În ultimul timp este mediatizată tot mai intens chestiunea predării religiei în şcoală. Chestiunea este veche şi răspunde unei necesităţi reale. Ceea ce a surprins o parte a opiniei publice este faptul că pentru a promova ideea sau pentru a propti imaginea structurii locale a Patriarhiei Ruse de la Moscova au ieşit subit la rampă mai multe personaje care nu au arătat înainte un interes constant pentru Ortodoxie şi nici nu au excelat în virtuţile creştine: doi foşti capi ai serviciilor secrete, Valeriu Pasat şi Anatol Plugaru, Valeriu Pleşca, Victor Josu, Vladimir Filat. Capul de listă este bineînţeles Valeriu Pasat, omul care este ceva mai mult decât un prieten intim al mitropolitului Vladimir. Fostul securist nr. 1 şi angajat al gigantului energetic rusesc „RAO EES” al lui Anatoli Ciubais a devenit brusc un mare atlet al Ortodoxiei.
Potrivit unui comunicat de presă al Mitropoliei Chişinăului şi a „întregii Moldove” (Patriarhia Moscovei), la 15 martie 2010, mitropolitul Vladimir Cantarean, a convocat de urgenţă toţi preoţii din câteva protopopiate ale eparhiei sale pentru a alinia Biserica „iniţiativei domnului Valeriu Pasat cu privire la studierea Bazelor Ortodoxiei în instituţiile preuniversitare de învăţământ”. Preoţii din trei protopopiate (Ialoveni, Rezina şi Şoldăneşti), veniţi cu tema bine pregătită de acasă, i-au prezentat mitropolitului Vladimir un soi de memoriu, din care vom cere cititorilor îngăduinţa să spicuim câteva pasaje. Aşadar, „Având în vedere iniţiativa domnului Valeriu Pasat cu privire la includerea în curriculumul naţional a Bazelor Ortodoxiei ca obiect de studiu obligatoriu pentru instituţiile preuniversitare de învăţământ, clerul Mitropoliei Chişinăului şi a Întregii Moldove nu poate decât să-şi manifeste susţinerea pentru această propunere sănătoasă şi necesară atât din punct de vedere moral, cât şi social (…) În acelaşi timp suntem bucuroşi de faptul că asemenea gen de iniţiative vin şi din partea laicatului, în persoana domnului Valeriu Pasat, care vine cu propunerea către Legislativul Republicii Moldova de organizare a unui referendum naţional în cadrul căruia cetăţenii ţării noastre să-şi poată exprima opţiunea referitor la introducerea în programele învăţământului preuniversitar a obiectului „Bazele Ortodoxiei”. (…) De notat că domnul V. Pasat vine către deputaţii Parlamentului cu o serie de argumente indubitabile, acestea fiind de ordin moral, istorico-identitar, didactic-educaţional, constituţional-legislativ şi politic”.
