Raport: TEROAREA COMUNISTA IN BASARABIA SI TRANSNISTRIA (I)

1. Represiunile politice din RASSM în anii 1937-1938.

Literatura de specialitate a abordat în câteva rânduri tematica represiunilor politice din anii 1937-1938 în RASSM. Dar pentru că, până nu demult, accesul la documentele secrete din Republica Moldova a fost inaccesibil, nu se ştie exact cum a decurs procesul de „judecare” şi condamnare a persoanelor arestate, de executare a sentinţelor, care a fost amploarea represiunilor etc. Anume aceste subiecte se vor afla în atenţia noastră în rândurile ce urmează.

„Duşmanii poporului” din RASSM - oameni nevinovaţi dar trecuţi în această categorie doar pentru că nu insuflau încredere „puterii sovietice” -, arestaţi în anii 1937-1938, au fost judecaţi de „troika specială” („osobaia troika”) – o instituţie sovietică extrajudiciară, constituită, de regulă, la nivel regional şi republican. Un rol aparte în declanşarea represiunilor în masă din 1937-1938 şi la constituirea „troicilor speciale” i-a revenit Plenarei CC a PC(b) din toată Uniunea, care s-a desfăşurat în perioada 23 februarie - 5 martie 1937. La acest for, I. Stalin a prezentat raportul „Cu privire la deficienţele lucrului de partid şi a acţiunilor de lichidare a troţkiştilor şi a altor ipocriţi” şi a cerut să fie identificaţi şi anihilaţi „diversioniştii”, „agenţii troţkişti”, „rămăşiţele claselor exploatatoare” şi, în general, toate tipurile de „duşmani ai poporului”, făcând referinţă şi la consecinţele „încercuirii capitaliste”. În paralel, a fost convocată şi Plenara CC al PC(b) din toată Uniunea din 3 martie 1937. Conform rezoluţiilor adoptate în baza raportului comisarului poporului al afacerilor interne al URSS, N. Ejov, „Lecţiile sabotajului, diversiunilor şi spionajului efectuat de agenţii japono-germano-troţkişti”, organele NKVD-ului au primit împuterniciri nelimitate în activitatea de lichidare a „agenţilor fascişti” şi „troţkişti”. La 2 iulie 1937 a fost adoptată Hotărârea Biroului Politic al CC al PC(b) din toată Uniunea „Cu privire la elementele antisovietice”, în conformitate cu care organelor de partid şi NKVD-ului local şi central li s-a cerut să înregistreze pe „toţi culacii şi criminalii” reîntorşi la baştină din închisori şi lagăre, iar cei mai periculoşi să fie arestaţi şi împuşcaţi prin intermediul „troicilor”. Persoanele mai puţin active, dar totuşi periculoase pentru regimul comunist, trebuiau să fie deportate. În cele din urmă, la 30 iulie 1937, N. Ejov a semnat ordinul de tristă amintire, nr. 00447, aprobat la 31 iulie de Biroul Politic al CC al PC(b) din URSS, „Cu privire la operaţiunea de reprimare a foştilor culaci, a infractorilor şi a altor elemente antisovietice”, care stabilea „ordinea, termenii, proporţiile represiunilor, componenţa troicilor regionale şi republicane”. De obicei, aceste „troici speciale” erau compuse dintr-un preşedinte – şeful local al Comisariatului Poporului al Afacerilor Interne (NKVD) şi din doi membri – primul secretar al comitetului regional sau republican de partid, procurorul regional sau republican. „Troicile” aveau împuterniciri nelimitate şi nu erau controlate de nimeni. De fapt, după cum reiese din ordinul 00447, ele trebuiau să se descotorosească rapid şi definitiv de toţi „duşmanii poporului” şi de toate „elementele antisovietice”, „criminale”. Victimele erau împărţite în două categorii: în prima intrau cei care trebuiau împuşcaţi imediat, în a doua – cei care trebuiau întemniţaţi sau internaţi în GULAG-uri. Pentru fiecare republică şi regiune din URSS erau stabilite „cote”, atât pentru cei care urmau să fie împuşcaţi, cât şi pentru cei ce urmau să fie internaţi în lagăre.

Constituirea, în 1937, a „troicilor speciale” a reprezentat o continuare şi o „dezvoltare” a activităţii diferitelor tipuri de „troici”, organizate în URSS încă din anul 1929 (prima „troikă” din cadrul organizaţiilor de partid bolşevice a fost formată în anul 1918) – „troika operaţională”, „troika judiciară”, „troika extraordinară”. În RASSM, „troicile” au început să activeze, probabil, din 1930, atunci când s-au operat primele deportări ale familiilor „culacilor”. Prin hotărârea Biroului Comitetului Moldovenesc Regional de Partid al PC(b) din Ucraina din 15 noiembrie 1933 „Cu privire la apropiatele deportări ale familiilor culăceşti”, în RASSM au fost formate „troici raionale” care aveau sarcina de a selecta familiile de culaci, care trebuiau deportate. Drept urmare a Hotărârii Biroului Politic al CC al PC(b) din toată Rusia din 17 noiembrie 1938 (nr. P 65/116), toate tipurile de „troici”, inclusiv cele speciale, au fost desfiinţate, iar dosarele acestor instituţii au fost transmise judecătoriilor sau Consiliului Special („Osoboie soveşcianie”) al NKVD din URSS.

În anii 1937-1938, perioada de vârf a „marii terori”, în URSS au fost arestaţi, fiind învinuiţi de comiterea „crimelor politice”, 1.575.259 de oameni. Dintre aceştia, 1.344.923 au fost condamnaţi: 681.692 – la moarte prin împuşcare, iar 663.231 – la închisoare sau internare în GULAG-uri. În perioada de activitate a „troicilor speciale” (august 1937 - noiembrie 1938), constituite în baza ordinului nr. 00447, în URSS au fost executate circa 386.798 de persoane, iar 389.070 au fost internate în lagăre de detenţie. Conform calculelor efectuate de S. A. Cropaciov, numărul total al celor supuşi represiunilor în baza ordinului nr. 00447 a fost de şase ori mai mare decât „cotele” planificate iniţial de la centru, iar al celor împuşcaţi – de opt ori. Suplimentarea numărului celor supuşi represiunilor se producea la iniţiativa conducătorilor locali ai NKVD, dar ei erau încurajaţi, în acest sens, de conducerea de la Moscova, care aproba prompt propunerile acestora de majorare a „cotelor”. De regulă, documentele care sancţionau amplificarea represiunilor erau semnate de N. Ejov şi erau coordonate cu Stalin.

