Stratfor, umbra CIA, susţinătoare a tezelor ruseşti: România face politică externă cu ajutorul spionilor

Agenţia americană de analiză geopolitică şi intelligence Stratfor a scris ieri că episodul reţinerii diplomatului român arată rolul jucat de serviciile de informaţii din statele est-europene în urmărirea intereselor lor de politică externă în condiţiile competiţiei dintre Vest şi Est. Analiza Stratfor publicată ieri conţinea doar varianta rusă conform căreia România ar fi căutat să obţină informaţii militare vizavi de aşa-numitele zone de interes geopolitic ale acesteia. Stratfor, cunoscută şi ca „umbra CIA“ (aşa cum a fost numită de săptămânalul american „Barron’s“), scrie că „Gabriel Grecu ar fi cerut sursei sale din Rusia să îi ofere informaţii militare privind Republica Moldova, regiunea separatistă Transnistria şi oblasturile (judeţele - n.r.) ucrainene Cernăuţi şi Odesa, ele reprezentând priorităţi ale serviciilor de informaţii române, care se tem de creşterea influenţei ruse în regiune“. Aşezarea Republicii Moldova între Munţii Carpaţi şi Marea Neagră face din această ţară un teren „strategic“ de disputare a puterii, fie că este vorba despre Rusia, care încearcă să îşi sporească influenţa în Balcani, fie că este vorba despre România, putere europeană, care „îşi proiectează influenţa în zona de maxim interes rus“, mai scrie Stratfor.

Bătălie deasupra Chişinăului

Mai mult, agenţia americană îl prezintă pe preşedintele Traian Băsescu în contextul scandalului de spionaj drept un obstacol în cadrul rezolvării dosarului transnistrean şi că, în eventualitatea soluţionării sale, România îşi va folosi influenţa pe care o are în comunitatea românească din Ucraina pentru a crea tensiuni la graniţa dintre cele două state. „De asemenea, informaţiile despre Ucraina sunt deosebit de valoroase, în condiţiile în care Rusia şi Ucraina au emis recent o declaraţie comună în care anunţă că vor coopera în vederea soluţionării problemei transnistrene“, susţine agenţia. În replică, potrivit Stratfor, „preşedintele român Traian Băsescu declarase recent că Bucureştiul se va folosi de comunităţile de români din vestul Ucrainei pentru a face presiuni asupra Kievului, în legătură cu conflictul transnistrean“. Analiştii mai scriu că atât România, cât şi Rusia caută să obţină un atu în Republica Moldova, acolo unde se dispută o bătălie politică între actualul guvern proeuropean şi comuniştii susţinuţi de Moscova. Stratfor adaugă că „este foarte răspândită ideea potrivit căreia serviciile secrete române au fost implicate în 2009 în răsturnarea guvernului comunist din Moldova sprijinit de Moscova“, deşi niciodată, atât autorităţile comuniste, cât şi cele ruse nu au putut proba aceste acuze.

Viziuni antiromâneşti sub masca americană

În fapt, întreaga analiză Stratfor se bazează doar pe speculaţii vehiculate în presa rusă, care doreşte să obţină o reacţie antiromânească şi din partea Ucrainei pe tema acestui subiect, obsesia ultranaţionaliştilor ucraineni fiind dorinţa de reintegrare a Bucovinei de Nord şi a Ţinutului Herţa în „România Mare“. Partea frapantă a dizertaţiei Stratfor este că ea pleacă de la o idee des răspândită în cercurile naţionaliste ucrainene care prezintă periodic păreri anti-Bucureşti, întreaga analiză fiind o copie la indigo a sumei unor voci de analişti ucraineni cunoscuţi pentru viziunile lor antiromâneşti. În data de 17 iunie 2007, ziarul „Curentul“ scria că ultimele analize Stratfor, publicate fără a fi precizat cine este autorul lor, seamănă perfect cu ideile promovate în cadrul meselor rotunde organizate de Institutul American din Ucraina (IAU), organizaţie nonprofit sub patronaj americano-ucrainean. Directorul adjunct al Institutului American din Ucraina, James George Jatras, şi doctorul Serge Trifkovici au susţinut atunci că preşedintele României iniţiază o nouă campanie pentru o posibilă anexare a teritoriilor Moldovei şi Ucrainei. „Modalitatea în care autorităţile de la Bucureşti au început să formuleze prezentările culturale, scopurile naţionale şi interesele de stat ale României face această ţară un vecin ostil şi potenţial periculos pentru Ucraina, Moldova şi alte ţări din vecinătate“, a afirmat atunci Trifkovici. Acelaşi analist susţine într-o teză prezentată la forumul (AIU) la Kiev pe 17 iunie că „naţionalismul românesc, suscitat des, slab şi nesigur, stă pe doi piloni, iar ecuaţia nu s-a schimbat de aproape un secol şi jumătate: aspiraţii îndrăzneţe teritoriale, îndreptate în primul rând spre Est, şi antagonismul vizavi de «ceilalţi» direcţionat către Budapesta şi Sankt Petersburg“.

SUA încă mai crede în Ucraina

Politica Washington-ului vizavi de Ucraina nu s-a schimbat, în ciuda faptului că la începutul acestui an, la cârma ţării a ajuns preşedintele prorus Viktor Ianukovici care, cu o rapiditate foarte mare, a reuşit să readucă Kievul sub centrul de comandă de la Kremlin prin semnarea unei serii nesfârşite de acorduri în toate domeniile strategice. În noua eră Ianukovici, Ucraina nu şi-a ascuns intenţiile de a renunţa la drumul spre aderarea la structurile NATO. De asemenea, flota rusă din Crimeea va rămâne ancorată în portul ucrainean Sevastopol până în 2047, iar serviciile speciale ucrainene (SBU) au primit ordin să colaboreze cu instituţiile omoloage ruse, în special în ceea ce priveşte activitatea de la Marea Neagră. Acordul dintre SBU şi FSB a fost semnat pe 20 mai la Odesa între şeful FSB, Aleksandr Bortnikov, şi omologul său ucrainean, Valeri Horoskovski. În plan economic, Ucraina a obţinut un preţ mai mic pentru gazele ruseşti de care este dependentă, iar posibilităţile de cooperare în domeniul energetic s-au lărgit odată cu venirea unei propuneri de fuziune între concernul energetic rus Gazprom şi societatea ucraineană Naftogaz.

Scris de Mădălin Necşuţu