Această reuniune era de prisos, din moment ce cu aproximativ o lună înainte, mai exact la 18 februarie 2010, mitropolia Chişinăului emisese un alt comunicat oficial, intitulat „Mitropolia Moldovei susţine demersul dlui Valeriu Pasat privind introducerea Bazelor Ortodoxiei în instituţiile preuniversitare”, comunicat care ne oferă o rarisimă mostră de servilism şi complicitate politică şi pe care îl vom cita aici integral, respectând originalul: „Mitropolia Chişinăului şi a întregii Moldove cu plăcută surprindere a aflat despre curajosul demers al Domnului Valeriu PASAT, adresat Parlamentului Republicii Moldova în vederea organizării unui referendum naţional pentru obţinerea dreptului definitiv şi cu vot al poporului de a introduce în programele învăţământului preuniversitar (curriculumul şcolar) a obiectului „Bazele Ortodoxiei”. Autorul Scrisorii Deschise a invocat un şir de argumente juste atât de ordin moral, didactic-educaţional, istorico-identitar, constituţional-legislativ cât şi politic care fac imposibilă o decizie negativă asupra celor solicitate în demers. Este îmbucurător faptul că Domnul Valeriu PASAT a subliniat cu hotărâre că societatea poate fi considerată sănătoasă numai atunci când îşi întemeiază existenţa pe valorile moralităţii, or pentru poporul Moldovei morala întotdeauna a fost inseparabilă de Ortodoxie. Această scrisoare deschisă, pe care o vom susţine prin implicarea tuturor mijloacelor ce sunt la dispoziţia Bisericii, ne încurajează odată în plus şi revarsă o nouă rază de lumină asupra problematicii, rezolvarea căreia parcă deja devenise imposibilă, deoarece s-au scurs două decenii, timp în care statul „n-a făcut un lucru pe care, pur şi simplu, era dator să-l facă: n-a introdus predarea Ortodoxiei ca obiect de studiu în programul şcolar.” Implicarea Bisericii o vedem prin mobilizarea tuturor mijloacelor acestei instituţii divino-umane: episcopat, cler şi bineînţeles factorul majoritar eclesiastic – poporul binecredincios. Un imbold în plus îl considerăm apariţia de sub tipar a monografiei aceluiaşi autor – colecţie de documente care pentru totdeauna scot de sub paravanul prigoanei adevărul despre Ortodoxia din Moldova, fapt ce ne determină să considerăm că Ortodoxia a fost nu doar un refugiu spiritual sau alinare sufletească, ci un adevărat pilon dar şi un factor identitar care la fel ca şi limba, deşi din alt unghi de vedere, ne-a permis să supravieţuim ca popor.”
În scrisoarea sa deschisă despre care pomeneşte structura condusă de mitropolitul Vladimir Cantarean, Valeriu Pasat le spune parlamentarilor: „La fel ca Domniile Voastre, sunt şi eu la curent cu faptul că, în prezent, problema predării religiei în şcoală a revenit pe ordinea zilei, că ministerul de resort întreprinde anumiţi paşi în acest sens. Problema, s-ar părea, se află în curs de soluţionare, şi sunteţi în drept să întrebaţi: pentru ce, în acest caz, este nevoie de referendum? Personal, admit că astăzi există în Parlament o majoritate cu şanse să voteze “pro” predarea Ortodoxiei în şcoală. Dar formulez, la rându-mi, şi eu o întrebare: dar dacă mâine Republica Moldova se pomeneşte cu o altă majoritate parlamentară – căci aşa-i în democraţie, puterea se schimbă – dacă vin la putere alţi politicieni, cu viziuni ateiste sau seculariste, atunci ce ne facem? Dacă vine un alt ministru la educaţie, ce se va întâmpla cu predarea religiei în şcoală? Convingerea mea profundă este că o problemă care ţine de starea morală a societăţii, de identitatea noastră comună – şi a liberalilor, şi a liberal-democraţilor, şi a democraţilor, şi a social-democraţilor, şi a comuniştilor, şi a anticomuniştilor – nu trebuie să depindă de adierea vânturilor politice. În problema dată cuvântul decisiv trebuie să aparţină nu politicienilor, ci poporului. Dacă pretindem că trăim în democraţie, anume poporul trebuie să fie acela care să spună “Da” introducerii obiectului “Bazele Ortodoxiei” în programul învăţământului şcolar. S-o spună prin intermediul unui referendum la scară naţională. Iar de faptul că poporul va spune un “Da” ferm eu nu mă îndoiesc nici pentru o clipă. Pentru că ştiu cu siguranţă un lucru – îl ştiu din sute de documente care ţin de o perioadă istorică extrem de dificilă pentru Ortodoxie, perioadă plină de obstacole şi suferinţe pentru credincioşi – ştiu că poporul nostru este un popor ortodox. După acest referendum politicienii, indiferent din ce partide vor face ei parte, vor fi obligaţi să respecte voinţa poporului. Fiindcă aşa zice Constituţia ţării. Iar Constituţia trebuie respectată.”