Debutul activităţii „troicii speciale” din RASSM s-a produs la 10 august 1937. Preşedinte al primei şedinţe a „troicii”, după cum se stipulează în procesul-verbal nr. 1, a fost „tov. Rogol”, comisar interimar al afacerilor interne din RASSM, locotenent superior al Direcţiei Securităţii Statului, membri – „tov. Todres”, secretar al comitetului regional de partid din RASSM al PC(b) din Ucraina, „tov. Kolod”, procuror interimar al RASSM, secretar – Pervuhin. „Troika” a examinat dosarul de urmărire penală nr. 38469, intentat de NKVD din RASSM „organizaţiei contrarevoluţionare, fasciste din coloniile germane ale raionului Grigoriopol, RASSM, care a desfăşurat o activitate intensă de luptă împotriva puterii sovietice”. Raportor pe marginea acestui caz a fost „tov. Zaiţev”, şeful secţiei III a Direcţiei Securităţii Statului. Au fost acuzate şi condamnate, în baza învinuirii sus-menţionate, 39 de persoane: 26 – la moarte prin împuşcare, 10 – la 10 ani de detenţie în „lagăre de corecţie prin muncă” (bine cunoscutele GULAG-uri), trei – la opt ani de detenţie în aceleaşi lagăre .

În anii 1937-1938, componenţa „troicii speciale” din RASSM a suportat modificări periodice. Pe parcursul anului 1937, preşedinţi ai acestei instituţii, după schimbarea „tov. Rogol” (a fost preşedinte doar primele două zile – pe data de 10 şi 11 august), au mai fost „tov. Prihodko”, comisar interimar al afacerilor interne din RASSM, căpitan al Direcţiei Securităţii Statului, şi „tov. Rivlin”, comisar interimar al afacerilor interne din RASSM, locotenent superior al Direcţiei Securităţii Statului, iar în anul 1938, în afară de Rivlin, – „tov. Liutîi”, comisar interimar al afacerilor interne din RASSM, locotenent superior al Direcţiei Securităţii Statului, şi „tov. Malîşev”, comisar adjunct al afacerilor interne din RASSM, locotenent superior al Direcţiei Securităţii Statului. După Todres, care a fost membru al “troicii”, doar pe data de 10 şi 11 august 1937, la 26 octombrie 1937 în această funcţie a fost numit Borisov, secretar al comitetului regional de partid din RASSM al PC (b) din Ucraina, care, împreună cu Kolod, procuror interimar al RASSM, şi-a păstrat calitatea de membru până la sfârşitul activităţii „troicii”. Între 11 august 1937 şi 11 martie 1938, secretar al „troicii” a fost Dokuţki, locotenent inferior al Direcţiei Securităţii Statului, înlocuit apoi de Melniciuk, locotenent inferior al Direcţiei Securităţii Statului, urmat, la rândul lui, de Ronis, inspector al secţiei speciale nr. 1 a NKVD din RASSM.

Conform documentelor, „troika specială” din RASSM s-a întrunit în circa 110 „şedinţe judiciare”, reflectate în 110 procese-verbale. Până în prezent au fost depistate şi cercetate 105 asemenea procese-verbale. Cifra totală a celor condamnaţi în perioada 10 august 1937 – noiembrie 1938, calculată în baza acestor date incomplete, este de 4.762 de persoane. Dintre acestea 3.497 (73,4%) au fost împuşcate, 1.252 (26,3%) au fost condamnate la cinci, opt şi, respectiv, zece ani de detenţie în aşa-zisele „lagăre de corecţie”, iar 13 (0,3%) au fost returnate pentru a fi reexaminate.

Acuzaţiile aduse celor împuşcaţi sau condamnaţi la muncă forţată în GULAG-uri reflectă esenţa represivă a doctrinei dezvoltate de Marx, Engels şi Lenin, bazată pe lupta ireconciliabilă dintre clasele şi categoriile „nobiliare” sau „burgheze” şi cele „proletare”, cât şi a politicii curente a instituţiilor de stat din URSS, întemeiată pe aceeaşi doctrină „marxistă” şi „leninistă”. Originea socială „burgheză”, statutul de „culac răsculăcit”, descendenţa din România şi Basarabia, întreţinerea contactelor cu rudele şi cunoscuţii din România sau din alte „ţări capitaliste” au servit drept capete de acuzare, indiferent dacă persoanele respective au săvârşit vreo infracţiune. Noţiunea de „fost culac” era în mod obligatoriu asociată celei de „calomniator”, „sabotor”, „diversionist”, „contrarevoluţionar”, „antisovietic” etc. În pofida formulărilor diferite a acuzaţiilor aduse celor condamnaţi de „troika specială” din RASSM – „defăimarea puterii sovietice” sau a „conducătorilor de partid” (inclusiv, a lui Stalin), „înfăptuirea agitaţiei contrarevoluţionare” sau doar „intenţii contrarevoluţionare”, „răspândirea dispoziţiilor defetiste”, „lăudarea duşmanilor poporului ce fuseseră împuşcaţi”, „rudenia cu cei deportaţi şi răsculăciţi”, „răspândirea ştirilor provocatoare cu privire la începerea războiului şi învingerea în acest război a URSS”, „întreţinerea legăturilor cu cei de peste hotare” etc. –, ele toate, în fond, se asemănau, având drept sursă atitudinea marxistă şi bolşevică faţă de diferenţele de clasă şi ideologice. În realitate, odată pusă în funcţiune, „maşina morţii” din URSS a ucis sau a mutilat vieţile multor oameni care nu aveau nimic în comun nici chiar cu percepţia bolşevică a „duşmanului” de clasă sau ideologic. În general, majoritatea celor căzuţi sub ghilotina bolşevică din considerente politice, indiferent de originea sau categoria socială din care făceau parte, au fost condamnaţi nu pentru crime reale, ci pentru infracţiuni inventate de autorităţile sovietice.

Dată fiind vecinătatea cu România, calificativul de „spion” era atribuit, de obicei, persoanelor originare din România şi Basarabia, dar şi celor provenite din alte ţări. Membrii „troicii” din RASSM îi acuzau, în 1938, pe „contrarevoluţionarii” şi „spionii români” de infracţiunile cele mai stupide, fapt ce denotă caracterul lor formal. Astfel, Teodor Caftan din s. Hlinaia, r-nul Slobozia, condamnat la 10 ani de GULAG, a fost învinuit, printre altele, de „dezorganizarea disciplinei în colhoz”; Petru Schiţenco din localitatea Slobozia, condamnat la împuşcare, – de „transmiterea materialelor... privind starea politică şi economică a colhozurilor”; Hariton Colomiiciuc din s. Jerebkovo, r-nul Ananiev, condamnat la 10 ani de GULAG, pentru „agitaţie împotriva candidaturilor propuse în Sovietul Suprem al RSSU şi RASSM” şi pentru încercarea de a „distruge urna de vot”; Mihail Lapşin din s. Pererâta, r-nul Dubăsari, condamnat la împuşcare pentru „colectarea şi transmiterea informaţiilor... privind dispoziţiile politice ale populaţiei”; Ion Jurja, originar din Basarabia, condamnat la împuşcare pentru „acte de sabotaj şi pentru subminarea programelor de învăţământ de la Institutul Agricol, pentru crearea unor condiţii materiale precare studenţilor” etc.

În paralel cu operaţiunea de lichidare a diverselor elemente „contrarevoluţionare” şi „antisovietice”, iniţiată în baza ordinului nr. 00447 din 30 iulie 1937, conducerea URSS a iniţiat, în august 1937 – noiembrie 1938, şi o serie de operaţiuni naţionale, orientate împotriva cetăţenilor străini şi sovietici din URSS, de diversă origine etnică. Este vorba de nemţi, polonezi, „harbini” (lucrători de la Calea Ferată Chineză de Răsărit, care, după ce aceasta a fost vândută în 1935, au revenit în URSS), români, letoni, estonieni, finlandezi, greci, iranieni, chinezi, bulgari, macedoneni etc.

