Ziaristi Online: Premierul Vlad Filat a recunoscut ca a servit in trupele KGB pe frontiera URSS. FOTO/VIDEO

 

Vlad Cubreacov informeaza: “Prezent joi, 27 ianuarie, alături de un vechi cadru KGB, generalul de securitate Gheorghe Mihai (in prezent director al SIS), la ceremonia de marcare a 19 ani de la crearea Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat (SPPS), premierul Filat a primit în dar o beretă neagră şi alte însemne „ale curajului şi bărbăţiei” din partea directorului SPPS, Igor Bodorin. Cu această ocazie, Filat a recunoscut public, în premieră, că a slujit în trupele KGB şi că păstrează acasă, la loc de cinste, uniforma de grănicer sovietic. Referindu-se la bereta neagră primită, Filat a declarat: „O s-o pun la locul care îl am, unde am mai multe elemente, inclusiv şi ceea ce ţine de serviciul pe care l-am avut eu în tinereţe, serviciul militar, desigur, mă refer, atunci tot am avut uniformă – aşa, mai specială – am făcut armata la frontieră”. Vladimir Filat a slujit, între 1987 şi 1989, în trupele speciale ale KGB, responsabile cu paza frontierei sovietice de stat.”
Emil CONSTANTINIU, FLUX, Ediţia de Vineri, Nr.20113, din 28 ianuarie 2011 reprodus de Vlad Cubreacov
Informatia confirma ancheta Vladimir (Vlad) Filat, premierul Moldovei, recrut fruntas in trupele KGB. FOTO

Sursa: ZiaristiOnline

De frica lui Medvedev, Vlad Filat spune ca “unirea cu Romania este imposibila”

Pe 8 octombrie, a avut loc la Chisinau reuniunea Comunitatii Statelor Independente, acest colos cu picioare de lut, conceput de Kremlin ca o replica la Uniunea Europeana. O “comunitate” fara piata libera, in care Rusia vrea sa-si exercite suzeranitatea politico-militara, de tip medieval si in care nici rusii nu mai cred. Si ca sa nu-i cada prea greu lui Dmitri Medvedev si omologului Vladimir Putin, premierul Vlad Filat oferit un interviu pentru ziarul “Kommersant” de la Moscova. Cu un titlu care sa mangaie orgoliul tarului ascuns: “Gavariat sto ia jastkii i beru primer s Putina” – “Se spune ca sunt dur si ca il imit pe Putin”. In analiza acestui dialog, pornesc de la premisa ca Vlad Filat nu putea spune mai mult. Sa-i facem aceasta concesie fiindca este primul zbor printre hultani.

“Nu avem nevoie de NATO”
Ziaristul Vladimir Soloviov retine ca Filat a efectuat prima vizita in calitate de premier la Bruxelles (iar nu la Moscova, ar zice el, si nu la Bucuresti – as spune eu). “Am fost invitat la Bruxelles si am explicat Europei cine suntem. (…) Am dorit o intalnire cu presedintele Federatiei Ruse Dmitrii Medvedev, (…) dar se pare ca presedintele rus are alte prioritati”, a raspuns Filat. Am vrut, dar nu s-a putut. “La Bruxelles ati ridicat problema integrarii euroatlantice a Moldovei, se spune ca tara vrea sa intre in NATO. Pentru ce va trebuie asta?”, l-a intrebat “Kommersant” ca la KGB. “Eu nu pot vorbi si hotari in numele poporului moldovean. Eu asa am spus atunci, iar acum repet. Aceasta problema - daca exista - trebuie rezolvata de catre poporul moldovean”, a raspuns Vlad Filat. “Deci NATO este o problema?” “Este o problema. Eu la fiecare intalnire explic, indeosebi rusilor, ca noi nu aderam la NATO. Chiar daca am vrea, nu am putea sa intram. Este o norma constitutionala foarte dura, care nu se poate schimba. (…) La aceasta intrebare pot raspunde numai cetatenii Republicii Moldova. Fara asta nu se poate merge nicaieri, dar aici sunt foarte multe speculatii.”
“Haideti sa punem punct acestei probleme”, indica ziaristul rus. “Si eu vreau sa fac asta. (…) Republica Moldova este o tara neutra. Este prevazut in Constitutie”. “Dar dumneavoastra ce credeti, in principiu, Moldova ar trebui sa intre in NATO sau este o tema neactuala?”, nu se lasa Volodea, iar Filat devine concesi ca moldoveanul: “In prezent nu este o tema actuala, iar noi nu discutam asa ceva cu Alianta. Avem nevoie de asa ceva sau nu? Nu, nu avem. In prezent (aderarea la NATO – n.red.) nu ne rezolva problemele.

