Maiorul erou Valeriu Carp, acum 69 de ani, dupa Pactul Hitler-Stalin: De aici nu ne mai retragem! Peste Putna nu se trece!

"De aici nu ne mai retragem! Peste Putna nu se trece! Mergeti la unităti, organizati-vă pozitii de apărare si, dacă rusii mai înaintează un pas, DIN ORDINUL MEU SI PE A MEA RĂSPUNDERE, deschideti focul!"
«Urmare a trocului de popoare din august 1939, în prima jumătate a lunii septembrie 1940, Polonia a fost invadată de armatele nazisto-sovietice, Finlanda si tările Baltice cotropite de rusi. Marea Britanie si Franta au declarat război celor doi agresori pe care Societatea Natiunilor i-a condamnat. În aceste conditii, România a primit notele ultimative din 26 si 27/28 iunie 1940 si sub presiunea Germaniei, regele Carol al II-lea (1930-1940) si ministrii săi au cedat.

Pentru armata română a început umilinta retragerii fără un foc de armă de la hotarele întemeiate de Musatini si, în acelasi timp, calvarul. Pentru că bandele de cazaci si trupele regulate ale "Armatei Rosii" nu au respectat nici măcar termenul de 4 zile, impus de Moscova, hărtuind trenurile regimentare, batjocorind, în scopul provocării, ofiterii si trupa. si nu au respectat nici măcar noua linie de frontieră impusă tot de Moscova, depăsind-o si înaintând pas cu pas în adâncimea teritoriului.

Asa a căzut, în Nord, Herta si invadatorul si-a început înaintarea spre Putna si Suceava, localitătile-simbol ale mândriei si vitejiei de odinioară ale românilor, în epoca marelui stefan. De nestăvilit, pentru că la Bucuresti îsi făcuse loc deruta, frica si trădarea! Regele nu a îndrăznit să reactioneze, guvernul nici atât, astfel că, de la ministrul de război nevenind nici un ordin, Divizia 7 a generalului Stavrat si-a continuat retragerea spre nicăieri. Unde s-ar fi oprit invadatorii, stimulati de obedienta generalilor, de trădarea ostirii române de către elita politică, numai Dumnezeu stie!

Din fericire pentru un popor în al cărui cod genetic este înscrisă supravietuirea, în astfel de momente apar Eroii! Adevăratii eroi, cei cărora le datorăm parte din însăsi fiinta noastră, cei care-si fac mai mult decât datoria, dovedind că si românii pot supune vointei lor vremurile, dar care nu pătrund în cartea de aur a istoriei neamului pentru că impostura si ticălosia, neputând suferii comparatia, fac tot ce pot spre a le arunca numele în uitare! Curajul lor fără egal rămâne să fie povestit urmasilor de către martori, dacă acestia au sansa să supravietuiască.

Un astfel de erou a fost atunci maiorul Valeriu Carp, comandantul Batalionului 3 din Regimentul 16 Infanterie al Diviziei 7, cel care si-a asumat o răspundere pe care nici comandantii regimentului si diviziei, ministrul de război, guvernul si regele nu au îndrăznit să si-o asume. Aflat în ariergardă, a lăsat regimentul să-si continue rusinoasa retragere si, cu de la sine putere, a ordonat ofiterilor batalionului său:

"De aici nu ne mai retragem! Peste Putna nu se trece! Mergeti la unităti, organizati-vă pozitii de apărare si, dacă rusii mai înaintează un pas, DIN ORDINUL MEU SI PE A MEA RĂSPUNDERE, deschideti focul!"

Astfel, "mareea rosie" a fost oprită cu foc pe aliniamentul care a devenit, în Nord, granita României, aliniamentul Valeriu Carp. Incidentul odată produs, amenintând să se transforme în scandal international, rusii au trebuit să cedeze. Un ofiter oarecare, un comandant de batalion, a decis astfel, în locul politicienilor si capilor armatei, oferindu-ne o frontieră si scăpându-ne de rusinea de a vizita astăzi, cu pasaport, mormântul lui Stefan cel Mare!

Pentru curajul său maiorul Valeriu Carp a fost declarat de sovietici si a rămas până astăzi... criminal de război! (...)

I s-a atribuit vina de a fi judecat ulterior, condamnat si executat, în conformitate cu legea martială, două duzini de cetăteni români trădători, care i-au întâmpinat cu pâine si sare pe invadatori, au atacat trupele române, actionând ca o coloană a V-a sovietică. Din nenorocire făceau parte din categoria "supraoamenilor", a adeptilor unei anumite religii care le permite să se considere mai oameni decât oamenii. Nimic nou sub soare!

Vlad Tepes a executat 341 de catolici si a rămas până astăzi simbolul Satanei. Gabriel Bethlen si Stefan cel Mare au tras în teapă mii de români ortodocsi, în Transilvania si Muntenia si, ultimul, zeci de mii de tătari si nimeni nu s-a sesizat, dovadă că, în ochii unora, nu suntem toti egali în fata lui Dumnezeu!

Cei care l-au acuzat pe maiorul Carp de moartea agentilor lor sunt aceiasi cu cei care, chiar în acele zile, au atras, sub pretextul acordării dreptului de strămutare în România, populatia străvechilor sate românesti de pe Siret si Sivetel (Tărăseni, Suceveni, Bănila, Poiana Mare, Boian, Igesti, Cires, Adâncata, Hliboca, Volcinet, Crasna, Ciudei, Sinăutii Vechi, Bahrinesti etc.) la Fântâna Albă (Belaia Krinita) si i-au masacrat fără milă.

Dar ce contează, în cumpăna justitiei lumii "civilizate", 15.000 de români, populatie civilă, bărbati tineri si bătrâni, femei, copii, ucisi pentru singura vină de a se fi născut români, pe pământul strămosilor lor, în comparatie cu 20-25 de teroristi "alesi", reprezentanti ai Dumnezeului-BAN? (...)

Armata română îsi va recăpăta demnitatea pe care i-au terfelit-o elita politică în vara anului 1940 si nu numai, abia atunci când singurul militar si român care a avut curajul să-si asume în acele clipe de cumpănă, răspunderea unei decizii românesti îsi va primi locul pe care-l merită, în galeria eroilor autentici ai neamului! Abia atunci când bustul maiorului Valeriu Carp va străjui hotarul pe care el l-a fixat si apărat, pentru NOI, cei de astăzi, împotrivindu-se, ca David lui Goliat, celui mai cumplit flagel al secolului XX!»

Colonel dr. Mircea Dogaru