Morminte fără cruci. În Basarabia există aproximativ 200 de cimitire unde au fost aruncate trupurile a zeci de mii de soldaţi români

In Basarabia exista aproximativ 200 de cimitire - de fapt, gropi comune sau locuri neimprejmuite, paraginite, fara cruci - in care au fost aruncate unele peste altele si acoperite superficial cu pamant, trupurile a zeci de mii de soldati romani care au cazut in timpul celui de-al doilea razboi mondial pentru eliberarea Basarabiei.

Uitatati de patria mama - care protejeaza doar mausoleul călăilor comunisti din Parcul Carol sau momumentele "eroilor sovietici" care au masacrat neamul românesc - uitati de Basarabia, adevaratii eroi ai neamului nu-si pot gasi odihna vesnica; ploile le scot mereu la iveala osemintele.

"OSTASI, Va ordon: treceti Prutul! Sdrobiti vrajmasii din rasarit si miazanoapte. Desrobiti din jugul rosu al bolsevismului pe fratii nostri cotropiti. Reimpliniti in trupul tarii glia strabuna a Basarabilor si codrii voevodali ai Bucovinei, ogoarele si plaiurile voastre. [...]
Sa luptati pentru desrobirea fratilor nostri, a Basarabiei si Bucovinei, pentru cinstirea bisericilor, a vietii si a caminurilor batjocorite de pagani cotropitori.
Sa luptati pentru a ne razbuna umilirea si nedreptatea. V-o cere Neamul, Regele si Generalul Vostru.
OSTASI, Izbanda va fi a noastra. La lupta. Cu Dumnezeu inainte!"

Urmând Ordinul de zi privind inceperea participarii la razboiul antibolsevic, trimis in 22 iunie 1941 catre armata româna, de comandantul acesteia, generalul Antonescu, in aceeasi noapte trupele românesti au trecut Prutul.

"Sub numele de «Batalia de la Tiganca» se intelege ansamblul luptelor grele date de Corpul 5 Armata Roman in intervalul de la 22 iunie pana la 16 iulie, cu partea culminanta intre 4 si 12 iulie, pentru fortarea liniei Prutului in sectorul Falciu-Bogdanesti si cucerirea zonei fortificate de pe malul opus al raului, cu centrul tactic in satul Tiganca. (...) Sectorul era bine aparat de rusi; probabil ca in planul strategiei sovietice aici era proiectatul ax de patrundere in Moldova. Configuratia geografica a regiunii de atac era nefavorabila pentru romani.(...) Tot sectorul rus era impanzit de linii de rezistenta, alcatuind un sistem de intarituri de tipul asa-numitelor «cazemate improvizate» sau «adaposturi intarite»". Citim, de asemenea, ca avantajul asezarii strategice a sovieticilor era amplificat de caracterul mlastinos al luncii Prutului, care ingreuna foarte mult deplasarea in teren a trupelor romane. In opinia istoricului a contat mult si conceptia de lupta a comandantilor romani, care au dat semnalul trecerii Prutului pe 22 iunie 1941. "Conceptia comandantului Corpului 5 Armata Roman de a da in acest loc atat de dezavantajos o batalie de fortare a trecerii Prutului, sub focul inamicului, a fost criticata de tehnicienii militari ca fiind o greseala grava. S-au adaugat la aceasta greseala de conceptie si altele in executarea operatiei, printre care si defectuosul dispozitiv al artileriei cu chesoanele si caii printre piese. Toate acestea au concurat sa faca din batalia de la Tiganca o operatie foarte costisitoare in vieti omenesti". (Constantin Kiritescu - "Romania in al II-lea razboi mondial" )

Trecerea Prutului si impingerea rusilor catre Nistru (19 iulie 1941) au costat scump: martori ai evenimentelor spun ca, de atatia morti cazuti in albia raului, apele Prutului au iesit pe camp, iar trupele romane ramasesera fara ofiteri, acestia fiind ucisi de focul inamic. Au cazut mii de ostasi romani. A fost cea mai mare jertfa a Armatei Române.

"Se trăgea nebuneşte. Soldaţii cădeau ca seceraţi. Apa Prutului era roşie de atâta sânge. La mici distanţe, pe Prut se formaseră poduri din trupurile ostaşilor români împuşcaţi de sovietici. Pentru că era în mijlocul verii, aerul din împrejurimi era îmbâcsit cu putoare de cadavre..."

Cruzimea sovietica a depasit orice imaginatie. "La 27 iunie, compania locotenentului Ştefan Luncaşu executase o incursiune la est de Prut, în zona localităţii Hănăşeni (circa 10 km sud de Leova). Compania a intrat într-o ambuscadă şi toţi ostaşii, chiar cei răniţi au fost ucişi până la unul. Comandantului companiei i s-a retezat capul, care a fost înfipt în baioneta unei arme aşezată vertical, cu patul îngropat în pământ. Capul nefericitului ofiţer a fost îndreptat cu faţa spre noi, inamicul vrând prin aceasta să ne înfricoşeze…" (General de brigadă (r) Ion St. Dăscăleseu, pe front locotenent, comandantul companiei de comandă a Regimentului 2/9 vânători gardă din Divizia L gardă).