“Noi vrem in Uniunea Europeana”
Dar ciocanul rusesc reia loviturile: “Dar Moldova tinde spre NATO?” Aici intervine Vlad Filat si despica firul: “Noi vrem in Uniunea Europeana si asta o spunem raspicat. NATO nu este o prioritate. Cand ne intalnim cu reprezentantii Rusiei, ii intrebam: pe voi va irita chiar si discutiile despre NATO, dar cum vreti voi sa vedeti Moldova? Si ei raspund: ca pe o tara neutra. Bun, cu asta suntem de acord, si noi avem scris acest lucru in Constitutie si in toate legile. Atunci asigurati-ne neutralitatea! Fiindca acum noi nu suntem o tara neutra. Pe teritoriul nostru exista trupe si arme rusesti. Nu este esential numarul lor. Un soldat numai si inseamna prezenta (militara straina - n.red.). Vom fi foarte deschisi in discutiile cu partea rusa. Suntem oameni pragmatici si ne vom respecta acordurile”. Premierul de la Chisinau nu se sfieste sa prezinte blocajele (si santajele) practicate de Moscova in relatiile bilaterale. “Au ramas bariere in calera produselor noastre spre piata rusa. Pe de o parte, noi vrem sa ne imprietenim si sa avem relatii bune cu Rusia, dar din partea UE ni se deschid multe perspective, iar din partea rusa dispar barierele. In 2008, am avut schimburi comerciale de 1 miliard de dolari, iar pentru 9 luni din acest an – doar 300 de milioane de dolari. Nu criza e de vina. Uniunea Europeana a ajuns pe primul loc in relatiile noastre comerciale. Se schimba accentele.” Vlad Filat a promis ca va pune toate aceste probleme pe masa la intalnirea cu Suvalov si Kudrin. Inclusiv despre creditul de 500 de milioane de doloari. “Exista opinia ca a fost o promisiune politica, facuta de Rusia comunistilor in scopuri electorale. A venit momentul in care poporul rus, prin intermediul autoritatilor, il ajuta nu pe Voronin sau pe Filat, ci poporul Republicii Moldova sa depaseasca o perioada extrem de complexa”. Premierul a amintit de cele 9000 de tone de grau, trimise de Rusia ca ajutor umanitar Republicii Moldova, dar toata cantitatea a ajuns la doua companii particulare, probabil agreate de Voronin.

“Sunt premier si vorbesc limba romana”
“Limba de stat in R. Moldova este o problema politica. Ati spus la Bruxelles ca romana va deveni limba de stat”, se intereseaza “Kommersant”. Aici Filat a facut un paralelism ciudat intre Marea Britanie si SUA, unde oamenii vorbesc limba engleza si recunosc fara probleme aceasta realitate. Dupa care pune accentele cuvenite, asa cum numai Mircea Druc a facut-o si, partial, Petru Kirilovici Lucinski (culmea!). “Daca eu sunt premier, nu inseamna ca vorbeasc limba moldoveneasca. Da, eu sunt cetatean al Moldovei, dar limba pe care o vorbesc este romana. A fost o conjunctura ca in Constitutie se numeste limba moldoveneasca si nu putem schimba acest lucru. Intrebati-i pe rusofonii din Chisinau ce limba vorbim si ei va vor spune: romaneste”.

“Ajunge cu speculatiile ca ne unim cu Romania!”
Despre unirea Basarabiei cu Romania Filat sustine ca ar fi fost doar propaganda comunistilor care i-au atribuit asemenea ganduri. El nu are o asemenea convingere pentru ca nu vrea ca populatia R. Moldova sa fie divizata din aceasta cauza. “Eu nu ascund ca suntem interesati in relatii normale cu Romania. In programul nostru de guvernare exista un punct care se refera la semnarea tratatului (politic) de baza cu Romania si a tratatului de delimitare a frontierei moldo-romane (sic!). Vom rezolva chestiunea si vom pune punct. Ajunge cu speculatiile ca ne unim cu Romania! Moldova s-a constituit ca stat si oamenii care traiesc aici se considera cetateni ai acestei tari. Populatia nu doreste unirea si este imposibila din punct de vedere juridic”.

Este posibila o noua invazie rusa in Basarabia?
Dar ce te faci, Volodea, ca Igor Smirnov a spus ca oricum nici nu vrea sa auda de Chisinau si ca el vrea sa se uneasca cu… Rusia? Asa, peste o mie de kilometri de teritoriu ucrainean. Aici Vlad Filat introduce niste nuante de care trebuie sa tinem seama: omul chiar gandeste. “Smirnov a vorbit si altadata la fel si nu comentez. Vom incepe tratativele cu Tiraspolul. Nu se leaga dialogul cu Smirnov – vom vorbi cu oamenii. Trebuie abordat altfel procesul de reglementare, iar eu totdeauna am spus ca reintegrarea trebuie sa se produca intre oameni, si nu doar intre politicieni. Evident ca e necesar un format politic. Exista o administratie nerecunoscuta a Republicii Moldovenesti Nistrene si noi va trebui sa purtam tratative cu ea. Tarile-garante trebuie sa ne ofere garantii. Nu ne aflam in razboi, dar mergeti la frontiera cu Transnistria si veti vedea acolo tancuri, casti, automate, militari camuflati. Nu e normal si Rusia este cea care trebuie sa demonstreze cum se poate rezolva pasnic acest conflict”. Sulfa batrana, Serghei Lavrov, seful diplomatiei ruse, ne asigura ca Rusia s-ar retrage de pe Nistru, dar nu poate: daca ii fura careva jucariile? “Contingentul rus se afla acolo nu pentru ca noi dorim acest lucru, ci pentru ca militarii nostri indeplinesc o misiune foarte importanta - pazesc o cantitate impunatoare de munitii. Ei asigura functionalitatea normala inclusiv a granitelor administrative dintre regiunea transnistreana si cealalta parte a R. Moldova”, a explicat Lavrov in maniera stalinista. Cuiul lui Pepelea functioneaza perfect pentru izmenele Kremlinului.
“Kommersant” se teme ca se ridica pe Nistru un al doilea Saakasvili. Ii asiguram ca nu a venit momentul, dar daca mai stau mult acolo, va veni. “Aveti un stil care seamana cu al lui Mihail Saakasvili. Tot asa a inceput si el cu prietenia fata de Rusia, dar a mers convins spre Vest, iar in august 2008 am vazut cum s-a terminat. Este posibil un scenariu gruzin (georgian – n.red.) in Moldova?”, intreaba Vladimir Soloviov. “Este cu totul alta situatie. Apoi despre mine se spune altceva. Ca sunt omul Moscovei, ca sunt occidental convins. Cineva spunea ca sunt dur si ca il imit pe Putin. Exista multe asemanari. De ce oare daca omul are caracter, daca are niste obiective pe care vrea sa le implineasca, obligatoriu trebuie comparat cu cineva?”, se intreaba Filat. El i-a indemnat pe comunisti sa voteze cu presedintele propus (Marian Lupu, adica) “pentru a da republicii o sansa de dezvoltare normala”. Ii asiguram pe prietenii nostri rusi ca nu vor mai reusi sa invadeze vreodata Basarabia. Situatia geopolitica s-a schimbat si romanii se vor apara impreuna cu aliatii lor, oricat ar parea de incredibil acum.