Comunitatea reprezentanţilor acestor naţiuni era percepută de către conducerea URSS din acea perioadă drept un mediu favorabil pentru activitatea „spionilor şi colaboraţioniştilor”. În opinia lui Stalin, hotarul URSS constituia o „linie neîntreruptă a frontului”, de aceea toţi cei care îl traversau erau consideraţi „duşmani reali sau potenţiali”. Au fost arestaţi, în primul rând, cei care se ocupau de „organizarea relaţiilor externe, a căror ţară istorică reprezenta un pericol pentru URSS”. Potrivit propagandei sovietice, scopul principal al acestor represiuni din 1937-1938, efectuate în baza criteriului apartenenţei naţionale, era distrugerea, în ajunul războiului, a „coloanei a cincea” din URSS, a „bazei de spionaj şi diversiune” a ţărilor din „încercuirea capitalistă”.

Deşi operaţiunile naţionale au fost efectuate conform „liniilor” cu, practic, toate ţările din „încercuirea duşmănoasă”, totuşi, în opinia lui S. A. Cropaciov, nu „naţionalitatea a fost criteriul „infracţionalităţii”, ci locul de naştere sau existenţa oricărui tip de legătură cu acesta”. Naţionalitatea a servit doar „bază pentru suspiciuni”.

Conform documentelor de arhivă, în operaţiunea germană, declanşată încă în luna iulie 1937 la indicaţia lui Stalin, din cele 55.005 persoane condamnate, nemţii au constituit circa 37,7-38,3 mii. Cei mai mulţi oameni au fost condamnaţi în cadrul operaţiunii poloneze. Au fost arestaţi 143.810 oameni, condamnaţi – 139.835, împuşcaţi – 111.093 (79,44%), internaţi în lagăre – 28.742 (20,56%). În operaţiunea „harbină” au fost arestaţi 53.906 „spioni japonezi”. Până la 10 septembrie 1938, au fost examinate 17.851 de dosare ale „spionilor letoni”, 13.944 fiind împuşcaţi. În anii 1937-1938 au fost identificaţi 18.861 de „spioni letoni”.

În total, conform rapoartelor prezentate de NKVD, în operaţiunile declanşate împotriva cetăţenilor străini sau sovietici de diverse naţionalităţi din URSS au fost condamnaţi 335.513 oameni. 247.157 sau 73,66% dintre aceştia au fost împuşcaţi, iar 96.556 sau 26,34% – întemniţaţi sau internaţi în lagăre.

În 1937-1938, în cadrul operaţiunii „culăceşti”, efectuate în baza ordinului nr. 00447, şi al tuturor operaţiunilor naţionale, care au constituit aspecte ale politicii de lichidare a „rezistenţei antisovietice”, au fost arestaţi 1.114.110 oameni, dintre care 1.102.910 au fost condamnaţi. Numărul celor împuşcaţi a constituit 663.955 de persoane, iar al celor ajunşi în închisori şi lagăre – 485.626.

„Operaţiunea română” a început în contextul politic creat de represiunile declanşate împotriva „spionilor polonezi”. Astfel, la 17 august 1937 a fost emisă directiva NKVD privind răspândirea ordinului NKVD nr. 00485 din 11 august 1937, care demara „operaţiunea poloneză”, şi asupra „spionilor români” din RASSM. Conform directivei, trebuiau să fie arestaţi, în primul rând, „dezertorii şi emigranţii din România”.

Ordinul nr. 00485 preconiza crearea unui organ extrajudiciar special – „dvoika” –, constituit din comisarul afacerilor interne al URSS şi din procurorul URSS. În corespondenţa funcţionarilor Comisariatului Poporului al Afacerilor Interne din Kiev cu cei din instituţia respectivă din Tiraspol, „dvoika” era numită „Consiliu Special al NKVD din URSS” („Osoboie Soveşcianie pri NKVD SSSR”). Acest organ, însă, nu trebuie confundat cu Consiliul Special al NKVD, creat în 1934, alcătuit dintr-un număr mult mai mare de membri.

De asemenea, ordinul nr. 00485 prevedea o modalitate specifică de constituire a dosarelor penale, care erau asemănătoare unor albume. Examinarea dosarelor se efectua în contumacie, după listele „cusute” în „album”.

Arestările în cadrul „operaţiunii române” (întâlnim deseori termenul „operaţiune română” în corespondenţa membrilor „troicii” din RASSM cu funcţionarii Direcţiei Securităţii Statului de la Kiev şi Moscova) au început în luna august 1937, iar prima şedinţă de „judecată” a „dvoicii”, cu participarea lui N. Ejov, comisar al afacerilor interne din URSS, comisar general al securităţii statului, şi A. Vîşinski, procuror al URSS, s-a produs la 12 septembrie 1937.

Pentru a ne edifica asupra mecanismului de funcţionare a „dvoicii” şi de condamnare a victimelor arestate, vom examina în continuare materialele, luate aleatoriu, ale şedinţei din 8 octombrie 1937. În acea şedinţă, N. Ejov şi A. Vîşinski au examinat, conform procesului-verbal nr. 1, „materialele persoanelor acuzate de spionaj şi de activitate diversionistă în folosul României, prezentate de NKVD al RSS Ucrainene (referitoare la RASSM)”. Ei au dispus ca, din totalul de 139 de persoane condamnate, 125 să fie împuşcate, iar 14 – „internate pe 10 ani în lagăre de concentrare”.

În categoria celor condamnaţi la moarte prin împuşcare, găsim mai mulţi activişti de partid şi culturali din RASSM. Este vorba de I. Badeev, M. Baluh, A. Bihman, H. Bogopolski, N. Cabac, P. Chior, A. Dâmbul, K. Galiţki, N. Golub, Gh. Gordinski, I. Korcinski, D. Prestesco, Gr. Starîi, A. Stroev, S. Săteanu etc.

Totuşi, unii dintre aceştia au scăpat, pentru moment, de executare, deoarece a intervenit şeful securităţii din Kiev. Într-o adresă „strict secretă” („seria K”) din 11 octombrie 1937, nr. 108809, Leplevski, comisar al afacerilor interne din RSS Ucraineană, comisar al Securităţii de Stat de rangul II, îi comunica lui Rivlin, comisar adjunct al afacerilor interne din RASSM, locotenent superior al Securităţii de Stat, aflat la Tiraspol, următoarele: „Expediindu-vă copia nr. 1 a procesului-verbal nr. 1 din 8 octombrie a.c. cu deciziile tov. Ejov, comisar al afacerilor interne din URSS, comisar general al Securităţii Statului, şi ale tov. Vîşinski, procuror al URSS, cu privire la lista compusă din 139 de persoane, acuzate de spionaj şi acţiuni diversioniste în avantajul României, prezentată vouă de către detaşamentul de grăniceri moldovenesc şi cel de la Râbniţa, propun să executaţi imediat sentinţa referitor la cei condamnaţi la împuşcare, cu excepţia a 18 oameni:

1. Badeev Iosif Isakovici

2. Bogopolski Haim Benţionovici

3. Verbiţki Semen Iosifovici

4. Golod Ovişii Ilici

5. Golub Nicolai Isaievici

6. Dimitriu Serghei Vasilievici

7. Chior Pavel Ivanovici

8. Crivorukov Ivan Nicolaevici

9. Meteliski Leonid Vladimirovici

10. Nemirovski Gheorghe Trofimovici

11. Popovici Grigore Grigorievici

12. Rechemciuc Evsei Timofeevici

13. Stroev Alexandr Ivanovici

14. Starîi – Borisov Grigore Ivanovici

15. Tacu Mihail Petrovici

16. Turcenko Vasilii Ivanovici

17. Fridman Zeliman Hunovici

18. Cervenakov Mihail Andreevici, care sunt judecaţi în cazuri instrumentate de Direcţia Securităţii Statului a NKVD din RSSU.

