Pasat (un alt politician anticomunist) cu ideea sa de predare a „bazelor ortodoxiei”.” Această polemică fusese deschisă pe marginea interviului „Chişinăul şi Tiraspolul ar putea deveni a cincea Romă”, acordat de diaconul Kuraev publicaţiei „Komsomolskaia pravda”.</p> <div><strong>O polemică interesantă</strong></div> <p>Polemica „de familie” dintre cei doi clerici ai Patriarhiei Moscovei ne-a servit, pe blogul lui Savatie Baştovoi, informaţii şi consideraţii interesante, pe care vă cerem permisiunea să le cităm integral, de vreme ce stau bine pe temelia adevărului şi sunt susceptibile de obiectivitate. Asta chiar dacă, în alte cazuri, nu subscriem ideilor acestui cleric şi ne-am îngăduit reproşuri în adresa lui.</p> <p>Iată ce scrie Savatie Baştovoi: <em><strong>„Publicaţia „Nasha Abhazia” îl acuză pe diaconul Andrei Kuraev că ar fi agent al Securităţii ruse, îndeplinind misiuni în republicile care reprezintă un interes deosebit pentru Rusia.</strong></em></p> <p><strong><em>„Amintim că protodiaconul Andrei Kuraev în prezent locuieşte în Abhazia, unde a fost trimis de Universitatea de Stat din Moscova pentru a preda în Universitatea din Abhazia, informează sursa abhază. De aici el se deplasează în republicile care prezintă un interes major pentru structurile de securitate ruseşti. Însăşi aflarea lui Kuraev în teritoriul ocupat al Georgiei fără acordul Bisericii Ortodoxe Georgiene este o încălcare a jurisdicţiei canonice a Bisericii Georgiene, însă Biserica Ortodoxă Rusă se îndreptăţeşte prin faptul că Kuraev nu a fost trimis de ea, ci se află în Abhazia pe linia Universităţii de Stat din Moscova. Cu toate acestea, nu există nici o îndoială că aflarea lui în regiunea ocupată are scopuri mult mai largi, urmărind anexarea ulterioară a regiunii”, conchide sursa abhază.</em></strong><strong><em><br /></em></strong></p> <p><strong><em>Situaţia aminteşte scandalul provocat zilele trecute la Chişinău de către misionarul nr. 1 al Patriarhiei Moscovei. Deplasându-se pe axa Moscova-Bucureşti-Chişinău-Tiraspol în scopuri ”private”, cum a declarat pentru presa moldovenească, protodiaconul Kuraev a decis să organizeze, în treacăt, şi o conferinţă la Academia Teologică din Chişinău. Dar mai întâi, pentru a-şi creşte audienţa, el a făcut declaraţii deşucheate la două televiziuni din Moldova, numind mai mulţi preoţi moldoveni ”sectanţi”, ”tâmpiţi”, ”führeri”, provocând prin aceasta un scandal care a sfârşit cu trageri de barbă. De la Chişinău, diaconul moscovit a plecat la Tiraspol, unde presa transnistreană l-a înfăţişat ca pe o jertfă a violenţei Chişinăului asupra unui publicist rus.</em></strong><strong><em><br /></em></strong></p> <p><strong><em>Declaraţiile sale în sprijinul unor lideri politici promoscoviţi, făcute în direct, misionarul moscovit le-a prezentat ca fiind conforme eticii bisericeşti, nevăzând în asta un act politic.</em></strong><strong><em><br /></em></strong></p> <p><strong><em>Protodiaconul Andrei Kuraev este autorul manualului ”Bazele culturii ortodoxe”, aprobat de Guvernul Federaţiei Ruse pentru a fi predat în şcoli. Misiunea sa în Moldova nu poate fi înţeleasă altfel decât o încercare de a răsturna hotărârea Guvernului Moldovei de a respinge proiectul clonă al lui Valeriu Pasat – ”Bazele Ortodoxiei” – în favoarea obiectului denumit simplu ”Religia”, după modelul român. În declaraţiile sale televizate de la Chişinău, diaconul moscovit a afirmat, în câteva rânduri, că un obiect cu denumirea ”Religia” este strict confesional şi ar putea îndreptăţi refuzul părinţilor de a-l accepta.