Avantajele unirii pentru Moldova
Am pornit de la premisa ca-i acordam lui Vlad Filat toate circumstantele atenuante, dar nu putem lasa lucrurile oricum asa fiindca va trebui sa-i amintim ce a spus despre aderarea la NATO: “Eu nu pot hotari in locul populatiei”. La fel si in cazul reintregirii nationale. Nici Vlad Filat, nici Traian Basescu, nici Lenin sau Stalin, nici Jose Manuel Durao Barroso nu pot hotari in locul natiunii romane. Mai devreme sau mai tarziu, romanii se vor uni. La fel ca in cazul poporului german, acest proces este inevitabil, este scris in codul nostru genetic, dincolo de interesele de moment ale politicienilor.
Pentru cei care nu inteleg imperativele epocii lor, trebuie sa prezentam avantajele unirii pentru R. Moldova:
• Libertatea circulatiei pentru tinerii care doresc sa studieze si sa lucreze in tot spatiul european;
• Nimeni nu le-ar putea interzice tinerilor basarabeni, indiferent de etnie, sa studieze in Rusia sau in Ucraina, daca vor dori;
• S-ar rezolva definitiv delicata problema a redobandirii cetateniei;
• Ar putea fi reprezentati direct in organele puterii de la Bucuresti si de la Bruxelles;
• Reprezentarea automata a tuturor minoritatilor din R. Moldova in Parlamentul de la Bucuresti prin alegeri libere si corecte;
• Se asigura conservarea spiritualitatii romanesti in toata Basarabia;
• Libertatea investitorilor din R. Moldova sa actioneze in tot spatiul comunitar, conform legilor europene, fara ingradiri de tip mafiot;
• Investitorii din R. Moldova ar deveni un adevarat varf de lance pentru afacerile europene in spatiul ex-sovietic in diverse ramuri fiindca ei cunosc cel mai bine toate regiunile;
• Aderarea la Uniunea Europeana ar fi mult mai ieftina pentru populatie fiindca o parte din eforturile financiare ar fi preluate de Romania;
• Aderarea la Uniunea Europeana s-ar face mai usor fiindca Romania a negociat deja toate capitolele din acquis-ul comunitar verificate in practica si adoptate pas cu pas;
• Impreuna cu Romania ar constitui o adevarata forta prin numarul mai mare de voturi in Parlamentul European
• Unirea ar face posibila reducerea cheltuielilor cu birocratia de la Chisinau, care ar putea sa-si pastreze totusi propriul Parlament. Nu ar mai fi necesare cheltuielile cu atatea ambasade pentru o tara si asa saracita etc.