Pe de altă parte, premierul Vladimir Filat nu a prididit să se avânte în abordarea subiectului, având mai multe întâlniri de taină, publice şi oficiale cu mai mult ca prietenul intim al lui Valeriu Pasat, mitropolitul Vladimir. Presa afiliată guvernului şi site-ul mitropoliei Chişinăului ne-au informat copios în această privinţă. De formă, premierul l-a consultat şi pe mitropolitul Basarabiei, Petru Păduraru, care, în mod firesc, s-a arătat favorabil introducerii cursului de religie în şcolile de stat, însă doar ca urmare a unor decizii administrative ale guvernului şi ministerului Educaţiei şi în nici un caz în urma unui referendum la care să participe şi ateii şi persoanele eterodoxe. Există mai multe indicii şi elemente care certifică faptul că mitropolitul Vladimir Cantarean acţionează în toată această vânzoleală, stârnită în jurul problemei religiei în şcoală, ca om de legătură între Valeriu Pasat şi Vladimir Filat şi vom arăta mai jos cum anume şi de ce, precum şi căror scopuri reale serveşte.
Să mergem însă mai departe. La 26 martie 2010 postul Pro TV din Chişinău ne anunţa că “Valeriu Pasat vrea referendum pe problema predării obligatorii a religiei în şcoli” şi că “Fostul director al SIS face parte dintr-un grup de iniţiativă care a prezentat şi un proiect de lege în acest sens. Ministerul Educaţiei pledează, însă, pentru un curs opţional de religie şi se arată sceptic faţă de reuşita iniţiativei lui Valeriu Pasat. Pentru a organiza referendumul, grupul de iniţiativă din care face parte şi Pasat a elaborat şi un proiect de lege care a fost deja prezentat Parlamentului şi Ministerului Educaţiei. Elevii şi părinţii consideră că religia nu trebuie să fie predată în mod obligatoriu. Potrivit lui Pasat, grupul de iniţiativă este format din 2500 de persoane din toate raioanele ţării. Până la sfârşitul lunii propunerea va fi prezentată CEC-ului care timp de 10 zile va accepta sau nu iniţiativa de desfăşurare a unui referendum. Ulterior, pentru ca plebiscitul să poată avea loc, grupul de iniţiativă trebuie să colecteze cel puţin 340 de mii de semnături. Pasat este sprijinit de Mitropolia Moldovei, în timp ce Mitropolia Basarabiei consideră că obiectul trebuie sa fie opţional.” Vom preciza că picătura de otravă strecurată de cei de la Pro TV în ultima frază a ştirii este un element vădit de manipulare, întrucât Mitropolia Basarabiei a susţinut dintotdeauna, a cerut şi va cere în continuare introducerea, pe cale administrativă, a religiei ca materie obligatorie de studiu în şcoli, cu diferenţa că se opune scoaterii chestiunii la referendum, ca instrument plebiscitar menit să transforme Biserica în actor politic, atrăgând-o pe terenul riscant al propagandei şi polemicilor contradictoriii pe marginea subiectului şi, în definitiv, tulburând liniştea Bisericii prin împărţirea credincioşilor în tabere adverse. Reţinem în context că religia este predată obligatoriu sau opţional în 46 din cele 48 de state europene şi nicăieri predarea acestei materii nu a fost introdusă în urma referendumurilor naţionale.
Două sunt ideile de reţinut din toate extrasele ample ale acestor documente şi ştiri: 1. Valeriu Pasat, omul dintotdeauna al lui Petru Lucinschi şi al serviciilor secrete ruse, este prezentat ca principalul izvor de voinţă în chestiunea predării religiei în şcoli, un fel de figură centrală şi părinte al Ortodoxiei locale, în gura căruia îşi ţine privirile mitropolitul Vladimir şi toţi cei împreună cu el; 2. Referendumul naţional este privit ca metodă politică ultimativă şi singură de soluţionare a chestiunii.