Eroii neamului au fost inhumati, la gramada, in gropi comune: la Cania, Iepureni si Stoianovka. "Îi aduceau cu căruţele de pe deal, recruţii au făcut tranşee şi puneau câte trei rânduri de soldaţi - un rând de corpuri, o foaie de cort şi-apoi var, alt rând de soldaţi şi tot aşa - o parte cu capul la vale, altă parte, la deal." Dupa indepartarea frontului, s-a imprejmuit un cimitir, s-au plantat cruci si s-a inaltat un monument. Cele din Iepureni si Stoianovka au fost profanate in perioada regimului bolsevic. Pe mormintele lor, autoritatile sovietice au ridicat o ferma de vaci , care a fost lovită de fulger şi a ars, pe urmă a fost o fermă de porci şi-acum e o stână de oi.

La Stoianovka, unde locuiesc bulgari, stramutati pe acele pamanturi imediat dupa 1900, exista 14 gropi comune, in care odihnesc (dupa unele estimari) aproximativ 12.000 de soldati. Atunci, in 1941, soldatii au fost ingropati, dar "Apoi, in '44, nu? Bulgarii din Stoianovka o netezit cu tractorul si o facut acolo ferma de porci"; azi e o stana de oi.

Parintele Nifon Ilie si parintele Casian, veniti de la Manastirea Neamtului, locuiesc de cativa ani intr-un vagon de marfa, la marginea satului, hotarati sa nu plece pana cand nu vor amenaja cimitirul, in ciuda opozitiei furibunde a bulgarilor. Părintele Nifon doarme într-un sicriu şi le explică vizitatorilor de ce o face: "Ei n-au putut să doarmă în unul de ăsta, au fost aruncaţi ca animalele în gropi. Ca drept creştin, am spus: îmi iubesc morţii şi vreau să mă rog pentru ei. Când plouă, bagă oile şi se face de nu putem trece, e numai noroi. Dacă vreţi, luăm un hârleţ şi vă arătăm cum scoatem oasele, sunt la suprafaţa pământului. Nu plecăm de aici, că strigă aceia ca să-i ajutăm. Dacă n-or striga ei, o să strige pietrele, norii".

La Cania, soldatii au fost ingropati intr-o imensa groapa comuna, lunga de vreo suta de metri si lata de vreo 40, in care au fost aruncati, de-a valma, cateva mii de ostasi romani pe cite 3 randuri, acoperiti cu var.

Cu 7 ani in urma, Mitropolia Basarabiei a deschis prima parohie si a fost sfintit locul pentru ridicarea primei biserici de pe aceste meleaguri, cu hramul Sfantului Dumitru si al Tuturor Sfintilor Romani.

Mitropolia Basarabiei, bazandu-se si pe sprijinul Patriarhiei Romane, a luat initiativa de a ridica o catedrala a carei piatra de temelie a fost pusa in anul 2000.

La 19 Octombrie 2003, un sobor de preoti ai Mitropoliei Basarabiei, in frunte cu IPS Petru Paduraru, Arhiepiscop de Chisinau, Mitropolit al Basarabiei si Exarh al Plaiurilor, si PS Casian Craciun, Episcop al Dunarii de Jos, precum si Parintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, au sfintit piatra de temelie a viitoarei Biserici-Mauzoleu din localitate.

Numita deja "Catedrala Oaselor", va fi inaltata cu sprijinul integral al Departamentului pentru Relatiile cu Romanii de peste Hotare din cadrul Guvernului României. Subsolul bisericii va fi o necropola, in care vor fi aduse osemintele ostasilor cazuti.
Dupa zidirea locasului, se mai intentioneaza constructia unui complex muzeistic, unde, pe lespezi de piatra, vor fi gravate numele celor care s-au jertfit pentru libertate.

Preotul paroh din Cania, Vasile Burduja, din Tiganestii lui Petre P. Carp, din judetul Iasi, se zbate din 1993 pentru ridicarea acestui sfant locas; venit ca preot paroh, in 1994 i s-a ridicat viza fiind alungat de auttoritati; de atunci, sta cu viza turistica pe care si-o prelungeste la 90 zile.

O mentiune aparte pentru domnul Neculai Popa, care s-a implicat cu toata fiinta in actiunea de cinstire a eroilor neamului.

la 25 Octombrie 2004 - ZIUA ARMATEI ROMANE, pe Dealul Martirilor de la Tiganca-Basarabia s-a sfintit Troita adusa din inima Ardealului, de Asociatia Culturala "România din inima mea" din Bistrita-Nasaud, reprezentata de ziaristul Florin Sasarman, troita pe care a fost scrisa inscriptia: "Libertatea se cucereşte cu jertfă de sânge. Din partea românilor cu suflet". (GID)