Avantajele unirii pentru Romania
• Rezolvarea unei nedreptati istorice fiindca romanii din Basarabia inca mai au certitudinea ca au fost abandonati de Romania;
• Unirea ar face posibila comercializarea produselor alimentare naturale (ecologice) din Basarabia la Iasi, la Galati sau la Bucuresti, iar preturile ar scadea simtitor;
• Investitorii din Romania ar putea actiona fara ingradiri in Basarabia si, cu ajutorul oamenilor de afaceri locali, si-ar extinde activitatea in tot spatiul ex-sovietic;
• Investitiile comune din domeniul infrastructurii si al mediului s-ar face mult mai usor;
• Romania ar conta mai mult la Bruxelles prin numarul de voturi mai mare, ajungand pe picior de egalitate si reprezentare cu Polonia etc.
Daca, in schimb, Vlad Filat si Iurie Leanca intentioneaza sa propuna Bucurestiului semnarea unui tratat politic de baza de felul celui convenit cu Ucraina, eu le-as sugera sa nu mai bata drumul degeaba, sa ramana acasa. Niciun politician roman lucid nu ar semna un asemenea document prin care s-ar face partas cu Molotov si cu Ribbentrop, asa cum a procedat “liderul regional” Emil Constantinescu. Deocamdata, Chisinaul a transmis Moscovei ca va activa in CSI numai “pe plan economic, nu si pe plan politic sau militar”. In rest, nu trebuie sa-i cerem lui Vlad Filat si, cu atat mai putin, lui Marian Lupu, sa faca unirea. Ei nu au un asemenea cromozom cu care te nasti sau nu. Unirea este o chestiune de instinct, de viziune. “Nu uitati ca la Chisinau nu au invins istii. La Chisinau au invins deocamdata liberalii”, a subliniat Mircea Druc, despre care Ion Ungureanu spunea ca era o combinatie de Napoleon si Don Quijote. Este ideal ca noua putere de la Chisinau sa-i lase pe tineri sa studieze in Romania cu burse, sa promoveze si sa garanteze afacerile romanilor in R. Moldova, sa accepte ajutorul dezinteresat pe care-l ofera Bucurestiul pentru populatia de-acolo si nimeni nu mai aminteste de unire. Ca unirea nu ar fi actuala… Sa fim seriosi, dar cat de actuala era in martie 1918, cand statul roman aproape ca disparuse? Iar daca altfel nu se va putea, va trebui sa ne gandim foarte serios la modelul cipriot. Turcii din Cipru regreta amarnic acum ca nu au intrat in UE si ca au ramas cu Ankara de gat…

Viorel Patrichi

Ultimul dinozaur din Europa a plecat. Voronin si-a dat demisia la televizor. Oare ce ne mai asteapta? Suntem cu ochii pe ei!

Vladimir Voronin a transmis poporului privitor la televiziunea publica “Moldova 1” ca se retrage din functia de sef al statului. “Parasesc postul de presedinte si trec cu toata echipa mea in opozitie. Cedez puterea oponentilor mei, fara tragere de inima si fara increderea ca ei sunt capabili sa conduca tara! Nu cred ca politicienii, care sunt uniti doar de emotii de negare a identitatii propriei tari si (de) dorinta de a-si imparti fotolii puterii (adica Alianta pentru Integrare Europeana), sunt capabili sa propuna societatii un program eficient de guvernare. Nu cred nici in abilitatile lor de a fi o echipa unita, care sa conduca tara si care sa se bazeze pe adevaratele noastre interese nationale, nu pe propriile lor interese. Nu cunosc experiente pozitive de guvernare, in care conducatorii isi doresc lichidarea tarii. Comunistii vor ramane alaturi de compatrioti, chiar daca in alta calitate. Dar sunt convins ca vremurile fauririi vor reveni pe pamantul moldovenesc. Nici nu poate fi altfel”. Deputatul comunist si general Vladimir Turcan avertizase ca Voronin isi va da demisia nu in fata Parlamentului, cum era legal, ci “exact ca si in cazul Zinaidei Grecianii, care si-a facut publica demisia”. Turcan vrea alegeri anticipate, Mark Tkaciuk nici nu doreste sa auda. “Noi nu avem nici un interes si nu vedem nici un motiv pentru care am vota un candidat al Aliantei la functia de sef de stat”, s-a contrazis Tkaciuk care tot nu crede ca Alianta exista. Dovada - crede domnia sa – ar fi faptul ca fiecare partid si-a desemnat cate un vicepresedinte al Parlamentului pentru eventualitatea ca Alianta se sparge. El sustine ca Partidul Comunistilor nu poate dialoga cu “Cei patru” fiindca “unii pledeaza pentru aderarea la NATO, altii pentru unirea cu Romania”. Altceva era daca militau pentru unirea cu Rusia.

Sarbatoare in Basarabia
“Astazi o sa sarbatoreasca toata tara. Voronin a trebuit sa vina sa-si prezinte demisia in Parlament. Dar asa, a procedat ca un vagabond, exact cum a procedat si Guvernul”, a spus Serafim Urechean, prim-vicepresedinte. Vlad Filat, presedintele PLDM, s-a aratat mai pacifist: “Voronin va ramane un simplu deputat. Nu-i va reveni nici o functie de presedinte sau secretar de comisie. Ii doresc o pensie linistita”. Fiind nominalizat pentru functia de premier, el a anuntat ca prioritatile Guvernului vor fi reformele economice, anularea vizelor pentru cetatenii romani si acordul privind micul trafic de frontiera. Vlad Filat crede ca Voronin avea libertatea sa-si dea demisia oriunde. Adica putea sa mearga si la Kremlin in acelasi scop. Militianul trebuia sa decida pana la 14 septembrie, ultima zi in care mai putea opta pentru functia de presedinte vremelnic sau pentru fotoliul de deputat. El a condus Republica Molotov incepand cu anul 2001 ca un sef de clan mafiot. Va trebui acum sa raspunda in fata legii pentru crimele comise. Deocamdata, Parlamentul nou-ales a tinut un minut de reculegere pentru mortii din… 11 septembrie 2001 din Statele Unite ale Americii.
Conform Constitutiei, pana la alegerea unui nou presedinte in cadrul Legistaltivului, interimatul functiei prezidentiale este asigurat de catre presedintele Parlamentului, adica Mihai Ghimpu. “Urmeaza sa formam rapid un nou Guvern, deoarece Guvernul Grecianii si-a anuntat demisia in mod miseleste si a lasat tara in haos”, a subliniat Vlad Filat.

