Victor Roncea: Trilaterala si alegerile din Moldova

Celebra organizaţie cu caracter discret, botezată de Zbigniew Brzezinski „Comisia Trilaterală" a avut, pentru prima oară de la fondarea ei, în 1973, un eveniment oficial în România. Reuniunea secţiunii europene a Trilateralei, desfăşurată sub auspiciile celui mai longeviv guvernator de bancă naţională din istorie, Mugur Isărescu, membru plin al Comisiei, s-a desfăşurat, ca de obicei, ferită de ochii „profanilor". Organizaţia, compusă din trei elemente continentale - America, Europa şi Asia -, are ambiţia, după cum se ştie, de a se considera un „guvern mondial din umbră" al „lumii civilizate". Ideologul şi cofondatorul Trilateralei alături de magnatul David Rockefeller, Zbigniew Brzezinski, fostul consilier pe probleme de securitate al preşedintelui american Jimmy Carter şi unul dintre artizanii instalării democratului Barack Obama la Casa Albă, este şi liantul dintre Trilaterală şi alte societăţi cu caracter similar, cum ar fi Clubul de la Roma, Grupul Bilderberg, Consiliul pentru Relaţii Externe (CRE) sau Comitetul celor 300. Scopurile acestor organizaţii pot fi sintetizate printr-un singur rând dintr-un mesaj adresat Trilateralei de către preşedintele Carter, la întâlnirea plenară anuală de la Tokio, din ianuarie 1977: „Cooperarea este esenţială nu numai celor trei regiuni ale noastre, ci şi în procesul global de obţinere a unei mult mai juste şi echitabile ordini mondiale". Sintagma „noua ordine mondială" a revenit apoi, regulat, în alocuţiunile tuturor preşedinţilor americani, până la Obama, cu toate că anii trec şi, în mod sigur, „noutatea" s-a cam învechit de-atunci. Dar au rămas ambiţiile.

Este de remarcat că în aceste organizaţii mondialiste întâlnim şi personaje cu renume internaţional care, aparent, se află în tabere opuse. De exemplu, stângistul Brzezinski croşetează viitorul lumii cu un strateg similar, cum ar fi Henry Kissinger, dar de „dreapta", ca fost consilier pe probleme de securitate al republicanului Richard Nixon. Mult mai interesant este că, împreună cu Samuel Huntington, autorul controversatei „linii Huntington", care desparte Transilvania de România, atât Kissinger cât şi Brzezinski pot fi consideraţi veritabili futurologi.
Brzezinski nu este străin de România. Dimpotrivă. El a fost un cunoscător al regimului ceauşist, chiar din interiorul lui, al reţelelor kominterniste păstrate în statele care au fost supuse sistemului comunist. Nici Trilaterala, ca organizaţie, nu este străină de România şi evoluţia ei. Fostul ofiţer de contraspionaj în DSS şi SRI, Stelian Octavian Andronic, un cunoscător al societăţilor secrete, mi-a declarat că este convins că Ceauşescu a fost lichidat, „exclus de pe scena istoriei", chiar de către Trilaterală. Colonelul susţine: „Informaţiile noastre au fost clare: în ianuarie 1989, reprezentanţii Trilateralei, America - Henry Kissinger, Europa - Valery Giscard d'Estaing, şi Asia - Yasuhiro Nakasone, s-au întâlnit la Moscova cu Mihail Gorbaciov. După care Gorbaciov, la ultima întâlnire cu Ceauşescu, i-a spus: „ne vedem în decembrie... dacă ne mai vedem!'". Totul este posibil.
Esenţa „manifestului" Trilateralei, compus de cele două reincarnări ale lui Karl Marx şi Friedrich Engels, respectiv Brzezinski şi Kissinger, este că „statul naţiune ca unitate fundamentală a vieţii umane organizate a încetat să mai fie principala forţă creatoare: Bănci Internaţionale şi corporaţii multinaţionale acţionează şi planifică în termeni ce sunt mult mai avansaţi decât conceptele politice ale statului naţiune." [nota: ibid.] Adevărat: dacă ne uităm pe lista membrilor Trilateralei, inclusiv a celor invitaţi la reuniunea de la Banca Naţională a României, vom observa numai conducători de astfel de instituţii.

Cum organizaţia se ocupă cu futurologia, discuţiile de la Bucureşti s-au concentrat asupra sorții micuţei republici Moldova, o parte din Basarabia istorică românească. La recepţia de la Cotroceni, preşedintele Băsescu şi-a axat întregul său discurs asupra viitorului Moldovei şi a regiunii Mării Negre, spaţii geopolitice şi geostrategice prezente în discursul său încă din noaptea alegerii sale drept şef al statului român, în 12 decembrie 2004, dacă nu mă înşel. Traian Băsescu a militat în faţa liderilor de la lumina lumânărilor din Palatul Cotroceni pentru integrarea Moldovei în UE în grupul ţărilor din Balcanii de Vest. Diferenţa pare să fie însă, că, în timp ce pentru Băsescu această strategie este o componentă a politicii externe naţionale, pentru membrii Comisiei Trilaterale, fideli „manifestului" „Erei Tehnotronice", interesele par să fie altele. În tot cazul, alegerile anticipate bat la uşa micuţei Moldove. Peste numai o lună vom şti dacă planurile de acasă sau de aiurea se potrivesc cu cele din târg, mai ales când târguşorul nostru se cam află în curtea unei puteri mondiale mai mari decât orice Trilaterală: „muma" Rusie.

Victor Roncea