Raportaţi cu privire la executarea sentinţei, prezentând în Secţia nr. 8 a Direcţiei Securităţii Statului a NKVD din RSSU procesele-verbale şi dosarele de anchetă penală ale tuturor condamnaţilor, atât din categoria I, cât şi din categoria II.

Referitor la cei condamnaţi la internare în lagăre de concentrare o să vi se trimită suplimentar extrase din dispoziţiile Consiliului Special („Osoboie Soveşcianie”) al NKVD din URSS”.

Constatăm, aşadar, că o mare parte din cei care au ocupat funcţii importante în organele de partid şi de stat, în sistemul de învăţământ şi cel cultural, arestaţi odată cu declanşarea, în august 1937, a „operaţiunii române”, au fost anchetaţi şi supuşi represiunilor atât de Consiliul Special al NKVD din URSS („dvoika specială”), cât şi de Comisariatul Afacerilor Interne şi de Direcţia Securităţii Statului din RSSU.

La 13 octombrie 1937, în oraşul Tiraspol, a fost întocmit procesul-verbal care confirmă executarea a unui număr de 57 de persoane din cele 125 condamnate la moarte de către N. Ejov şi A. Vîşinski. Iată conţinutul documentului: „Noi, subsemnaţii, Nagornîi, şeful închisorii Direcţiei Securităţii Statului a NKVD din RSSU, colonel inferior al Direcţiei Securităţii Statului, Pervuhin, secretar – operativ al NKVD din RASSM, Docuţki, inspector interimar al secţiei nr. 8 a Direcţiei Securităţii Statului a NKVD din RASSM, colonel inferior al Direcţiei Securităţii Statului, au executat, în baza dispoziţiei nr. 108809 din 11 octombrie 1937 a tov. Leplevski, comisar al afacerilor interne din RSSU, comisar al Direcţiei Securităţii Statului de rangul II, în prezenţa tov. Rivlin, comisar interimar al afacerilor interne din RASSM, colonel superior al Direcţiei Securităţii Statului şi tov. Kolodii, procuror interimar din RASSM, sentinţele de condamnare la moarte prin împuşcare, pronunţate de tov. Ejov, comisar al afacerilor interne din URSS, comisar general al Securităţii Statului, şi tov. Vîşinski, procuror al URSS, în procesul-verbal nr. 1 din 8 octombrie 1937. Au fost împuşcaţi următorii condamnaţi”. Urmează lista celor 57 de persoane împuşcate. La 15 octombrie 1937, printr-un alt proces-verbal, funcţionarii respectivi din RASSM confirmau executarea sentinţei în cazul a încă 47 de persoane condamnate la moarte de Ejov şi Vîşinski la 8 octombrie 1937. Astfel, timp de o săptămână, cu excepţia celor 18 persoane a căror sentinţă a fost sistată la intervenţia funcţionarului sus-menţionat de la Kiev, şi a două persoane a căror sentinţă a fost comutată de către Ejov şi Vîşinski, toţi cei condamnaţi la moarte de Consiliul Special al NKVD din URSS în ziua de 8 octombrie 1937 au fost executaţi (105 persoane din cele 125).

Toate condamnările ulterioare s-au produs după scenariul descris mai sus. Consiliul Special sau „dvoika” lua deciziile în baza materialelor prezentate de NKVD-ul de la Kiev, care, la rândul lui, le primea de la NKVD-ul din RASSM. În acest sistem ierarhic din trei trepte, „troika specială” din RASSM constituia, pe de o parte, o instituţie autonomă care examina cazurile de „spionaj”, de „diversiuni”, de „antisovietism”, depistate printre populaţia din stânga Nistrului, iar, pe de altă parte, era un organ care executa deciziile luate de „dvoika” specială de la Moscova în cazurile persoanelor din RASSM, arestate în cadrul operaţiunii „române”.

În această fază a cercetărilor, nu cunoaştem numărul total al celor din RASSM care au fost arestaţi şi condamnaţi în cadrul operaţiunii „române” din URSS. Deocamdată au fost identificate 2.185 de persoane arestate. Din acest număr, 1.389 (63,6%) au fost condamnate la moarte prin împuşcare, 752 (34,4%) – la internare în GULAG-uri (majoritatea pe 10 ani), iar materialele a 44 de persoane (2%) au fost returnate pentru a fi cercetate suplimentar.

Din cele 2.185 de persoane, 2.019 sau 92,4 % au fost arestate, fiind învinuite de spionaj în favoarea României, iar 166 de persoane sau 7,6% au fost arestate, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul celorlalte operaţiuni naţionale, în baza ordinelor NKVD de reprimare a nemţilor, polonezilor, grecilor, bulgarilor (atunci când aceste documente au existat, desigur), ele fiind învinuite, respectiv, de spionaj în favoarea Germaniei, Poloniei, Greciei, Bulgariei. Astfel, de exemplu, 102 persoane au fost arestate şi condamnate în baza „ordinului NKVD nr. 00439 din 25 iulie 1937”, document care a declanşat operaţiunea „germană” şi reprimarea în masă a nemţilor din URSS; 38 de persoane au fost arestate în baza „ordinului NKVD nr. 00485 din 11 august 1937”, act care a dat startul operaţiunii de reprimare a polonezilor din URSS; cinci persoane au fost condamnate în baza „ordinului NKVD nr. 50215 din 11 decembrie 1937” cu privire la reprimarea grecilor. 21 de oameni de etnie bulgară, cei mai mulţi din s. Parcani, r-nul Tiraspol, au fost condamnaţi „pentru spionaj şi activitate diversionistă în folosul Bulgariei”.

Operaţiunea „română”, declanşată în RASSM, în baza directivei NKVD din 17 august 1937, s-a răspândit în curând asupra întregului teritoriu al Ucrainei, iar apoi şi asupra altor regiuni din URSS. În total, în cadrul operaţiunii „române” din URSS, au fost condamnaţi 8.292 de oameni: 5.439 (65,5%) – la moarte prin împuşcare, iar 2.863 (34,5%) – la internare în GULAG-uri.