Imperialii rusi si “masochismul lingvistic”
“Lasam succesorilor nostri pace si stabilitate pe Nistru (!), increderea societatii in ziua de maine si intelegere interetnica”, spunea Voronin in discursul de adio politic. Despre ce pace poate fi vorba in relatia lui Voronin cu Igor Smirnov, care nu i-a dat voie nici sa vina la inmormantarea mamei? Peste Nistru, domneste in adevaratul sens al cuvantului ultima enclava condusa de mafia rusa, care, desi formeaza o minoritate oarecare, este intoleranta fata de drepturile elementare ale romanilor din Transnistria. Cu ani in urma, marele lingvist de renume mondial Eugeniu Coseriu punea intr-o ecuatie fireasca relatia cu minoritatea mercenarilor rusi de la Tiraspol, o adunatura de criminali sustinuti de Moscova: “Nu pot fi tolerant cu o comunitate, care fiind minoritara în tara mea, pretinde totuşi sa aiba în toate domeniile toate drepturile majoritatii, sa ocupe functii de stat, sa faca parte pe picior de egalitate din administratia şi Guvernul Tarii etc., vorbind peste tot numai propria ei limba şi necunoscand limba majoritatii. Nu poti şi nu se cuvine sa fii tolerant cu o minoritate, în acest sens neleala, care nu numai ca nu vrea sa se integreze, dar – poate fara sa-şi dea bine seama de asta – vrea, în fond, sa te integreze ea pe tine, deoarece, ramanand ea însaşi monolingva, te constrînge pe tine sa devii bilingv; sa înveti în limba ei, ca sa te întelegi cu ea. Sau, mai corect, daca cineva locuieşte de treizeci de ani în tara mea şi nu s-a straduit catuşi de putin sa-mi învete limba, fiindca e convins s-o învat eu pe a lui, sau daca cineva vine în tara mea ca domn şi stapan colonial şi pretinde, direct sau indirect, sa-mi impuna limba lui, nu mai pot fi tolerant. Nu-i cer, se întelege, nici în acest caz, minoritatii sa învete limba mea parasindu-şi-o pe a ei, fiindca asta ar însemna sa fiu şovinist; dar îi cer sa învete şi limba mea, daca vrea sa participe ca egal în viata publica a Tarii. Pot şi am datoria morala sa fiu tolerant cu minoritarii de buna-credinta şi toleranti, nu însa cu o minoritate imperialista şi intoleranta care pretinde sa impuna limba ei populatiei baştinaşe şi majoritare. A fi tolerant, repet, nu înseamna a accepta pasiv intoleranta lingvistica a altora şi nu înseamna a se supune în mod servil imperialismului şi colonialismului lingvistic. Aceasta n-ar mai fi toleranta, ci masochism lingvistic” (Eugeniu Coşeriu, Alteritate, toleranta şi masochism. Dialog cu un elev despre politica şi etica lingvistica // RLSL, 1997, nr. 3). Aceste ganduri firesti apartin savantului Eugeniu Coseriu (27 iulie 1921-7 septembrie 2002), fondatorul Scolii de Lingvistica de la Tübingen.

Viorel Patrichi
Gardianul

Memoria scurta este sora buna cu prostia. Disputa apriga la Chisinau pentru fotoliul de presedinte al Republicii

Comisia Electorala Centrala de la Chisinau a validat rezultatele alegerilor: Partidul Comunistilor – 48 de mandate din totalul de 101; Partidul Liberal Democrat – 18; Partidul Liberal – 15; Partidul Democrat – 13: Alianta Moldova Noastra - 7. Curtea Constitutionala a respins cererea lui Iurie Rosca privind renumararea voturilor. Scrutinul, la care au participat 1.591.757 de electori, adica 58,5%, a fost validat. Vlad Filat, presedintele PLDM, a spus ca negocierile celor 4 partide se desfasoara normal, dar ca nu au discutat inca despre atribuirea functiilor, cel mai important aspect pentru opinia publica. La acest nivel, marea disputa se desfasoara la nivelul acestei functii reprezentative. Eleonora Lisnic apreciaza ca Marian Lupu in functia de presedinte ar fi o batjocura la adresa tinerilor ucisi: “Actuala situatie politica de la noi a decurs din mult curaj, demnitate, dar si din multa durere. Se bazeaza pe jertfa de sânge chiar. Ce are Marian Lupu în comun cu toate acestea, de cred unii ca merita sa fie presedinte al Republicii Moldova si sa ne reprezinte statul în exterior?! Nimic. Iar memoria scurta este sora buna cu prostia. Cei din afara R. Moldova, care fac lobby pentru Lupu, ar face mai bine sa-l invite la ei si sa-i dea o functie. Una care
sa-i permita sa se fandoseasca la maxim, iar ei sa-l admire nestingheriti, daca le place”. Mai pragmatic si mai ahtiat decat toti, Serafim Urechean, liderul AMN, s-a si adunat la cisla cu Valerii Kuzmin, ambasadorul Rusiei la Chisinau, dar a negat ca ar fi vorbit despre acordarea unui sprijin ca sa ajunga prezident. Cu mult mai inspirat, Vlad Filat accepta si functia suprema, dar a mai propus ca presedintele sa fie din afara partidelor politice. Chiar daca toti au si convingeri politice, se vehiculeaza deja unele nume: academicianul Mihai Cimpoi, regizorul unyonist (sic!) Ion Ungureanu, “statalistul moldovan” Ion Druta sau Eugen Doga, un compozitor de talie mondiala.