</em></strong><strong><em><br /></em></strong></p> <p><strong><em>Va reuşi oare Kuraev şi cei care sunt în spatele lui să introducă Rusia în şcolile din Moldova în locul Religiei?”</em></strong></p> <div><strong>Politică, geopolitică, panslavism, geospiritualitate?</strong></div> <p>Să revenim însă la oile noastre. Nimic nu ne-ar fi atras atenţia şi nu ne-ar fi supărat în toată povestea dacă diaconul Kuraev ar fi venit la Chişinău invitat de ierarhul promoscovit al locului, dacă ar fi avut binecuvântările de rigoare şi dacă s-ar fi limitat la cadrul bisericesc, ca un misionar exemplar şi fără rest, cum se pretinde. Aşa cum însă vizitele sale au scos la iveală mai mult legături politice decât bisericeşti, este bine să reţinem câteva detalii esenţiale pentru o înţelegere exactă a lucrurilor. Andrei Kuraev însuşi notează pe blogul său, în data de 7 noiembrie 2010, ce-şi programase pentru zilele următoare. Din însemnările sale succinte putem înţelege multe. El scrie: „Luni dimineaţă sper să fiu la slujbă la biserica Sfântul Dumitru (<em>aceeaşi biserică pe care o frecventează cu regularitate Excelenţa Sa Marius Lazurca, ambasadorul plenipotenţiar şi extraordinar al României în Republica Moldova – nota noastră)</em>. Marţi, la ora 13, ţin cursul la Universitatea Slavonă din Moldova (organizator – preşedintele organizaţiei Russki Sobor, paroh al parohiei ortodoxe ruse Sfântul Dumitru din Chişinău). Mai sunt preconizate discuţii cu mitropolitul Vladimir, cu ambasadorul Federaţiei Ruse în Moldova, cu fostul preşedinte al Moldovei, Petru Lucinschi… şi, evident, cu presa”. Prea mult pentru un simplu şi nechemat de nimeni „misionar” ortodox cu viza de Moscova şi cu domiciliul de Abhazia! Includerea lui Petru Lucinschi în lista întâlnirilor programate/convenite este o dovadă că aceasta nu a fost singura întâlnire a celor doi. Într-o emisiune televizată din 9 noiembrie, diaconul Kuraev a declarat că s-a mai întâlnit la Chişinău, desigur foarte accidental, cu Petru Lucinschi, şi anume la un restaurant, unde fostul secretar II al CC al PC din RSS Tadjikă, tot el fostul secretar I al CC al PC din RSSM şi fost membru al Biroului Politic al PCUS, se desfăta în discuţii teologale „cu un călugăr tibetan”. Diaconul Kuraev a avut imprudenţa să mărturisească că se află într-o veche relaţie cu Petru Lucinschi, încă „de pe când Lucinschi era membru al Politbiroului CC al PCUS” şi participau împreună „la reuniunile moldovenilor de la Moscova”. Din tot ce a scris pe blogul său, a declarat public şi au remarcat observatorii atenţi ai vieţii bisericeşti şi politice din Republica Moldova, devine clar că diaconul Kuraev nu se află deloc întâmplător la Chişinău, Bălţi şi Tiraspol, că majoritatea zdrobitoare a celor cu care a intrat în contact sunt personaje din anturajul lui Petru Lucinschi şi că mandatul său este unul cu mult mai mult decât „misionar”.</p> <div><strong>Care este totuşi miza? </strong></div> <p>Mai multe voci din sânul Mitropoliei de obedienţă rusă de la noi susţin că vizitele nepoftitului diacon rus la Chişinău au o dublă miză: politică şi bisericească. Miza politică nu este greu să o întrezărim. Miza bisericească însă este mai greu de ghicit, dat fiind paravanul „misionar” în spatele căruia este bine dosită. Rumorile din sânul Bisericii ne fac să desluşim o misiune având ca obiectiv final scoaterea mitropolitului Vladimir Cantarean din scaun. Interesul Bisericii Ruse reclamă o schimbare la Chişinău, care să-i consolideze poziţiile. Astfel, devine