Nimic nou sub soare. Problema este cu mult mai simplă decât ne-o înfăţişează o anumită parte a presei şi personajele implicate. Asistăm la un caz banal de instrumentare a religiei în scopuri politice. Adevăratele mize ale acţiunii lansate de fostul şef al serviciului secret, în strânsă coordonare cu mitropolitul Vladimir şi premierul Filat, ţin de perspectiva alegerilor parlamentare anticipate. Mai simplu, chestiunea predării religiei în şcoli şi referendumul dorit trebuie să servească drept trambulină de lansare a unui nou partid politic pe scena locală. Un partid de extracţie sau filiaţie ortodoxă, blagoslovit de mitropolia „întregii Moldove”, complementar partidului condus de premierul Filat. Ţinând cont de legăturile vechi, strânse şi permanente ale mitropolitului Vladimir cu oamenii serviciilor secrete, planul unui partid politic de extracţie ortodoxă capătă contururi clare şi ne arată originile sale.
Planul de creare a unui asemenea partid cuprinde toate elementele clasice pentru astfel de situaţii: acumularea de capital pozitiv de imagine prin exploatarea sentimentului religios al populaţiei şi supralicitarea subiectului religiei în şcoală; rodarea personajelor care vor fi scoase în faţă în momentul lansării partidului; crearea unei reţele de oameni antrenaţi iniţial în organizarea referendumului, care să constituie apoi osatura noii structuri politice; contactul, „atingerile” repetate sau „încălzirea” alegătorilor (cu ocazia colectării de semnături, a referendumului propriu-zis şi a bombardamentului mediatic deja lansat); implicarea structurilor bisericeşti din subordinea mitropoliei (eparhii, protopopiate, parohii) şi a clerului ca vehicule ale ideii.
Cine sunt personajele implicate în proiect? Deocamdată numărul celor cunoscuţi este limitat: 1. Valeriu Pasat, fost ministru al Securităţii, ca autor sau „părinte” al iniţiativei, creditat moral de mitropolitul Vladimir şi anturajul său (Pasat este unul din oamenii de suflet şi de încredere ai ex-preşedintelui Lucinschi), 2. Victor Josu, ca preşedinte al „grupului de iniţiativă” pentru organizarea referendumului, grup care ar cuprinde peste „2 500 de membri din toate raioanele ţării” (în paranteză fie spus, Victor Josu este unul dintre adversarii înverşunaţi şi declaraţi ai Mitropoliei Basarabiei şi a mai fost implicat în alte proiecte politice, printre care cel al Partidului Social Democrat, apoi al Partidului Renașterii şi Concilierii, condus de ex-președintele Mircea Snegur şi avându-l ca nr. 2 pe Nicolae Andronic), 3. Valeriu Pleşca, fost ministru al Apărării şi actual director al Centrului de asistenţă socială creştin-ortodox (CASCO) de pe lângă mitropolia Chişinăului şi a „întregii Moldove” (Deunăzi, Valeriu Pleşca organizase, în calitate de subaltern de lux al mitropolitului Vladimir, o conferinţă de presă în comun cu deputatul AMN Veaceslav Platon, cerând anularea noilor tarife la gaze, electricitate şi energie termică şi scoţând la iveală conexiunea cu gruparea lui Serafim Urechean, prieten comun al mitropolitului Vladimir şi al ex-preşedintelui Lucinschi). Lui Valeriu Pleşca îi revine rolul de a asigura legătura viitoarei construcţii politice cu actualii parteneri ai CASCO, „oameni de afaceri, organizaţii obşteşti şi experţi ai societăţii civile”, cunoscându-se profundele implicaţii ale mitropoliei în afacerile economice. Valeriu Pleşca a devenit deputat în 1998 pe listele construcției electorale înjghebate de președintele de atunci, Petru Lucinschi, Blocul pentru o Moldova Democratica şi Prosperă în funte cu Dumitru Diacov, Lucinschi întocmind cu mâna lui lista electorală respectivă. În 2001 Valeriu Pleşca devine din nou deputat, de această dată iarăși pe o listă alcătuită de Petru Lucinschi, făcătura numindu-se „Alianţei Braghiş”, după numele premierului în exercițiu, şi el fiind cunoscut ca om al aceluiași Lucinschi. Iar consoarta sa, Stela Pleşca, femeie de afaceri, a deţinut şi funcţia de director al Fondului de binefacere al fostei prime doamne Antonina Lucinschi – „Brânduşele speranţei”.