Viorel Patrichi

CINE ESTE MARIAN LUPU? DE DEPARTE – TRANDAFIR, DE APROAPE – BORŞ CU ŞTIR

Într-un articol precedent am vorbit despre ţinuta intelectuală, sau mai bine zis lipsa acesteia la politicianul Marian Lupu. În articolul de faţă ne vom opri îndeosebi la ţinuta sa morală în lumina transformării sale subite din „comunist” în „democrat”.

Cu vreo cinci ani în urmă, cînd fostul (vice)ministrul economiei Marian Lupu a fost ales preşedinte al Parlamentului, această opţiune a comuniştilor (citeşte a lui Vladimir Voronin) a trezit o adevărată furoare. Discrepanţa dintre ţinuta lingvistică şi maniera de a vorbi a tînărului speaker de cea a celorlalţi aleşi ai poporului (nu numai din PCRM) era într-atît de izbitoare, încît Marian Lupu apărea printre ei ca o cioară albă. A trecut o habă de vreme şi agitaţia stîrnită în jurul chipeşului preşedinte de parlament cu diplomă de economist şi „prononce” dîmboviţean s-a mai potolit niţel. Ceea ce a ieşit la suprafaţă i-a cutremurat şi dezgustat pe mulţi.

Regele era gol. Sub spoiala de „intelectual select” se ascundea o mediocritate care, uneori, răbufnea prin fraze şi ieşiri ridicole. Este vorba nu numai de cazul cu „cultura politică europeană” şi „bizantină” de care Lupu habar nu are, dar şi de multe altele. Printre exemplele de enormităţi perorate şi comise fără să-şi dea seama de speakerul nostru, la loc de frunte se află cea cu „luptătorii” pentru dreptul la autodeterminare a moldovenilor de dincolo de Prut (în realitate – agenţi ai SRI) pe care Marian Lupu i-a prezentat legislatorilor noştri drept ... „colegi”!!!

A devenit clar chiar şi pentru un diletant în ale politicii că Marian Lupu este o vitrină, dacă vreţi – momeală menită să atragă de partea sa filistinul „cult” (de fapt incult sau cel mult semidoct) şi simpatiile Occidentului. Mai rămînea ţinuta sa morală, or, un om mediocru din punct de vedere intelectual, în fond, poate fi destul de integru din punct de vedere moral.

Din păcate ţinuta morală a lui Marian Lupu s-a dovedit a fi pe potriva celei intelectuale. Atît timp cît asupra lui s-au vărsat ca din cornul abundenţei posturi şi onoruri (practic, nemeritate), Marian a fost cel mai loial şi disciplinat tribun. Presa noastră de toate zilele vedea în el cel mai posibil succesor al lui Vladimir Voronin la funcţia de şef al statului. Despre înaintarea candidaturii lui Marian Lupu se vorbea ca despre un fapt împlinit, iar o idee insuflată cu insistenţă poate deveni o idee-fixă a obiectului. Marian Lupu se vedea, deja, instalat în jilţul prezidenţial.

Alegerile de pe data de 5 aprilie s-au dovedit a fi pline de surprize. În primul rînd - opoziţia nu s-a aşteptat la o victorie atît de categorică a partidului de guvernămînt, iar ultimul – la o reacţie aşa de violentă din partea străzii (mai exact, din partea tineretului prostit de propaganda politica). O altă surpiză a constituit-o candidaturile înaintate de PCRM (citeşte – Vladimir Voronin) la suplinirea celor mai înalte funcţii în stat. Zinaidei Greceanîi i-a fost rezervată funcţia de şef al statului, iar lui Vladimir Ţurcan – fotoliul prim-vice-speaker-ului. În ceea ce îl privşte pe Marian Lupu, Vladimir Voronin a declarat că acesta, în virtutea studiilor sale (economist), s-ar potrivi pentru funcţia de prim-ministru.

A fi un preşedinte de parlament pe lîngă un şef de stat autoritar, precum Vladimir Voronin (care conducea şi partidul de guvernămînt), este o adevărată sinecură – bine plătită şi legată de anumite onoruri. Oricum, şeful statului şi al partidului hotăra totul. Marian Lupu se complăcuse în această postură de „dolce farniente” (dulcea tolăneală).

Funcţia de şef al statului într-o republică parlamentară în care Vladimir Voronin ar fi condus parlamentul, urma să fie o continuare destoinică a „dolce farniente”-ului devenit obişnuit pentru eroul nostru. Înaintarea sa (şi aceasta în termeni destul de vagi) la funcţia de prim-ministru a fost pentru ambiţiosul Marian Lupu un trăsnet din senin şi o mare decepţie, căci ea presupune o muncă grea, asiduă şi ingrată, mai ales în condiţiile crizei globale.