În RASSM, conform unor date incomplete, în timpul operaţiunii de reprimare a „foştilor culaci” şi a „elementelor antisovietice”, demarate în baza ordinului NKVD nr. 00447 din 30 iulie 1937, şi a operaţiunii de reprimare a „spionilor români”, iniţiate în baza directivei NKVD din 17 august 1937, au fost arestate 6.947 de persoane: 4.886 (70,3%) au fost condamnate la împuşcare, 2.004 (28,9%) – la internare în GULAG-uri, iar dosarele a 57 (0,8%) de persoane au fost returnate pentru a fi reexaminate.

Aşadar, „duşmanii poporului” au fost arestaţi şi condamnaţi de către „troika” specială a NKVD din RASSM, în cadrul operaţiunii „culăceşti” din iulie 1937 şi noiembrie 1938 din URSS, şi de „dvoika” specială a NKVD din URSS, în cadrul operaţiunii „române”, efectuate în august 1937 - noiembrie 1938. Scopul acestor represiuni şi al acestor crime în masă din perioada de vârf a „marii terori” a fost lichidarea rivalilor politici ai lui Stalin, a heterodocşilor şi a oricărei opoziţii din URSS, consolidarea regimului totalitar comunist. Totodată, represiunile au constituit, după cum menţionează mulţi cercetători, o condiţie indispensabilă pentru funcţionarea economiei sovietice, bazate pe munca neremunerată, de sclavi, a deţinuţilor. În plus, represiunile urmăreau distrugerea elitelor care contribuiseră, în anii ’20, la o anumită renaştere naţională. Stalin pregătea astfel terenul pentru o nouă elită ce urma să stea la baza relaţiilor inegale dintre naţiunile sovietice.

sursa: timpul.md, prin Biblioteca Moniei GUGU

Transnistria si limba romana

Transnistria a reintrat brusc in ultimele zile pe agenda publica a diplomatiei europene. Vizita premierului de la Chisinau, Vladimir Filat, la Bruxelles a avut pe agenda si chestiunea conflictului inghetat de la Nistru - mai precis retragerea trupelor ruse, intitulate de mentinere a pacii.
In paralel cu interventia lui Filat de la Bruxelles, chestiunea transnistreana a fost ridicata si in Adunarea Generala a ONU, unde ambasadorul Chisinaului, Alexandru Cujba, a afirmat ca guvernul sau "isi va revitaliza eforturile pentru retragerea trupelor straine si inlocuirea actualei misiuni de mentinere a pacii cu una multinationala care sa detina un mandat". Reactia NATO a fost facuta publica prin vocea asistentului secretarului general al Aliantei, Robert Simmons, care a reafirmat sprijinul organizatiei pentru Chisinau. Simmons a apreciat chiar ca retragerea trupelor si a munitiilor ruse din Transnistria ar duce la o imbunatatire a relatiilor NATO-Rusia.
Ideea unei forte multinationale de mentinere a pacii in Transnistria nu este noua - a fost lansata inca de la inceperea conflictului. Aparitia unor alte trupe decat cele ruse in stanga Nistrului poate avea un efect exploziv. Sau poate duce la incheierea rapida a conflictului. In orice caz, un corp militar sub egida Uniunii Europene sau a ONU ar duce la o disparitie extrem de rapida a regimului actual de la Tiraspol. Intrebarea care se pune este cat de reala poate fi o astfel de posibilitate? Din punctul de vedere al actualei guvernari de la Moscova, o astfel de posibilitate tine mai degraba de domeniul fanteziei.
Un proaspat raport comandat de Uniunea Europeana indica faptul ca Georgia a declansat razboiul din august trecut prin incercarea de a readuce sub control o regiune separatista. Rusia a rezolvat rapid conflictul inghetat - transformandu-l intr-unul fierbinte si recunoscand independenta separatistilor. De cateva saptamani, Rusia a si codificat intr-o lege dreptul sau de interventie militara pentru protejarea minoritatilor ruse din afara granitelor - chestiune care a pus imediat pe jar Ucraina. La toate acestea mai trebuie adaugat faptul ca Rusia inca are suspendata participarea la Tratatul Fortelor Conventionale din Europa - ceea ce ii permite sa-si miste trupele cum pofteste. Ramane de vazut cum va interpreta Rusia aceste initiative privitoare la reglementarea conflictului transnistrean.
O veste imbucuratoare vine insa de la Bruxelles: premierul Vladimir Filat a anuntat ca va reglementa juridic chestiunea limbii romane ca limba oficiala in Republica Moldova. In 1995 denumirea de "limba romana" din Constitutia Republicii Moldova a fost schimbata in "limba moldoveneasca" - o revitalizare a aberantei inventii staliniste. Separatistii transnistreni au sustinut permanent ca "limba romana" i-a provocat la secesiune si ca "pericolul romanizarii" i-a manat in lupta. Insa "limba moldoveneasca" nu i-a provocat in niciun fel la reunificare. Pana la urma, "limba moldoveneasca" a fost inventata in Transnistria si nu are decat sa ramana acolo.

George DAMIAN - george.damian@ziua.ro

Voronin cerseste firman de domnie de la Medvedev

Vladimir Voronin, presedintele criminal de la Chisinau, s-a dus pe 21 august la resedinta lui Dmitrii Medvedev de la Soci. El a cerut pentru a treia oara sprijin din partea presedintelui Rusiei sa ramana la putere, chiar daca a pierdut pozitia dominanta dupa ce Partidul Comunistilor obtinuse cele mai multe voturi. Surse discrete de la Soci ne asigura ca discutiile cu liderul de la Kremlin nu au fost confortabile pentru generalul de militie. In final, Voronin s-a umilit pana acolo incat a solicitat imunitate din partea Rusiei daca Opozitia va declansa ancheta cu privire la tulburarile din 7-8 aprilie 2009 de la Chisinau. De altfel, Voronin a afisat la Soci expresia unui om prabusit. Oficial insa, Medvedev a zambit, l-a imbratisat si i-a urat bun-venit oaspetelui din republica Molotov: “Indiferent de perioada politica, indiferent de evolutia evenimentelor din Moldova sau din Rusia, relatiile noastre constituie un factor important, care uneste popoarele noastre, ne ajuta in depasirea crizei”, i-a spus Medvedev lui Voronin, citat de agentia Itar-TASS. Liderul de la Kremlin a subliniat ca intalnirea celor doi a devenit o actiune regulata si de aceea noi credem ca nici nu trebuie sa ne mai minunam de orientarea afectiva a sefului de clan de la Chisinau. Voronin i-a reamintit lui Medvedev ca in octombrie el ii va transmite presedintia Comunitatii Statelor Independente si ca ar fi momentul sa se continue eforturile de reglementare a tratativelor pentru Transnistria in format “5+2”. Cu alte cuvinte, generalul de militie este sigur ca va fi presedinte si in octombrie 2009. Voronin a mai avut doua intalniri cu Medvedev inaintea celor doua scrutinuri parlamentare pentru a primi sprijin electoral, chiar daca Rusia a negat orice ingerinta in procesele politice de la Chisinau.