clar de ce episcopul Iustinian Ovcinnikov de la Tiraspol a fost înlocuit anul trecut, fără ştirea celui mai autonom dintre autonomi, mitropolitul Vladimir Cantarean, cu episcopul Sava Volkov (cel responsabil de relaţia cu armata, miliţia şi structurile de forţă ale Rusiei), de ce „partida albastră” îl promovează atât de insistent pe „blagocinul” Nicodim/Ion Vulpe de Orhei în treapta arhierească, de ce episcopul Marchel Mihăiescu de la Bălţi (vechi prieten al lui Igor Smirnov) bate fără ştirea mitropolitului său cărările Moscovei cu treabă şi fără treabă, de ce diaconul Kuraev este alintatul presei bălţene de limbă rusă şi de ce mitropolitul Vladimir, cunoscând destule detalii ale acestui joc, ne-a arătat tuturor, spre surprinderea generală, o deschidere către Mitropolia Basarabiei. Poate peste o bucată de vreme mitropolitul Vladimir va ieşi la rampă şi ne va împărtăşi gândurile sale despre luptele intestine din Biserică şi despre mizele acestora. Deocamdată, putem susţine sigur că misiunea diaconului Kuraev în Republica Moldova ţine de interese largi, situate la confluenţa dintre politic şi bisericesc, eventual (aproape cert) dintre acestea două şi serviciile secrete. Unii au vorbit şi despre oculta masonică, dar aici nu avem nici un fel de dovezi, astfel încât, până la proba contrarie, punem aceste vorbe pe seama speculaţiilor gratuite.</p> <div><strong>Ce „misiune” face Kuraev cu politicienii? </strong></div> <p>Diaconul rus ne spune că Vladimir Filat l-a căutat şi l-a rugat să-i acorde privilegiul unei întâlniri „misionare”. Întâlnirea dintre cei doi a avut loc. Guvernul nu ne-a oferit nici un fel de detalii despre respectiva întrevedere ferită de ochii lumii. Nu am fost fericiţi cu nici un comunicat de presă. Şi diaconul Kuraev a evitat cu multă grijă să ne spună ce discuţie de taină a purtat cu liberal-democratul nr. 1, fost soldat de grăniceri în trupele KGB. Diaconul rus nu ne-a spus nici despre ce a teologhisit la Chişinău cu Petru Lucinschi şi Valeriu Pasat, cu care este un bun şi vechi amic.</p> <p>Încercând să reconstituim din detalii un tablou de ansamblu, ajungem la concluzia că diaconul Kuraev este un emisar politic, trimis în misiune în Republica Moldova. Aşa cum a fost trimis cu alte ocazii şi în Bielorusia, în regiunea georgiană Abhazia sau… la Bucureşti. Pe cine reprezintă Kuraev sau pe cine are în spate? Vom trăi şi vom vedea.</p> <p><strong><a href="http://cubreacov.wordpress.com/2010/11/11/misiunea-%E2%80%9Emisionarului%E2%80%9D-sau-ce-cauta-kuraev-in-moldova/">Vlad Cubreacov</a></strong></p> <p><strong><a href="http://www.flux.md/articole/10761/">Ziarul FLUX</a></strong></p><p>Via: <a href="http://roncea.ro/2010/11/13/alegerile-din-moldova-sau-misiunea-misionarilor-mareata-rusie-o-imensa-groapa-de-gunoi-a-kgb-istilor-atei-deghizati-in-ortodocsi-cocktail-molotov-pentru-credulii-de-romani-crestinism/#more-18863">Roncea.ro</a><br /><strong></strong></p> </div>Libertate!http://www.blogger.com/profile/03114839023459043934noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1445495774307889609.post-75333490084171685242010-11-05T04:02:00.000-07:002010-11-05T04:03:43.152-07:00Se urca Basarabia pe cruce! Video Tudor Gheorghe (versuri de Adrian Paunescu)<div style="text-align: center;"><iframe title="YouTube video player" class="youtube-player" type="text/html" width="480" height="390" src="http://www.youtube.com/embed/xfBFlmMIVIM?rel=0" frameborder="0"></iframe></div>Libertate!http://www.blogger.com/profile/03114839023459043934noreply@blogger.com0