BASESCU, presedinte si la Chisinau!

Cu ceva ani în urmă, avansam ideea aceasta, care, mărturisesc, atunci (poate şi acum) părea puţin trăznită. În tot cazul, imposibil de realizat. Dar la fel părea pentru mulţi realegerea lui Traian Băsescu, confruntat, singur, cu un uriaş angrenaj de forţe potrivnice, politice şi mogulice. Iată că imposibilul s-a realizat, după cum mulţi ştiu, cu ajutorul lui Dumnezeu. Singurătatea marinarului de cursă lungă l-a făcut până şi pe marele duhovnic al Ortodoxiei Române, Părintele Arsenie Papacioc, la cei 95 de ani ai săi, să meargă la vot, pentru Băsescu şi România. De cealaltă parte, ca un alt semn dumnezeiesc, cele trei eminenţe roşii ale mafiei post-comuniste de partid şi de stat, Iliescu, Patriciu şi Geoană, se dădeau cap în cap la vot, parcă pentru a dezmetici toţi românii care mai aveau încă vreo îndoială asupra scenariştilor, regizorilor şi figuranţilor trădării naţionale.
Iată că, în ciuda tuturor maleficilor, Băsescu rămâne preşedintele tuturor românilor, un preşedinte-jucător nu un preşedinte-jucărie, după cum inspirat a sintetizat cel mai drag preşedinte al românilor din Basarabia. Români care, după cum dovedeşte votul lor, au avut şansa să gândească liber, fără a fi intoxicaţi de televiziunile şi propaganda neagră a mogulilor Vîntu, Patriciu şi Voiculescu. Rezultatele fabuloase obţinute de Traian Băsescu peste Prut şi evoluţia miraculoasă a scenei politice de la Chişinău mă fac să reiau ideea aparent nebunească, la fel cum, probabil, era considerată de mulţi duşmani ai României şi alegerea lui Cuza peste cele două provincii româneşti, Moldova şi Ţara Românească, primul pas al Marii Uniri. Peste 95 la sută dintre românii basarabeni au votat pentru Traian Băsescu preşedinte, pentru ca exact a doua zi să pice, definitiv, şi varianta alegerii la Chişinău a lui Marian Lupu, fosta marionetă a lui Voronin după modelul Geoană - jucăria lui Iliescu.
Boicotarea alegerii preşedintelui Republicii Moldova de către comunişti în aceeaşi zi în care şi comuniştii de la Bucureşti rămâneau fără preşedintele-jucărie e un semn care trebuie luat în seamă. Mihai Ghimpu, fratele martirului anti-sovietic Gheorghe Ghimpu şi unchiul tânărului şi energicului primar al Chişinăului, Dorin Chirtoacă, rămâne preşedinte interimar. Cu o vizibilă transformare profesională, conferită de importanţa funcţiei şi experienţa acumulată, Mihai Ghimpu urmează să declare alegeri anticipate în Republica Moldova, pentru 2010. Iarăşi, acelaşi lucru s-ar putea întâmpla şi în România. Acum, dacă fraţii noştri din mica Românie de peste Prut au reuşit ca de la cruciada copiilor din 7 aprilie şi până azi să modifice radical spectrul politic dominat de comunişti şi să împiedice resovietizarea Basarabiei, îndreptând-o ferm spre Europa, de ce nu am putea spera la mai mult? Aşa cum limba română a redevenit limba oficială între Prut şi Nistru şi cum noi ştim că o ţară este definită şi de limbă, alte câteva ajustări legislative ar trebui să elimine restul aberaţiilor „moldoveniste“. Apoi, cred, orice român ar putea aspira la cetăţenia românilor basarabeni. De aici până la materializarea ideii Băsescu, preşedinte şi la Chişinău!, mai e un singur pas. Pe care România îl aşteaptă de 65 de ani.

Victor RONCEA