70 de ani de la Pactul Molotov-Ribbentrop
Comentatorul Petru Bogatu este de parere ca dialogul celor doi “este un foc de paie, o fumigena aruncata pe scena politica pentru a le intinde nervii democratilor de la Chisinau si, totodata, pentru a-i reda liderului comunist siguranta psihologica de altadata in discutiile pe care le va purta cu adversarii sai politici. Mai mult decat atat rusii nu-i pot oferi lui Voronin. Kremlinul s-a impotmolit in Caucazul de Nord, unde se contureaza un razboi civil in toata legea. Ingusetia si Daghestanul le iau acum tot timpul lui Medvedev si Putin. E putin probabil ca rusii sa-si doreasca, in atare imprejurari, o interventie impotriva Republicii Moldova, de tipul macelului dezlantuit acum un an in Georgia”. Voronin vrea sa perpetueze criza politica pentru a ramane formal in functia suprema. Mentinerea lui la putere ar compromite iremediabil orice tentativa de imprumut de la Fondul Monetar International pentru un stat artificial si insolvabil, cum este Republica Molotov. Reamintim ca pe 23 august, zi fatidica pentru tot poporul roman, se implinesc 70 de ani de la semnarea pactului Molotov-Ribbentrop, a carui consecinta a fost si formarea actualei Republici Moldova, alcatuite din 6 judete ale Basarabiei istorice si o fasie de-a lungul Nistrului, supranumita de catre rusi Prednistrovie (Transnistria).

Pentru comunisti – doar secera si ciocanul!

In aceeasi zi, Vlad Filat (Partidul Liberal Democrat), Mihai Ghimpu (Partidul Liberal), Marian Lupu (Partidul Democrat) si Serafim Urechean (Alianta Moldova Noastra) s-au intalnit din nou pentru a pune la punct noile detalii privind atribuirea functiilor in stat. Ei au constituit Alianta pentru Integrare Europeana si au convenit sa nu ofere nici o functie in stat Partidului Comunistilor sau Aliantei Moldova Noastra. Cei patru l-au invitat la negocieri pe Voronin pentru marti 25 august, dar seful comunistilor a refuzat sa primeasca invitatia scrisa, oferita de Vlad Filat, cu prilejul ceremoniei de inmanare a legitimatiilor de parlamentar. (Trogloditul s-a obisnuit cu “prikazu” si nu stie sa piarda). Anterior, deputatul comunist Vladimir Turcan (tot general) avertiza ca PCRM are dreptul moral la cel putin una din functiile de varf din stat. Riposta a venit imediat: “Haideti sa ne amintim cum a venit Voronin dupa alegerile din 5 aprilie sa discute cu noi. Ne-au propus vreo functie? Ne-au spus ca trebuie sa votam si atat. Acum este invers. Faptul ca nu avem voturi necesare pentru alegerea presedintelui nu inseamna ca noi trebuie sa le oferim functii. Poate ne trezim intr-o buna zi ca le vor pe toate trei”, a replicat Mihai Ghimpu, presedintele PL. “In 2005, cand PCRM a obtinut majoritatea in Parlament, nu a oferit nici o functie partidelor de opozitie. Deci, in mod normal, acum PCRM nu trebuie sa pretinda la nici o functie”, l-a completat Marian Lupu, presedintele PD. Alianta Pentru Integrare Europeana detine 53 de mandate din cele 101, cate cuprinde Parlamentul de la Chisinau. Poate impune un sef de guvern si un presedinte al Parlamentului, dar mai are nevoie de 8 voturi pentru alegerea unui nou presedinte de republica.
Iulia Timosenko l-a sunat pe Voronin si i-a comunicat ca Ucraina va anula regulile de trecere a frontierei, conform carora cetatenii R. Moldova trebuiau sa aiba la ei 1.100 de euro pentru a intra in tara vecina. Noile norme vor intra in vigoare incepand cu 1 septembrie 2009.

Prinsa in Caucaz, Moscova nu are timp de Transnistria

Kremlinul respinge acuzatiile conform carora ar tergiversa rezolvarea rezolvarea conflictului transnistrean, desi toata lumea stie ca Rusia refuza sa puna in aplicare prevederile acordului de la Istanbul din 1999, semnat chiar de Vladimir Putin. Conform documentului, Rusia trebuia sa se retrgaa definitiv din Transnistria. “Nu numai moldovenii, dar si occidentalii implicati in procesul de negociere au incercat sa infatiseze Rusia drept «acto al procesului de reglementare», astfel incat sa o poata invinui pentru aceasta stagnare in procesul de rezolvare si de «sprijinire a separatistilor». Am denuntat categoric asemenea actiuni. Situatia procesului de reglementare a problemei transnistrene, care a devenit si mai complexa in ultimii ani, intensificarea presiunilor economice asupra Transnistriei si deteriorarea mediului de afaceri pentru companiile ruse de aici sunt considerate de autoritatile ruse drept factori destabilizatori, care afecteaza negativ nivelul de trai a peste 120 000 de cetateni rusi din regiune”, a comunicat un demnitar de la Kremlin pentru Interfax. Cine aude asemenea afirmatii poate crede ca in Transnistria chiar traiesc “120 000 de cetateni rusi”. In realitate, majoritatea transnistrenilor o formeaza moldovenii (romanii) si nimeni nu i-a intrebat daca nu vor sa lucreze si sa traiasca liber in orice tara din Uniunea Europeana, deci si in Romania. La Tiraspol, conduce o minoritate rusa, controlata de diverse cercuri de la Moscova, unele chiar mafiote. Liderii rusi inca nu pricep ca au nevoie de relatii normale si moderne cu Romania, ca trebuie sa porneasca de la un dialog sincer cu Bucurestiul referitor la rezolvarea situatiei din Transnistria. Mai ales ca Rusia are destule probleme grave in Caucaz. Pe 21 august, chiar in zi de Ramadan, la Groznii s-au auzit cinci explozii mari. Doi kamikaze si-au detonat bombele si au ucis cel putin patru politisti. Luptatorii ceceni vor cu orice pret sa-l omoare pe tradatorul Ramzan Kadirov, pe care Putin l-a impus presedinte al Ceceniei. Situatia din nordul Caucazului este tot mai volatila si, de aceea, nu cred ca Medvedev si Putin au prea multa vreme pentru tafnosul Voronin. Sau macar nu ar trebui sa-si faca.

Viorel Patrichi
Gardianul

Moscova fara verdict pentru Chisinau

Primarul Chisinaului, Dorin Chirtoaca, pune pe masa discutiilor cu rusii problema transnistreana

Ambasadorul Fede­ratiei Ruse la Chisinau, Valeri Kuzmin, a decla­rat ca in Republica Moldova jocurile po­litice nu sunt inca facute, motiv pentru care nu se stie inca dez­nodamantul rearan­jarilor in functii de conducere a niciuneia dintre figurile-cheie prezente in peisajul politic de peste Prut. Liberalii s-au pronuntat pentru o relatie pragmatica intre Rusia si Republica Moldova declarand totodata ca negocierile interne decurg intr-un sens pozitiv.
"Rusia are o atitudine plina de respect fata de alegerea pe care au facut-o cetatenii din Republica Moldova. Este prea devreme sa spunem cine va fi la guvernare si cine va fi in opozitie", a declarat diplomatul rus, dupa intalnirea avuta miercuri seara cu liderii Partidului Liberal la sediul acestei formatiuni. Printre subiectele discutate cu reprezentantii liberali s-au aflat si chestiunea spinoasa a autoproclamatei republici separatiste Transnistria, pe care momentan Rusia nu este dispusa sa o abordeze in acest context politic inca tulbure de la Chisinau. "Este un moment foarte delicat pentru dezvoltarea Republicii Moldova. Am realizat un ciclu de discutii cu toti liderii partidelor, care au intrat in parlament. Am discutat intr-un mod prietenos despre relatiile noastre. Acum reglementarea transnistreana se afla intr-un moment de pauza si nu e cazul sa speculam acest subiect", a afirmat Valeri Kuzmin, citat de portalul de stiri Unimedia.

Consens politic

La randul sau, edilul Chisinaului si totodata vicepresedintele PL, Dorin Chirtoaca, a precizat ca intalnirea cu ambasadorul rus a durat aproape doua ore si ca in cadrul acesteia au fost discutate probleme privind "conflictul transnistrean, viitoarea coalitie si relatiile cu Federatia Rusa", indicand ca diplomatul rus s-a pronuntat pentru "relatii prietenesti" intre Republica Moldova si Rusia. "I-am relatat despre acele mituri false ale comunistilor precum ca liberalii sunt impotriva relatiilor de colaborare cu Federatia Rusa. E important sa fie relatii economice corecte (...) Ambele parti s-au aratat satisfacute de aceasta intalnire si sper sa trecem la o etapa mai progresiva intre relatiile dintre Republica Moldova si Federatia Rusa", a subliniat Dorin Chirtoaca. Potrivit vicepresedintelui PL, ambasadorul Kuzmin a precizat ca "Federatia Rusa si-a exprimat disponibilitatea de a oferi un credit Republicii Moldova, nu personal lui Vladimir Voronin". Diplomatul rus a incercat astfel, dupa ce comunistii au pierdut majoritatea parlamentara in alegerile din 29 iulie, sa respinga informatiile aparute in mass-media de la Moscova si Chisinau, care au apreciat oferta Rusiei de a acorda Republicii Moldova un imprumut de 500 milioane de dolari ca un sprijin acordat Partidului Comunistilor si liderului acestuia, Vladimir Voronin.

"Lent, dar bine!"

Reprezentantii partidelor de centru-dreapta se afla inca in discutii cu privire la formarea unei coalitii care ar urma sa preia puterea la Chisinau pentru a-i lasa in opozitie pe comunistii lui Voronin. Un astfel de scenariu incepe sa prinda contur pe fondul anuntului facut ieri de Vladimir Voronin potrivit caruia Partidului Comunist (PCRM) este "pregatit pentru opozitie". Liderul PL, Mihai Ghimpu a afirmat miercuri seara ca negocierile se desfasoara intr-o directie buna. "De lupi avem frica, dar de Marian Lupu - nu! (...) negocierea dintre cele patru partide decurge lent, dar bine!", a declarat zambind, seful liberalilor.

Madalin NECSUTU
ZIUA

Basescu: Noi nu vom inceta niciodata sa spunem ca, la est, traiesc romani!

Copiii care invata in limba romana in Transnistria si profesorii lor sunt un exemplu de urmat pentru romanii din tara, a afirmat joi, la Sulina, presedintele Traian Basescu, citat de Agerpres.

"Cred ca foarte multi romani ar putea sa priveasca la dumneavoastra si sa invete dragostea de Romania si de limba romana", a afirmat presedintele Traian Basescu, in cadrul intrevederii pe care a avut-o cu elevi si profesori din Republica Moldova, Ucraina si regiunea separatista Transnistria.

Declaratia respectiva a fost facuta dupa ce o profesoara din Tiraspol s-a plans ca unii elevi din ciclul gimnazial sunt obligati sa parcurga zilnic 34 de kilometri pentru a studia in limba romana. "Speram ca va veni o buna zi cand aceasta problema se va solutiona, iar acesti copii vor avea posibilitatea de a studia in limba romana in scoala din satul lor. Sa stiti insa ca nu ne vom lasa", a afirmat profesoara din Transnistria.

Cu acelasi prilej, directorul adjunct al Liceului "Lucian Blaga" din Tiraspol, Raisa Padurean, i-a oferit presedintelui Romaniei portretul pe panza al poetului Mihai Eminescu si harta Transnistriei. "Am auzit ca se desfiinteaza Departamentul de Relatii cu Romanii de Pretutindeni, iar celor care discuta despre acest lucru puneti-le in fata aceasta harta! Speram ca aceasta bucatica va fi alipita candva de harta care o asteapta", a afirmat Raisa Padurean.

Presedintele Traian Basescu a afirmat ca acest departament nu se va desfiinta, ci va fi transformat intr-o agentie aflata in subordinea premierului. "Problema care se pune este de a muta acest departament de la Ministerul Afacerilor Externe in subordinea directa a premierului, pentru a fi mai aproape de decizia definitiva", a precizat seful statului.

Basescu: "Noi nu vom inceta niciodata sa spunem ca, la est, traiesc romani!"

Dascalii care au venit cu cei peste 100 de copii in tabara din Sulina l-au intrebat pe presedinte despre viitorul tinerilor care absolva facultati din Romania, dar ale caror studii nu sunt recunoscute in Basarabia.

"Poti obtine cetatenia romana si in timpul studiilor, iar la finalizarea acestora esti cetatean roman cu diplome recunoscute aproape in toata Europa. Insa in raport cu numarul cererilor de obtinere a cetateniei, capacitatea de procesare este foarte mica. Avem in discutie crearea unei agentii cu personal detasat din ministerele cu atributiuni care sa se ocupe de acest lucru zilnic si nu o data pe saptamana", a afirmat Traian Basescu.

El a mai spus ca una dintre probleme cu care se confrunta in prezent Ministerul Justitiei este cea privind acordarea cetateniei persoanelor care au depus cereri inainte de intrarea in vigoare a noii legi. "Problema este ca sunt foarte multe cereri care au fost solutionate in baza vechii legislatii, dar la Ministerul Justitiei se lucreaza cu prioritate pentru solutionarea cererilor care au venit dupa promulgarea noii legi si sigur ca, in acelasi timp, se incearca si recuperarea cererilor depuse anterior", a mentionat Traian Basescu. Noua lege privind acordarea cetateniei a fost aprobata in urma cu o luna si prevede, potrivit sefului statului, acordarea cetateniei romane in termen de sase luni pentru persoanele si rudele de pana la gradul III al celor ce au pierdut abuziv cetatenia.

In timpul discutiilor purtate cu profesorii din Transnistria, un dascal i-a multumit presedintelui Romaniei pentru pozitia si discursul tinut in urma recentelor evenimente de la Chisinau. 'Discursul i-a imbarbatat foarte mult pe tinerii din Chisinau, iar 'multumesc' este putin, dar nu vom inceta niciodata sa spunem 'multumesc'', a declarat profesorul din Transnistria. La care seful statului a replicat: 'Iar noi nu vom inceta niciodata sa spunem ca, la est, traiesc romani!"