Faptul că Lupu este „copt” pentru a trăda s-a văzut imediat după evenimentele de pe 6-7 aprilie şi declaraţiile lui Vladimir Voronin privitor la candidaturile înaintate de PCRM pentru suplinirea celor mai înalte funcţii în stat. Tuturor observatorilor le-a părut cam straniu faptul că Marian Lupu s-a abţinut de la acuzaţii dure la adresa opoziţiei, deşi, la ele au recurs toţi ceilalţi colegi din conducerea PCRM. Acesta a fost un semnal adresat taberei liberale că Lupu-şi schimbă părul. S-a făcut observată şi lipsa de entuziasm (ca să nu spunem refuzul său categoric şi îngrozit) faţă de înaintarea candidaturii sale la postul de prim-ministru.

Marian aştepta oferta cea mai avantajoasă. Ea a venit din partea democraţilor lui Diacov. „Tripla Alianţă” (PL, PLDM şi AMN), deşi îi făcuse anterior avansuri lui Lupu, nu mai avea nevoie de el. Prima spaimă a trecut, iar doritori de a ocupa funcţii călduţe (Serafim Urecheanu îşi rezervase deja pe cea de preşedinte) erau mult prea destui şi printre ei. Pentru Marian Lupu nu mai era loc.

O cu totul altă situaţie s-a creat în jurul Partidului Democrat al lui Dumitru Diacov. La alegerile de pe 5 aprilie, PD nu a obţinut procentajul necesar pentru trecerea pragului electoral şi avea nevoie acută de un nou brand electoral. Cele vechi erau jerpelite, ponosite şi compromise prin multiplele trădări şi schimbări de poziţie. În primul rînd aceasta se referă chiar la persoana liderului său – Dumitru Diacov, cunoscut prin acrobaţia sa politică şi permanenta disponibilitate de a trăda pe oricine şi orice numai pentru a rămîne în eşaloanele superioare ale puterii.

Diacov face parte din cohorta foştilor lucrători komsomolişti (Braghiş, Bujor, Urechean – numele lor e legiunea) care s-au făcut vestiţi în perioada perestroikăi şi după ea prin nemaipomenita elasticitate a coloanei vertebrale (sau, mai bine zis, prin lipsa acesteia). Adus de Petru Lucinschi (un alt trădător de vocaţie) de la Moscova şi lansat în politica moldovenească, el nu a pregetat să-şi trădeze patronul atunci cînd a devenit clar că (Şme)Chirilovici se duce la fund. Diacov a procedat la fel şi în anul 2005, cînd părăseşte BMD-ul condus de Serafim Urecheanu şi susţine candidatura lui Vladimir Voronin la funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova.

Dumitru Diacov a reuşit să atragă în partidul său figuri politice pe măsura sa (în sens de predilecţie pentru liber-schimbism). În primul rînd este vorba de tînărul şi ambiţiosul liberal Oleg Serebrian vestit nu numai prin limbajul său academic. În tabăra lui Diacov a fost şi Vlad Filat Acesta, la rîndu-i, după ce s-a certat cu şeful, şi-a creat propriu-i partid – PLDM şi pretinde a fi liderul opoziţiei consolidate. Printre altele, Filat, care îşi acuză fostul boss de pactizare cu comuniştii, în anul 2005 a votat şi el pentru candidatura lui Vladimir Voronin.

De altfel, este cazul sa pomenim aici că atunci, în aprilie 2005, Iurie Roşca cu PPCD-ul său a fost „stimulat” să voteze pentru Voronin de ... Băsescu şi Saakaşvili (vă amintiţi vizitele-fulger ale acestoa la Chişinău cînd s-au întînit numai cu Voronin şi numai cu Roşca, refuzînd să se întîlnească cu oricine altcineva dintre opoziţionişti care îi aşteptau în antecamera ambasadei României), precum şi de către ambasadorul SUA la Chişinău. Pe cînd pe Filat nu l-a „stimulat” nimeni: acesta a votat din propria iniţiativă pentru Voronin preşedinte. Iar acum Filat este „principial”, iar Roşca este trădător !? Deşi trădători sînt şi Filat, şi Băsescu, şi Saakaşvili, şi SUA şi Diacov care l-a oploşit acum pe „principialul” Lupik Morozov.

Mersul evenimentelor, în cazul lui Diacov, aminteşte de aventurile Gogoaşei din povestea rusească care, fugind de la moşnegi, lup şi urs, pînă la urmă şi-a găsit naşul în persoana vulpii. La alegerile din 5 aprilie, rolul vulpii a fost jucat de Măria Sa alegătorul care s-a săturat de zigzagurile politice celor de-alde Diacov, Roşca şi compania şi nu a mai votat trădătorii. Dreptate, totuşi , a avut marele Coşbuc cînd a spus că la toţi le convine trădarea, dar nimănui nu-i plac trădătorii.

Dezertarea lui Marian Lupu din PCRM a fost o adevărată mană cerească pentru Diacov. Nu-i vorbă - limbă fără oase are şi Serebrian, dar cu academismul lui autentic (nu ca cel de mucava al lui Marian Lupu) ... Oazu Nantoi este prea deştept (fără nici un fel de ironie) pentru filistinul de rînd, iar de Diacov - alegătorii înşişi se feresc de el ca de un lepros. Liderul democraţilor i-a cedat lui Marian Lupu conducerea partidului şi primul loc în lista de candidaţi la electoralele din 29 iulie. Mai mult decît atît – pentru a nu roade ochii alegătorului, Diacov şi-a plasat numele său pe modestul loc şase care, însă, dacă democraţii trec pragul electoral, îi asigură un mandat în parlament. Şi, pentru ca confuzia să fie totală, la denumirea partidului a mai fost adăugat şi numele ilustrului renegat – Partidul Democrat (Marian Lupu).

Aparenţele, dacă şi înşeală pe cineva, numai nu pe cei versaţi în politică. Marian Lupu cum a fost canarul de colivie al lui Vladimir Voronin, tot aşa a rămas şi la Dumitru Diacov, doar că şi-a schimbat coloritul penajului. Noul lider s-a lansat în campania electorală sub lozinca – „Nu războiului politic!” Ea denotă faptul că Marian al nostru este disponibil în orice moment să-şi vîndă voturile măcar şi lui Satan numai ca acesta să-l instaleze în jilţul mult rîvnit de preşedinte al republicii.

Relevant în această ordine de idei este sloganul lansat de „specialiştii” în tehnologii şi propagandă electorală aflaţi în slujba partidului democrat – „Marian Lupu – Preşedinte!”. Observaţi? – Nu „Marian Lupu – în Parlament!” sau „Democraţii – în Parlament!”, ci – „Marian Lupu – Preşedinte!”. Se creează impresia că Republica Moldova s-a lansat într-o cursă electorală prezidenţială şi nu în una parlamentară. Sau, poate, cum se spune la ţară – „Obraznicul mănîncă praznicul?”.

În alineatele precedente am analizat cîteva exemple de trădări infame. Comun între ele este lipsa de scrupule şi a oricăror impedimente de ordin moral în atingerea scopului. De asemenea „calităţi” a dat dovadă şi Marian Lupu. Mai există încă o asemănare izbitoare între trădătorii menţionaţi – toţi, inclusiv Marian Lupu, au fost nimeni şi au ajuns pe vîrful piramidei puterii numai datorită patronului pe care, ulterior, l-au trădat.

Ceea ce face acum ex-speakerul moldovean se numeşte prostituţie şi şantaj politic. Or, Marian Lupu este pe deplin conştient că partidul său de adopţie nu va obţine majoritatea în parlament. Scopul său însă a rămas acelaşi – funcţia de şef al statului sau, cel puţin, preşedinte al parlamentului. Prin urmare, el vrea să pună la mezat posibilele mandate parlamentare ale PD (ML). Cine va fi cumpărătorul – pentru el şi gaşca de renegaţi învederaţi ce-l înconjoară, nu are nici o importanţă.

DE DEPARTE – TRANDAFIR, DE APROAPE – BORŞ CU ŞTIR

Anume această zicală îmi vine pe limbă atunci cînd este vorba de asemenea „politicieni”, precum Marian Lupu. Ei se orientează spre segmentul electoral alcătuit din aşa zişii „filistini culţi” şi gospodinele casnice amatoare de seriale latino-americane. Acest segment este obişnuit să aprecieze omul nu după calităţile intelectuale şi morale reale (de cele spirituale nici nu putem vorbi), ci după cele ce ţin de fizic, exterior şi spoiala pseudo-intelectuală (vocabularul „academic”, maniera de a îndrepta savant ochelarii etc.).

Oricît ar fi de dureros, dar are şanse, pramatia! Or, în condiţiile unui sistem electoral proporţional există o constantă a alegătorilor cu anumite preferinţe. Într-o ţară cu vechi tradiţii electorale, cultură şi educaţie politică am putea vorbi de careva preferinţe politice. La noi, şi în genere - pe întreg spaţiul ex-sovietic, doar de cele legate de o persoană concretă. De exemplu, partidul lui Jirinovski în Rusia nu a cîştigat nici un mandat în circumscripţii, dar a avut vreo 12% pe ţară, ceea ce i-a permis să devină a treia fracţiune ca mărime în Duma de Stat (pînă la ultimele remanieri constituţionale, în Federaţia Rusă acţiona un sistem electoral mixt – proporţional-majoritar). Ruşii numesc această constantă care-l simpatizează pe scandalagiul Volfovici – „konstanta durakov” („constanta proştilor”).

Trebuie să recunoaştem că impozantul şi elegantul ex-speaker care, pe de asupra, mai ştie să arunce praf în ochi filistinului cu pseudo-intelectul şi pseudo-erudiţia sa, ar putea să treacă pragul electoral (parcă special coborît pentru cei de alde dînsul). Recent am auzit la radio (nu-mi mai amintesc pe ce post) cum o „oiţă nezlobivă” (sau cum se exprimă un bun prieten de-al meu – „brută sentimentală”) amatoare de seriale latino-americane vorbea despre Marian Lupu că este înalt, frumos, elegant, deştept, „cultural”, inteligent, erudit şi poliglot. Alta, personal mi-a adus în calitate de ultim şi „zdrobitor” argument faptul că nimeni nu-şi îndreaptă atît de frumos şi elegant ochelarii ca Marian Lupu!!! Relevant pentru acest segment electoral este faptul că anumite calităţi (reale, de altfel) legate de fizicul şi exteriorul „eroului” nostru le devansează pe cele legate de intelect (fie şi închipuite).

Nu ne rămîne decît să sperăm că „constanta proştilor” la noi e mai joasă decît în alte ţări ex-sovietice şi că trădătorii (indiferent de coloratură) vor fi răsplătiţi după merite, adică nu vor accede în Parlament.

A. Apolschi

www.mdn.md