Evolutia politica si sociala a Republicii Moldova in anul 2009 a fost marcata profund de protestele anticomuniste din luna aprilie din capitala tarii, care au condus, in ultima instanta, la schimbarea puterii de la Chisinau.
Evenimentele de la inceputul lunii aprilie, din centrul Chisinaului, au atras atentia intregii opinii publice mondiale asupra situatiei din Republica Moldova, iar agentia rusa de stiri RIA Novosti le-a inclus in topul celor mai importante evenimente ale anului, alaturi de testele nucleare din Coreea de Nord, pandemia de gripa A/H1N1 sau razboiul gazelor dintre Rusia si Ucraina.
Protestele anticomuniste de la Chisinau au inceput la 6 aprilie, ca o actiune impotriva rezultatelor alegerilor parlamentare din 5 aprilie, castigate de Partidul Comunistilor (PCRM), dar care au fost declarate drept fraudate de catre opozitia de atunci. Actiunea a inceput de la un mars de protest organizat in timpul zilei, la care au participat circa o suta de persoane. Acestia au decis sa se intalneasca seara la monumentul lui §tefan cel Mare din centrul capitalei Republicii Moldova pentru a declara data de 6 aprilie zi de doliu. Tinerii s-au adunat la locul de destinatie purtand panglici negre la maini si au aprins cate o lumanare, in scurt timp insa spatiul din jurul monumentului a devenit neincapator, astfel incat acestia s-au deplasat spre presedintie.
Ulterior, cand si locul din fata presedintiei a devenit neincapator, manifestantii s-au indreptat in grup inspre Piata Marii Adunari Nationale (PMAN), unde de obicei se desfasoara cele mai mari actiuni de protest din Chisinau si unde la inceputul anilor '90 au fost organizate demonstratii care au condus la proclamarea independentei Republicii Moldova. In Piata, tinerilor li s-au alaturat primarul Chisinaului, Dorin Chirtoaca, vicepresedinte al Partidului Liberal (PL), liderul Partidului Liberal Democrat Vlad Filat, precum si alti lideri politici.
Principalele evenimente insa s-au derulat a doua zi, pe 7 aprilie. Protestele au inceput de dimineata in PMAN, fiind coordonate de cativa lideri politici. Dar, in scurt timp, acestia au pierdut controlul asupra unei bune parti din protestatari, care s-a deplasat spre sediile parlamentului si presedintiei pe care le-au inconjurat. Politisti din brigazile speciale au blocat sediile celor doua institutii si chiar au inceput sa-i impinga pe participanti de pe trepte. Aceasta insa i-a intaratat si mai mult pe manifestanti, iar actiunile de mai departe au scapat de sub orice control.
Primele actiuni violente au inceput in fata presedintiei, unde manifestantii au inceput sa arunce cu oua si pietre in cladirea institutiei, dar si in politistii care blocau accesul. La scurt timp, actiunile au devenit si mai violente, manifestantii au inceput sa smulga blocuri de piatra si bucati de pavaj de pe trotuare, marcajul rutier si suportul de fier al acestora si sa arunce in politisti.
Apelurile repetate ale unor lideri politici de a recurge doar la actiuni pasnice nu au fost luate in seama.
In scurt timp, actiunea care se declara de protest, impotriva comunistilor, a degenerat insa in acte de vandalism. Manifestatii au distrus mai intai geamurile cu pietre, desi in spatele acestora nu era nimeni care ar fi prezentat un pericol. Apoi acestia au patruns in sediile celor doua institutii, unde au devastat tot ce le-a iesit in cale. De la etajele de sus ale parlamentului era aruncate calculatoare, mobilier, documente oficiale, proiecte de legi. Jos, cei care ii urmareau au aprins cateva ruguri. Sala de sedinte a parlamentului a fost devastata. Tinerii au distrus usi si fotolii. Altii insa au scos ce au mai putut din sediul legislativului. Cativa participanti la actiuni au fost vazuti cu calculatoare si componente de la acestea, pe care le scoteau din parlament si le luau cu ei. Altii le scoteau pentru a le sfarama in aplauzele frenetice ale multimii.
In acelasi timp, pe parcursul intregii zile, un alt protest s-a desfasurat la cateva sute de metri distanta. Aici au ramas persoanele care din start au optat impotriva violentelor, iar lor li s-au alaturat si liderii Partidului Liberal Democrat (PLDM), Partidului Liberal (PL), Aliantei Moldova Noastra (AMN), precum si altor formatiuni de opozitie. Ei de asemenea s-au declarat in favoarea unor actiuni pasnice si civilizate de protest.
Dupa-amiaza, guvernul a organizat o sedinta extraordinara, prezidata de presedintele de atunci Vladimir Voronin, care a acuzat partidele de opozitie de instigarea acestor actiuni si tentativa de uzurpare a puterii in stat.