Autor: ZIUA Online
Sursa: www.ziua.ro

Duel Moscova – Bucuresti. Cristian Diaconescu ii da peste nas lui Lavrov

Dupa ce Ministerul Afacerilor Externe de la Moscova l-a acuzat pe ministrul romån Cristian Diaconescu pentru „denaturarea adevarului“, a venit råndul MAE de la Bucuresti sa riposteze. Cristian Diaconescu revine si reconfirma ca l-a rugat pe Serghei Lavrov sa accelereze tratativele cu partea romana pentru depistarea Tezaurului Romaniei de la Moscova.

„Domnul Diaconescu denatureaza faptele“

Rusia este cea care nu informeaza corespunzator cu privire la obligatiile si problemele ce decurg din istoria comuna, a raspuns Ministerul Afacerilor Externe de la Bucuresti. Joia trecuta, MAE de la Moscova remarca pe site-ul oficial: “La discutiile romano-ruse din 27 februarie de la Moscova, la nivel de ministri de externe, nu a fost vorba de reluarea negocierilor privind «tezaurul romanesc», ci de reluarea lucrarilor Comisiei Publice Comune de studiere a problemelor legate de istoria relatiilor bilaterale. Scopul lucrarilor acestei structuri, cu statut public, nu il reprezinta «restituirea tezaurului romanesc». Domnul Diaconescu denatureaza faptele”.

CE cere restituirea valorilor furate

Printr-un comunicat oficial, Cristian Diaconescu precizeaza ca “exista doua comisii distincte din perspectiva statutului si a obiectivului de activitate care se ocupa de problematicile ce decurg din istoria relatiilor bilaterale. Pe de o parte, exista o Comisie Comuna, de interes public, investita cu autoritate, constituita din specialisti in diverse domenii, pentru studierea problemelor izvorate din istoria relatiilor bilaterale, inclusiv problema Tezaurului romanesc. Aceasta a fost infiintata potrivit Declaratiei Comune a ministrilor afacerilor externe si Federatiei Ruse, semnata la Moscova, la 4 iulie 2003, odata cu Tratatul politic bilateral. Tema referitoare la Tezaurul romanesc este mentionata explicit in textul Declaratiei. Declaratia comuna a fost ratificata de Parlamentul Romaniei, impreuna cu Tratatul privind relatiile prietenesti si de cooperare dintre Romania si Federatia Rusa, semnat de presedintii celor doua state la aceeasi data, prin Legea nr. 24 din 3 martie 2004. Potrivit intelegerilor celor doua parti, Comisia comuna analizeaza, in prezent, problematica Tezaurului Romaniei, aceasta fiind prima chestiune aflata in discutia membrilor Comisiei, potrivit deciziei acestora. Despre aceasta comisie s-a discutat in cadrul intalnirii din 27 februarie 2009, de la Moscova, dintre ministrii afacerilor externe ai Romaniei si Federatiei Ruse. Ministrul roman al afacerilor externe a adresat omologului rus rugamintea de a transmite un semnal politic pentru organizarea unei noi reuniuni a Comisiei care gestioneaza inclusiv problematica Tezaurului romanesc. Seful diplomatiei ruse a raspuns ca il va contacta pe co-presedintele rus al Comisiei, pentru a da curs solicitarii Romaniei de convocare a unei noi sesiuni a acestui organism. Pe de alta parte, la nivel academic, mai functioneaza o comisie romano-rusa de istorie, condusa de reprezentantii academiilor din cele doua state, care constituie un forum de dialog cu privire la istoria relatiilor romano-ruse in ansamblul lor. De altfel, retrocedarea bunurilor culturale este o obligatie internationala a Federatiei Ruse, aflata si in atentia Consiliului Europei. Astfel, Opinia Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei 193/1996, redactata la momentul admiterii acestui stat in Consiliul Europei, mentioneaza necesitatea negocierii solicitarilor de returnare a proprietatilor culturale cu statele europene, pe baze ad-hoc, in functie de tipurile de proprietate (arhive, opere de arta, cladiri etc.) si de detinatori (de tip public, privat sau institutional)”, se arata in comunicatul MAE din Bucuresti.

Dialogul surzilor: Care Tezaur?

MAE rus reactionase joi (dupa aproape trei luni de la intalnirea ministrilor!), acuzandu-l pe Cristian Diaconescu de denaturarea faptelor, fiindca ministrul roman declarase ca a convenit cu Serghei Lavrov reluarea lucrarilor unei comisiei interguvernamentale specializate. Seful diplomatiei romane precizase ca insasi infiintarea acestei comisii, in 2003, a fost un succes, deoarece prin aceasta Rusia recunostea ca exista problema tezaurului romanesc. In acest dialog al surzilor, rusii ii dau inainte cu “studierea petelor albe” din istoria comuna a celor doua tari: armata romana ar fi preluat tehnica militara a armatei rusesti, care si-a tradat aliatii dupa 1917, Romania ar fi anexat Basarabia si nordul Bucovinei in perioada 1918-1940, “actiunile administratiei romanesti in Transnistria in anii 1941-1943, actiunile romanilor in perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial”. “De aceea, as vrea sa subliniez inca o data: in vederea obtinerii unui tablou istoric complet si obiectiv, Comisia este chemata sa studieze tot ansamblul relatiilor complexe dintre doua tari in prima jumatate a secolului al XX-lea si sa nu se opreasca doar asupra anumitor aspecte ale acesteia, de care este interesata doar o singura parte”, sustine Lavrov. Seful diplomatiei ruse actuale nu se dezminte de generatia lui Molotov. El neaga un lucru elementar: Tezaurul Romaniei a fost trimis la Moscova in baza unor documente legale, convenite cu autoritatile din Rusia si garantate de puterile aliate - Franta si Anglia. “A fost o luare de pozitie din partea Ministerului de Externe rus, care, poate in mod premeditat, poate nu, nu vreau sa fac proces de intentie nimanui, a amestecat doua comisii. Impreuna cu domnul Lavrov am discutat initierea acestei runde de consultari la Moscova. Discutiile pe care le-am avut cu Serghei Lavrov au fost legate de aplicarea unor obligatii cu forta juridica dintre cele doua state”, a explicat Cristian Diaconescu.

Igor Smirnov a furat tricolorul rus, nepatentat de Federatie

Ministerul rus de Externe nu stie cum sa contracareze pretentia Transnistriei de a prelua tricolorul Federatiei Ruse ca simbol propriu. “In practica internationala, eu nu am mai vazut asa ceva. Pentru a reactiona la aceasta actiune este nevoie de o expertiza juridica”, este de parere Igor Leakin-Frolov, purtator de cuvant la MAE rus. Juristii rusi, consultati de “Kommersant”, au recunoscut ca autoritatile de la Moscova nu au patentat drapelul national. “Decizia nu este corecta, desi noi nu am patentat drapelul. Este mai mult decat o decizie stranie, desi este o actiune pro-ruseasca”. Preluarea de catre Tiraspol a drapelului Federatiei, dar si presiunile de tot felul pe care Moscova le exercita asupra Romaniei si a Ucrainei tind sa ecraneze efectul pe care il va avea iminenta recunoastere a Transnistriei. Osetia de Sud a avut duminica “alegeri parlamentare”.

Viorel Patrichi
Gardianul, 1 iunie 2009