În ultima perioadă s-au afişat public alături de Valeriu Pasat şi mitropolitul Vladimir şi alte personaje cunoscute publicului: Anatol Plugaru, fost ministru al Securităţii, persoană apropiată de asemenea ex-preşedintelui Lucinschi, de la o vreme acţionând în tandem cu Mihai Petrache, fost consilier al ex-preşedintelui Lucinschi şi preşedinte al Partidului Uniunii Centriste din Moldova, o construcţie satelit care a gravitat tot în jurul ex-preşedintelui Lucinschi, Anatol Ţăranu, ex-deputat, unul dintre cei mai fideli colaboratori ai ex-preşedintelui Lucinschi şi Victor Ţvircun, ex-ministru al Educaţiei şi Tineretului, actual director al Institutului de Integrare Europeană şi Politici Publice.
Ce au în comun aceste personaje? Prin biografiile lor, de la un capăt la altul, trece ca un fir roşu, iar de curând ca un fir verde, un singur nume: Petru Lucinschi, protectorul şi mentorul lui Valeriu Pasat, dar şi prietenul de afaceri politice al mitropolitului Vladimir.
Cum este asigurată legătura dintre „grupul de iniţiativă” şi gruparea premierului Filat? Întâi de toate prin intermediul mitropolitului Vladimir, cu care premierul a avut mai multe întâlniri fie în teritoriu, fie cu ocazia slujbelor de la catedrală (se pare că locul de altădată al preşedintelui Voronin alături de mitropolitul Vladimir a fost ocupat de premierul Filat), fie la reşedinţa mitropolitană în orele târzii ale serii, fie în cabinetul premierului de la Guvern. Numai în luna martie cei doi au avut trei întâlniri, ceea ce depăşeşte chiar şi frecvenţa întâlnirilor ex-premierului Sangheli cu mitropolitul Vladimir. Şi de fiecare dată pretextele sunt aceleaşi: preocuparea premierului pentru cooperarea cu Biserica şi predarea religiei în şcoală. Există şi legături mai vechi între gruparea Filat şi Pasat, întrucât în timpul preşedinţiei lui Lucinschi ambii au făcut parte din acelaşi guvern (Vladimir Filat ca ministru de Stat, între 12 martie – 12 noiembrie 1999, iar Valeriu Pasat ca ministru al Apărării, între 12 martie – 11 mai 1999, şi ministru al Securităţii Naţionale, între 11 mai – 12 noiembrie 1999). Trebuie să amintim că Valeriu Pasat l-a succedat ca ministru al Securităţii Naţionale pe generalul KGB Tudor Botnaru, care apare ca membru al Mişcării Acţiunea Europeană. Acest Tudor Botnaru, vechi cadru KGB, care ocupa un post-cheie în ambasada URSS de la București până în 1990, este considerat un fel de mentor spiritual al mai multor politicieni. În treacăt fie spus, se aude că Filat şi Pasat au purtat discuţii intense la începutul anului curent în legătură cu MAE, ca re se doreşte a fi un satelit al partidului condus de premier.