Ulterior, cei trei lideri au fost chemati la intrevederea cu conducerea statului in privinta actiunilor violente de protest. Conditiile impuse de ei in cadrul acestora a fost retragerea invinuirilor, acces liber la mass-media publice si, cel mai important, invalidarea alegerilor. Dar nu s-a ajuns la un numitor comun.
Un alt eveniment care a marcat protestele din acea zi a fost arborarea drapelului Romaniei pe sediile presedintiei si parlamentului. Acest fapt a fost utilizat de catre conducerea tarii pentru a blama Romania de organizarea acelor actiuni. A doua zi, Voronin a invinuit oficial Romania, in aceeasi zi, ambasadorul Romaniei Filip Teodorescu a fost expulzat si a fost rechemat ambasadorul de la Bucuresti. In plus, conducerea de la Chisinau a introdus regimul de vize pentru cetatenii romani, in pofida unei legi care prevede scutirea de vize pentru cetatenii statelor membre UE. Ulterior, practic toti jurnalistii romani au fost expulzati sau au plecat din Republica Moldova, de frica autoritatilor.
Desi in timpul devastarilor de la parlament si presedintie politia practic nu a ripostat, organele de mentinere a ordinii publice au intervenit in forta noaptea, catre ora 1.00, cand in centrul orasului practic nu mai era nimeni. Cateva zeci de persoane care se mai aflau in piata au fost inconjurate si batute crunt de politisti. Au fost operate arestari, potrivit martorilor.
Politia a anuntat ca a arestat circa 300 de participanti, dar, potrivit unor date neoficiale, aproape o mie de persoane au fost retinute. Zeci de tineri au acuzat ca au fost maltratati in locurile de detentie, iar societatea civila si opozitia au sustinut ca mai multi tineri au fost omorati. Aceste afirmatii nu au fost demonstrate pana in prezent, dar un tanar de 23 de ani, Valeriu Boboc, este considerat un martir al regimului comunist. Ulterior au urmat atrocitati in locurile de detentie, dar si arestari in plina strada, in universitati sau scoli.
In urmatoarele cateva zile protestele din centrul Chisinaului au mai continuat, dar cu o amploare mult mai mica, dupa care s-a renuntat la organizarea lor.
Comunitatea internationala a condamnat violentele si a chemat partile la calm, dar dupa aceasta a condamnat actiunile organelor de forta si maltratarile din penitenciare. Mai multe misiuni, in special europene, au fost in Republica Moldova pentru a examina situatia la fata locului.
In paralel cu aceste actiuni, in Republica Moldova se desfasura si o activitate politica intensa. Dupa mai multe scandaluri de fraudare a alegerilor, Curtea Constitutionala a validat totusi rezultatele acestora. Comunistii au obtinut 60 de mandate de deputat din 101, iar PL, PLDM si AMN - 40 de mandate.
Pentru alegerea presedintelui erau necesare 61 de voturi. Comunisti au inaintat-o la aceasta functie pe fostul premier Zinaida Greceanii. Dar in contextul acuzatiilor reciproce dure, a protestelor din aprilie, in situatia in care relatiile politice dintre comunisti si opozitie s-au antagonizat si mai mult, fosta opozitie a refuzat categoric sa aleaga presedintele, astfel ca parlamentul a fost dizolvat si au fost anuntate alegeri anticipate.
La 29 iulie, dupa o campanie in care protestele din aprilie au fost principala tema de discutie, comunistii au pierdut majoritatea parlamentara, pentru prima data dupa mai bine de opt ani si in mai putin de patru luni, cand obtinusera 60% din mandatele de deputat. Acest scor a fost si o consecinta a protestelor din aprilie, in urma carora opozitia s-a coalizat, mai multe partide au renuntat sa mai participe la alegeri in favoarea celor trei formatiuni care au intrat in parlament. In plus, are loc prima sciziune importanta in randul PCRM, care este parasit de fostul presedinte al parlamentului, Marian Lupu. Acesta preia conducerea Partidului Democrat, pe care il aduce in parlament.
Desi au trecut aproape noua luni, autoritatile statului nu au inaintat nici o versiune oficiala privind organizatorii actiunilor violente. Intre timp au fost constituite si doua comisii, una parlamentara, alta la solicitarea lui Voronin, care inca nu au prezentat nimic. Totusi au fost vehiculate mai multe versiuni privind protestele din aprilie
Prima versiune, inaintata de fosta conducere comunista de la Chisinau, sustine ca actiunea a fost organizata de liderii partidelor de opozitie care nu au obtinut majoritatea la alegerile parlamentare si au incercat sa destabilizeze situatia, actiunea fiind calificata ca o tentativa de uzurpare a puterii in stat.
Voronin a acuzat Romania ca ar fi fost implicata in organizarea manifestatiilor de la Chisinau. 'Noi stim ca in spatele acestor tulburari se afla anumite forte din Romania. O dovada in acest sens sunt drapelele romanesti care au fost arborate pe institutiile de stat ale Republicii Moldova', a declarat Voronin in cadrul unei intrevederi cu reprezentanti ai societatii civile si ai institutiilor de invatamant, la sediul guvernului de la Chisinau. Pe de alta parte, fosta opozitie a acuzat guvernarea comunista de organizarea actiunilor respective. Partidul Liberal considera ca, pentru a acoperi fraudarea alegerilor din 5 aprilie si a abate atentia opiniei publice de la aceasta, folosindu-se de protestele pasnice ale cetatenilor, guvernarea comunista a inscenat o presupusa tentativa de lovitura de stat, de care sa acuze partidele de opozitie, in interior, si Romania, ca dusman extern al statalitatii Republicii Moldova.
O alta versiune, prezentata de liderul Partidului Popular Crestin Democrat Iurie Rosca, sustine ca actiunile de strada din Republica Moldova sunt inspirate, finantate si organizate de serviciile secrete rusesti, dupa un scenariu pregatit de fostul sef al Serviciului de Informatii si Securitate al Moldovei, Valeriu Pasat, inca din anul 2005. Potrivit lui, la Chisinau, actiunile au fost conduse din umbra de fostul presedinte moldovean Petru Lucinschi, apropiat al unor cercuri de interese rusesti.
La Chisinau mai circulau si alte doua versiuni, care sunt insa mai putin vehiculate. Prima ar fi ca actiunile au fost provocate de serviciile transnistrene, pentru destabilizarea situatiei si pentru a distrage atentia Chisinaului si comunitatii internationale de la reglementarea conflictului transnistrean, iar a doua se refera la faptul ca tinerii au actionat din proprie initiativa, iar evenimentele a reprezentat doar o revolta a maselor. In prezent, o comisie parlamentara activeaza in vederea elucidarii evenimentelor respective, iar cea constituita de Voronin a fost desfiintata de presedintele interimar Mihai Ghimpu. Mandatul comisiei parlamentare, care urma sa prezinte concluziile in decembrie, a fost prelungit pana in aprilie 2009. Intre timp, mai multor fosti functionari, inclusiv fostei conduceri a Ministerului de Interne, le-au fost deschise dosare penale in legatura cu evenimentele din aprilie. Totusi, nu se stie cand sau daca se va afla vreodata ce s-a intamplat de fapt dupa alegerile parlamentare din 5 aprilie. Cert este ca acele miscari au modificat semnificativ evolutia politica a tarii, iar unii analisti vorbind despre o a doua Miscare de eliberare nationala in Republica Moldova, dupa dobandirea independentei in 1991.
sursa Agerpres
Radiografia socio-politica a Republicii Moldova pentru anul de cotitura 2009
KGB-ul nu se lasa: "Ucideti Dragonul Romania". Cititorii "Curentul" ne ajuta cu stiri de la Tiraspol, scrise in struna Budapestei si Moscovei
Comentariu la articolul din "Curentul" - Iliescu l-a ucis pe Ceausescu la ordinul Moscovei. Executia a fost trucata:
La 17.12.2009, săptămânalul tiraspolean Novaia Gazeta (format electronic - http://novaiagazeta.org.ru/index.php?newsid=1422) a publicat un comentariu întitulat UCIDETI DRAGONUL, semnat de Andrei Safonov – președintele "Asociației politologilor independenți din Transnistria". Menționăm că textul materialului este însoțit de o imagine reprezentând stema României. De asemenea, la 23.12.2009, cu subtilul ESTE ÎN INTERESUL NOSTRU CA ROMÂNIA SĂ TREACĂ PRIN CE A TRECUT ȘI UNIUNEA SOVIETICĂ, materialul este pe larg prezentat într-un sumar de presă al publicațiilor tiraspolene, de Agenția rusă de informații REGNUM (format electronic -www.regnum.ru/news/1237755.html)
Traducerea integrală a comentariului:
«Practic, România se comportă ca un membru neloial al UE, folosind în mod cinic calitatea de membru al Uniunii pentru a ocupa teritorii străine. Cazul Insulei Șerpilor este un exemplu semnificativ în acest sens. În luna aprilie 2009, s-a amestecat cu impertinență în Moldova, în probleme care nu o priveau. Atunci președintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin a fost sfătuit să vizioneze filmul în care Nicolae Ceaușescu era ucis de o adunătură de bandiți. România s-a amestecat și în chestiunea reglementării conflictului moldo-transnistrean, pronunțându-se împotriva federalizării (probabil pentru a putea mai ușor să-și alipească fosta RSS Moldovenească). De asemenea, eliberează în masă pașapoarte locuitorilor Ucrainei (n.n. – Basarabiei de Sud) și Bucovinei (n.n. - de Nord). Cine poate crede că serviciile sale de securitate nu au participat la evenimentele de la Chișinău, din 7 aprilie 2009? România este sursa discordiei de la granițele sud-vestice ale fostei URSS. Ca urmare, la război ca la război (chiar dacă este vorba de unul geopolitic). Operațiunile de luptă trebuie transferate pe teritoriul inamic.
Este în interesul nostru ca România să aibă aceeași soartă pe care a avut-o Uniunea Sovietică. Pentru contracararea naționalismului românesc, România trebuie fie să înceteze să mai existe în actuala configurație a frontierelor sale, fie să fie slăbită pentru a nu mai putea să promoveze o politică externă activă. Dintr-un stat care se află în ofensivă, trebuie să ajungă în unul care se apără.
Unioniștii doresc repetarea „Marii Uniri” din anul 1918? Excelent! Aceasta înseamnă că trebuie făcut în așa fel încât să nu mai existe cu cine să se unească! Agresivitatea expansionismului românesc trebuie nimicită!
Este surprinzător că statele și forțele politice care se opun României, cel mai adesea, adoptă o poziție defensivă, lucru valabil mai ales în ce privește Ucraina. Aceasta în condițiile în care însăși România are o serie de puncte sensibile, asupra cărora se poate acționa pentru a face Bucureștiul să renunțe definitiv la aspirațiile de „unificare cu teritoriile de peste Prut”.
Este îndoielnic că România a primit pe bună dreptate Transilvania, după anul 1945. Atunci, Ungaria a fost pedepsită atunci pentru faptul că a rămas loială Germaniei, iar România a fost recompensată pentru trădare. Ambele situații sunt irelevante din punct de vedere al adevărului istoric. Trebuie să ne gândim la oferirea de avantaje politice pentru toți cei care se împotrivesc administrației extremiste, expansioniste, aventuriste și unioniste a lui Traian Băsescu. Acesta promovează o politică de pretenții teritoriale față de Ucraina și de absorbție a Moldovei. Cuvintele frumoase despre „întâlnirea cu Moldova în cadrul UE” nu pot ascunde realitatea.
Susține oare Ucraina că a înregistrat o înfrângere în lupta cu expansionismul românesc referitor la Insula Șerpilor și resursele de hidrocarburi din platoul continental al Mării Negre? Categoric, nu! Ar putea să nu recunoască pur și simplu decizia Curții Internaționale ONU, căreia, din prostie, i s-a adresat. Ce fel de Curte Internațională este aceasta, în condițiile în care nimeni nu mai ia în considerație ONU? Fără aceasta a început războiul din Irak și tot fără aceasta au fost recunoscute Kosovo, Abhazia și Osetia de Sud. României ar trebui să i se spună în față că dacă continuă politica sa expansionistă, iar amintirea mareșalului Ion Antonescu îi este așa de dragă, atunci să poftească să ia ceea ce consideră că-i aparține. Cu toate dificultățile cu care se confruntă forțele armate ale Ucrainei, au încă suficiente resurse să nimicească orice imprudență a românilor.
Ar fi absurd să negăm realizările României din ultimii 20 de ani. Românii au mai învățat câte ceva în afară de a-și ucide cu sălbăticie președinții și soțiile acestora. Societatea românească s-a modernizat într-o oarecare măsură, s-a extins piața internă și a evoluat conștiința oamenilor. Însă demonul naționalismului românesc se manifestă fără îngrădiri. Sprijinit de o diplomație tradițional abilă, acesta reprezintă o amenințare reală pentru vecini.
Cum poate fi pus capăt expansionismului românesc? Mai întâi de toate, trebuie trecut la o ofensivă decisivă pentru a nimici definitiv adversarul geopolitic. Nu trebuie să ne sperie chestiunea modificării frontierelor. Acest fenomen s-a petrecut în Europa și se va mai petrece. Noi am trăit în fosta URSS, care a dispărut și lumea nu s-a prăbușit, iar cei mai mulți dintre noi suntem în viață. Iugoslavia s-a destrămat în mod sângeros, iar Cehoslovacia pe cale pașnică. Oare locuitorii României vor înceta să mai existe dacă Transilvania va reveni Ungariei, iar Moldovei de până la Prut i se va acorda o largă autonomie sau statutul de subiect al unei Românii Federale? Având pretenții asupra platoului continental din regiunea Insulei Șerpilor, de fapt, România a început deja să redeseneze frontierele. Excelent! Doar că trebuie redesenate în altă direcție.
În România există cine poate da o mână de ajutor în acest sens. Sunt secuii maghiari, ucrainenii, rușii și nu se știe niciodată cine ar mai putea fi! O Românie mai redusă ca dimensiuni, sufocată de încercările de a domoli cazanul încins al dificultăților interne, nu va mai putea susține propaganda unionistă a studenților din Moldova, Transnistria și Ucraina. Treptat, obiectivul lor principal se va limita la împiedicarea trecerii Iașului în componența Republicii Moldova. În această luptă pașnică trebuie antrenate toate forțele: mass-media plătită, „agenții de influență” politici, presiunile externe, acțiuni în instanță privind actualele granițe (chiar dacă nu există șanse de a câștiga, acestea vor măcina nervii), crearea unor organizații obștești, partide politice, întocmirea unor rapoarte privind nerespectarea drepturilor omului în România, în special a minorităților naționale. Acest „al nouălea val” trebuie să acopere Bucureștiul până peste cap și să risipească nu numai visele expansioniste ale acestuia ci să-i anihileze orice voință de împotrivire. Dacă este să ne referim la sarcina imediată și stringentă, aceasta este de a compromite prin toate mijloacele și de a determina demisia înainte de termen a președintelui Traian Băsescu, care promovează o politică aventuristă.
Se poate spune că aceasta va provoca instabilitate, dar dacă este să alegi între două rele, mai bine răul care ne convine, decât cel care contravine intereselor noastre. Bineînțeles că ar fi mai bine să văd la televizor cum este asaltat palatul prezidențial de la București, decât să fiu martorul ocular al unui eveniment similar la Chișinău. Cu toate acestea, România are o portiță de scăpare și anume să-și ceară scuze pentru ocupația Basarabiei, Transnistriei și a unei părți din Ucraina, să-și asume reparații materiale pentru aceasta și să renunțe la politica expansionistă.
În anul 2004, la București s-a desfășurat o conferință întitulată „Transnistria contra Moldova”. Dă Doamne! Poate că vom trăi până când va avea loc și o conferință cu tema „Moldova contra Ardealul” sau „Transilvania contra Țării Românești”».
Sursa:
Despre Basarabia, cu actriţa Stela Popescu: Basarabia e România
Noi am greşit după părerea mea. Adică aşa erau timpurile. Momentul din 1989 era sfânt. Atunci când s-au rupt Letonia şi Lituania de Uniune, atunci trebuia să ne luăm şi noi Basarabia. Atunci era momentul când sovieticii erau speriaţi şi se putea, dacă exista voinţă politică în România, dar n-a existat.
Sursa:
Déjà vu politic pe malurile Prutului
“Niciodata nu iti intrerupe dusmanul atunci cand acesta face o greseala”, spunea imparatul francez Napoleon Bonaparte. Acest citat celebru se pare ca fost insusit, aproape doua secole mai tarziu, si de actualele guvernari de pe ambele maluri ale Prutului. Scenele politice de la Chisinau si Bucuresti au mers simbiotic aproape de aceeasi linie pe care o indica Napoleon. Sincer, ma indoiesc ca, atat coalitia de guvernare Alianta pentru Integrare Europeana (AIE), cat si PD-L, partidul care l-a sustinut la presedintia Romaniei pe Traian Basescu, au avut oameni de acelasi calibru in materie de strategie politica in staff-urile de campanie. Totusi, cert este ca ambele entitati politice s-au mulat pe acelasi calapod victorios. Daca ne referim la Republica Moldova, unitatea in randul celor patru partide politice care au trecut pragul electoral de 6% – Partidul Liberal Democrat (PLD), Partidul Liberal (PL), Partidul Democrat (PD) sau Alianta Moldova Noastra (AMN) – a fost determinanta de inlaturarea de la putere a ultimului regim comunist din Europa, care pret de opt ani, a fluctuat in cadrul unor politici duplicitare intre Bruxelles si Moscova. In plan intern, reformele anemice si starea degradanta in care societatea de peste Prut ajunse, a coalizat, in special populatia tanara, la rasturnarea parca vesnicului Partid Comunist condus cu mana forte de Vladimir Voronin. Refuzul de a preda puterea, dar si luptele care macinat partidului din interior, au condus in cele din urma la plecarea unor figuri fruntase ale acestei formatiuni. Sarabanda autodistrugerii a avut ca punct de plecare despartirea de Marian Lupu, unul dintre oamenii in care comunistii isi pusesera sperantele in preluarea partidului dupa lasarea la vatra a militianului Voronin. Au urmat apoi sa paraseasca corabia alti patru deputati -Vladimir Turcan, Victor Stepaniuc, Valentin Guznac si Ludmila Belcenkova – unii dintre ei cu o influenta sporita in randul PCRM. In urma refuzului de a vota presedintele, in ciuda faptului ca PCRM nu avansase nicio propunere, comunistii au pactizat din nou, intr-o logica de tip sovietic, cu ideea de a nu vota presedintele, asumandu-si aruncearea Moldovei intr-o gaura neagra din punct de vedere economic si politic. Haosul creat astfel nu poate fi refacut mai devreme de un an de zile, timp in care PCRM nu face decat sa se autodistruga din scaderea popularitatii si situarea lor intr-o zona ambigua a scenei politice de la Chisinau. Bineinteles, ca artizanul acestor politici falimentare are si un nume. Sforarul din spatele comunistilor se numeste Mark Tkaciuk si a catalogat drept “eminenta cenusie” din culisele comunistilor. Combinatiile politice ale “strategului” Tkaciuk au impins corabia comunistilor spre stanci iar el nu e este niciun Odiseu, sau ca sa fiu mai latin pentru compozitorii temei “moldovenismului”, nu este niciun Ulise. Traversand Prutul, se poate inca observa ca de abia acum, viata politica incepe sa revina la normal si la Bucuresti. Cele noua luni de guvernare contra naturii dintre PD-L si PSD nu a facut decat sa nasca un conflict in care s-au angrenat forte antagonice nemaintalnite in lupta pentru putere de pana acuma in Romania. Si ca sa ramanem intr-un ton belicos, toate formatiunile politice si-au angajat cei mai buni mercenari in strategii de companie de pe piata pentru a atinge chiar si prin mijloace machiavelice de ultima speta obiectivul suprem. Incrancenarea luptei politice a atins cotele paroxismului. Chiar daca nu a avut aceeasi tema romantica care o punea in mijloc pe Elena (si nu Udrea), razboiul troian de Romania a opus in finala pe presedinte in functie Traian Basescu (centru-dreapta) si liderul PSD. Mircea Geoana (centru stanga). Ca si la alegerile parlamentare din Basarabia, scrutinul prezidential din Romania a fost pe muchie de cutit, Basescu invingandu-l pe Geoana cu 50,3% la 49,7%. La fel ca la Chisinau, deputatii PSD, Gabriel Tita si Razvan Ţurea au iesit din randuri acestui partid si s-au inscris in randul independentilor. Spre deosebire de Voronin, mai multi grei din interiorul PSD, cunoscuti si sub denumirea generica de “baroni locali”, au sarit la “beregata” lui Geoana, punct vulnerabil indicat in trecut de fostul fruntas PSD, Miron Mitrea. La acest complot pentru mazilirea lui Geoana, lucreaza in prezent Vasile Dancu si Ioan Rus (Cluj), Gheorghe Nichita (Iasi) sau Marian Oprisan (Vrancea), oameni cu state vechi in randul pesedistilor. Intreaga operatiune pare sa se desfasoare sub atenta arcuire de bagheta a dirijorilor Mitrea si Nastase, condusi de acelasi vechi regizor cu iz moscovit, Ilici Iliescu. Daca peste Prut, combinatorul-sef se numeste Tkaciuk, la noi in Romania acesta se cheama Hrebenciuc. E adevarat ca rezonanta ucraineana din numele celor doi poate fi deferita ironicului. La fel ca si in cazul comunistilor de la Chisinau, social-democrati de la Bucuresti sunt pusi in fata unei destramari fara precedent care pare sa urmeze logica lui Iulius Cezar – “Dezbina si cucereste”, cu diferenta ca hemoragia a fost una interna iar „pacientul rosu”, care a rezistat operatiei electorale, a murit!
sursa Karadeniz Press: http://karadeniz-press.ro/kara/editorial-deja-vu-politic-pe-malurile-prutului/
CORNELIU VLAD, martor ocular al procesului eroilor de la Tiraspol, remarca: Un vot ruşinos în Senatul României
Ceea ce n-au reuşit să facă, în oprobriul general, torţionarii de la Tiraspol încearcă o majoritate din Senatul Romåniei: să-i umilească pe patrioţii Alexandru Lesco, Andrei Ivantoc şi Tudor Popa. Prin întemniţarea ilegală, timp de 12-15 ani, a acestor oameni, căpeteniile tiraspolene i-au recunoscut, implicit, ca luptători neînfricaţi împotriva unui regim nelegitim ce se vroia la un moment dat „leagănul renaşterii URSS“. Respingånd proiectul de lege privind declararea celor trei membri ai Frontului Popular din R. Moldova drept eroi-martiri, 60 de senatori blamează iresponsabil simboluri vii ale patriotismului şi eroismului unora dintre foarte puţinii noştri compatrioţi care mai pot da dovadă sacrificiului de sine faţă de poporul lor. „Ce caut eu în Senat?“, se întreba, cu amărăciune, senatorul Iulian Urban, unul dintre iniţiatorii proiectului.
Penibile şi jenante, ignobile, „explicaţiile“ date de cåţiva dintre adversarii proiectului, care au mai avut şi indecenţa supremă de a se pronunţa public asupra votului lor ruşinos. Un senator PSD s-a arătat subit grijuliu să nu le acorde „avantaje financiare“ (necuvenite, desigur, după părerea domniei sale) patrioţilor de la Tiraspol, în timp ce pletora noastră de parlamentari nu mai pridideşte să-şi acorde cu toptanul privilegii bugetivore. Un senator PNL filozofează inept că nu poate fi vorba de martiri dacă sunt în viaţă. „Raţionament“ vecin în cinism şi stupiditate cu zicala atroce „Un comunist bun e un comunist mort“. Nici senatori ai PD-L n-au susţinut initiaţiva colegilor lor de partid. Nici cei din UDMR. Ingratitudinea - ca să folosim cel mai blånd calificativ - este transpartinică.
„Încet, încet, mă deprind şi eu cu lumea“, mărturisea imediat după eliberarea din temniţă unul dintre eroi. Dar cum te poţi deprinde cu o zone atåt de deplorabile şi de iraţionale de lume?
„Nu avem voie să ignorăm drama prin care au trecut aceşti oameni timp de 15 ani“, declara, în urmă cu ceva timp, europarlamentarul romån Roberta Anastase. Ba avem voie, spun nişte aleşi ai romånilor în Senat. Acum, Roberta Anastase este preşedintele Camerei Deputaţilor, forul ce urmează a decide asupra proiectului de lege.
„Cred că suferinţa noastră nu a fost degeaba“, spunea unul dintre eroii din Transnistria. Dacă ar rămåne după votul ruşinos din Senat, sacrificiul lor pentru democraţie şi drepturile omului, chiar că ar fi degeaba.
Corneliu Vlad
Principalii eroi şi “victimele nevinovate” care au provocat scandalul prin care încearcă să se demonstreze că în Basarabia există “pericolul antisemit
Alexandr Pincevski – născut ăn 1956, la Floreşti. Deţine studii de inginer în construcţii.
În 1993 înfiinţează “ELITA-5-ALTEPI” SRL şi devine director general al acesteia. La sfârşitul anilor 90 acesta îşi crează o reţea de 48 de staţii de alimentare. În anul 2000 aceasta reţea este achiziţionată de către „Lukoil-Moldova”, iar Pincevski devine vicepreşedintele acestei companii.
Din 2001 deţine funcţia de director general al holdingului „Elita-5”, care include peste 15 intreprinderi care aduc anual un venit de 47 de milioane de dolari anual.
În acelaşi timp, este preşedintele Comunităţii Evreieşti din Moldova şi consulul onorific al Kârgâstanului în Moldova.
În campania electorală din februarie 2001 a candidat la funcţia de deputat din partea Partidului pentru Renaştere şi Conciliere condus de Mircea Snegur, pentru ca după dispariţia acestui partid să ajungă unul din principalii sponsori ai Partidului Comuniştilor condus de Vladimir Voronin.
Conform rapoartelor prezentate la CEC, în campania electorală din aprilie 2009, Pincevski a contribuit la bugetul PCRM cu un milion de lei.
Din anumite cauze, Pincevski încetează să mai finanţeze PCRM în campania din iulie 2009. După anumite informaţii, Pincevski ar fi finanţat Partidul Democrat condus de Marian Lupu. Rapoartele financiare prezentate de PD nu confirmă acest lucru. Majoritatea sponsorilor sunt persoane fizice, unica persoană juridică care a finanţat Partidul Democrat este „Compania Radio Antena C SRL”, cât de hazliu nu ar suna acest lucru.
Se zice că preşedintele Congresului Evreilor din Moldova, Emmanuil Grinşpun (născut în 1971, cu studii în SUA, patronul companiei “TransWorld”) este văr drept cu liderul PDM, Marian Lupu. În acest context, versiunea migrării din PCRM spre PDM a unor oameni de afaceri influenţi în sânul comunităţii evreieşti pare destul de veridică.
Un amănunt interesant: Grinşpun a activat în compania „Trans Commodities, Inc”, o companie suspectată de FBI de colaborare cu organizaţiile criminale ruseşti. Acest lucru, desigur, nu înseamnă că această persoană ar fi fost implicată în acţiuni criminale.
Iată ce scrie publicaţia “Moldova Suverană” la 28 aprilie 2009:
“Trei indivizi obscuri, avizi de avere si putere au elaborat o schema pe cit de inedita, pe atit de nelegiuta, de lipsire a unor oameni de afaceri de obiectul muncii intregii lor vieti. Prin mituire, amenintari, agresari psihice si fizice, acestia au reusit pana acum sa construiasca un adevarat imperiu financiar, dar si o adevarata structura mafiota. Ca si in filmele italiene despre mafie, cei trei si-au asigurat protectia cu ajutorul unor judecatori, politisti si alti functionari corupti.
Despre gruparea de raideri, condusa de Alexandr Bilinkis (directorul general al „Orhei-Vit”), Emmanuil Grinspun (director general al SA „Alimcom”) si Anatoli Leibovici (implicat in scandaluri de vanzare peste hotare a pruncilor din Moldova) a auzit multa lume, dar numai din cercul oamenilor de afaceri. Oamenii simpli nu au de unde sa stie ca niste conducatori de intreprinderi, destul de cunoscute, practica atacurile raider. Setea de bani a facut din aceasta grupare monstruoasa o adevarata forta de temut chiar si in lumea interlopa. Aceasta a devenit cu atat mai periculoasa, cu cat are drept paravan si business oficial, mai curat. In plus, cei trei capi ai gruparii au multe legaturi in cercurile politico-economice si juridice, care le permit sa desfasoare nepedepsiti actiuni criminale de o cruzime nemaivazuta”. (Moldova Suverană, 28 aprilie 2009)
Alexandr PINCEVSCHI, preşedintele Comunităţii Evreieşti din Moldova, primul din stânga; Emmanuel GRINSHPUN, preşedintele Congresului Evreiesc din Moldova, al doilea din stânga (foto din 27 martie 2008)
Sursa
http://octavianracu.wordpress.comRUSINE: EROII ROMANIEI LA GUNOI. Senatul a respins proiectul de lege depus de Urban si Badea pentru acordarea statutului de eroi-martiri basarabeni
Senatorul Iulian Urban informeaza: La data de 21 mai 2009, am depus la Senat impreuna cu senatorul de diaspora Viorel Badea un proiect de lege ce viza Propunerea legislativă privind declararea domnilor Alexandru Leşco, Andrei Ivanţoc si Tudor Popa drept eroi-martiri, luptători pentru democraţie, drepturile omului şi apărători ai valorilor spirituale şi culturale româneşti, despre care am discutat aici: http://www.urbaniulian.ro/2009/05/21/suntem-obligati-sa-tinem-vie-flacara-sperantei-si-sa-nu-ajungem-obezi-dpvd-moral/.
Ei bine, nu numai ca legea a cazut la vot primind : - 6 voturi pentru - 60 de voturi impotriva - 7 voturi abtinere, dar comentariile facute in jurul acesteia au fost penibile si jenante. In primul rand, senatorul PSD Toni Grebla s-a grabit sa afirme ca nu este normal sa li se constituie acestor eroi "avantaje financiare", crezand probabil ca noi vrem sa le bagam in conturi cateva miliarde de euro, uitand ca banii de la Rompetrol au apucat alte drumuri decat cele catre acesti oameni care au indurat chinuri, suferinte, torturi si umilinte dincolo de ratiunea si inchipuirea noastra, cand puteau sa tradeze extrem de usor.
Apoi, senatorul PNL Mircea Diaconu a spus ca acestia nu pot fi numiti martiri atata timp cat se afla in viata, sugerand ca ar trebui sa asteptam moartea lor, desi, conform DEX, martir si martiriu este un termen care se asociaza inclusiv unor persoane aflate inca in viata. MARTÍR: -Ă, martiri, -e s.m., s.f. Persoană care a avut de îndurat suferințe, chinuri îngrozitoare sau moartea pentru ideile, convingerile sale. ♦ Spec. Mucenic (al bisericii). ♦ P. gener. Persoană care îndură persecuții, un tratament inuman, bătaie etc. – Din fr. martyr.
Mai adaug un singur lucru : sunt colegi ai mei din PDL care au votat impotriva acestui proiect de lege, carora le adresez o intrebare simpla : La numai 8 zile de la alegeri au uitat deja ca, practic, noua functie de presedinte al tarii pentru Traian Basescu a fost adusa major de basarabeni ? Ce caut eu in Senat, incheie cu amaraciune Iulian Urban
Traiectoria acestui proiect de lege se poate vizualiza aici : http://webapp.senat.ro/sergiusenat.proiect.asp?cod=14230&pos=0&NR=L494&AN=2009
Vezi si UNGURII, PSD-ISTII SI PNL-ISTII i-au aruncat din nou pe eroii basarabeni Alexandru Lesco, Tudor Popa si Andrei Ivantoc in temnitele de la Tiraspol-DOC
EROI PENTRU ROMANIA DEGEABA
Sursa: Victor RONCEA