Concluziile care se impun de la sine sunt câteva: 1. Religia poate fi şi trebuie introdusă ca obiect de studiu în şcoli şi calea cea mai simplă este cea a deciziei administrative, acum blocate intenţionat de guvernul Filat; 2. Un referendum naţional în problema predării religiei este inutil şi le-ar servi iniţiatorilor doar ca prilej de răscolire a electoratului şi de captare a simpatiilor unei părţi a acestuia; 3. Mitropolia Chişinăului acceptă instrumentalizarea politică a chestiunilor religioase şi este implicată din plin în planul de pregătire a lansării unei noi grupări politice formate din oamenii cu care lucrează mână în mână; 4. Există o coordonare a acţiunilor de pregătire a noii grupări politice între premierul Filat, mitropolitul Vladimir, mai mult ca prietenul său intim Pasat şi eternul Petru Chirilovici Lucinschi; 5. Toate aceste pregătiri sunt de asemenea coordonate cu factori din exterior interesaţi de situaţia politică din Republica Moldova şi în siajul cărora se află cei implicaţi.
Evoluţiile ulterioare vor confirma planul pus la cale de Lucinschi, Filat, Pasat, Pleşca şi mitropolitul Vladimir de încropire a unui nou partid politic. Şi se va vedea că predarea religiei în şcoală, pentru care niciunul dintre aceştia nu a urnit un deget cât a fost la guvernare, constituie acum doar un prilej nimerit de a-şi asigura vizibilitatea necesară scopului politic urmărit. Iar scopul este unul eminamente electoral. Capii listei respective au şi fost trecuți în revistă în articolul de faţă.
Ceea ce se poate deduce din toata istoria asta este faptul că avem de a face cu o caracatiță de tip mafiot, care încearcă să se lățească peste întregul spectru politic al ţării, având la dispoziție resurse administrative, mediatice, financiare şi bisericești uriașe. Bătrânul intrigant Lucinschi, cu toata cohorta de kaghebiști şi de ţârcovnici cu epoleţi şi cu nagane pe sub sutane, nu se mulțumește doar cu existenţa PLDM, condus de el şi prezidat formal de Vladimir Filat, acest băiat de mingi ai bătrânului nomenclaturist. Tentaculele extinse de acesta grupare peste trupul ţării s-ar putea să fie insuficiente pentru preluarea guvernării în urma alegerilor. Iată de ce acum se lansează febril încă o făcătură care îl are drept căpetenie pe același pensionar infatigabil şi trișor de calibru Lucinschi. Iar instrumente de manipulare şi dezinformare a opiniei publice, numite în mod impropriu instituții de presă, respectiva grupare oligarhica şi-a creat destule. Acestea sufocă la ora actuală spațiul public, având o politică editorială coordonată de același centru de comandă. Astfel încât propaganda masivă a grupării respective poate avea efecte de-a dreptul nocive pentru o parte considerabilă a cetățenilor, care sunt supuși zilnic unui masiv proces de spălare a creierilor.
Simplificând, putem reduce încrengătura ramificată a rețelei respective la trei nume. Lucinschi, Filat, Pasat. I-am zice chiar, preluând un titlu al lui Vladimir Volkoff, „treimea răului”, dacă această întunecată confrerie, care este un amestec pervers de foşti nomenclaturiști ai PCUS, kaghebişti, masoni, elemente corupte şi gradaţi în sutane, nu ar arăta mai curând ca o legiune.
Se zice ca necuratul, atunci când vrea să te smintească, bate şi mătănii, intră şi în altar. Exact la fel se întâmplă cu inițiativa de a preda religia în şcoală, pe care încearcă să o confiște şi să o călărească un ins ca Pasat. Şi totuși, strategii cu pricina au o problemă. A face din Pasat un personaj pozitiv, un exponent de vârf al Ortodoxiei, e un exercițiu dificil nu doar pentru lustragiii din organele de propagandă. Albirea unuia ca el nu se va produce nici dacă e stropit cu toata agheasma mitropoliei Chişinăului sau chiar dacă ar da cu cădelnița toți preoții aliniați ca la comandă de mitropolitul Vladimir. Vorba aia, din coadă de câine nu faci sită de mătase, şi nici din căpetenia securiştilor creştin vrednic, oricât s-ar căzni apostolii întunericului.
Aşadar,
Fiat lux! Să se facă lumină!
Vlad CUBREACOV
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu