Fostul comunist Marian Lupu – actuala speranta a coalitiei Alianta pentru Integrare Europeana de la Chisinau – nu doreste reintroducerea “istoriei romanilor” in scolile din stanga Prutului. Ba mai mult: Marian Lupu doreste predarea “istoriei Moldovei”! O solutie mai rea decat “istoria integrata” introdusa de militianul Voronin.
Intr-un interviu pentru agentia Omega preluat de ziarul FLUX de la inceputul acestei saptamani Marian Lupu declara: “Dupa parerea noastra, cea mai buna varianta pentru Republica Moldova ar fi istoria statului nostru – istoria Republicii Moldova. Fara a pune accente pe momente sensibile, care ar putea duce la o sciziune in societate. Am pledat si vom pleda in continuare impotriva unor astfel de iesiri. Daca istoricul are menirea de a cauta adevarul istoric, atunci scopul politicianului este de a aplica intr-un sector sau altul un model care ar asigura o congruenta si o armonie in dezvoltarea ulterioara a societatii pentru ca aceste decizii sa uneasca oamenii si nu dimpotriva”.
Politicienii de la Bucuresti au fost pacaliti inca o data (a cata oara? nu au invata nimic din lectiile administrate de la Chisinau incepand cu decembrie 1989?). Eurodeputatii romani au acordat un sprijin nelimitat “opozitiei” de la Chisinau in Parlamentul European. La fel, deputatii romani din Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei au sprijinit delegatia de la Chisinau. Daca va fi ales Marian Lupu presedinte la Chisnau romanii din Basarabia se vor indeparta si mai mult de Romania – de data aceasta prin metode mai “fine”.
Cum isi bate joc “opozitia” de la Chisinau de romanii de la Bucuresti
Serghei Tighipko, un candidat la presedintie, crede ca Ucraina trebuie sa respinga unirea Basarabiei cu tara
“Conservarea Moldovei ca stat de sine statator este unul din interesele strategice de politica externa pentru Ucraina”, sustine Serghei Tighipko (foto), fost presedinte al Bancii Nationale de la Kiev, care candideaza la presedintie. Acest obiectiv trebuie aparat “prin orice mijloace”.
“Ucraina trebuie sa dezvolte colaborarea cu noile autoritati ale Moldovei, dar, totodata, trebuie sa se opuna categoric oricarei tentative de incorporare a acestei tari in componenta Romaniei”, o spune deschis economistul Serghei Tighipko, un candidat la presedintie tot mai apreciat in Ucraina. Care sa fie insa motivul acestor iesiri disperate contra Romaniei din partea tot mai multor politicieni de la Kiev? Ce obiective apara ei atat de amarnic in confruntarea cu un adversar care nu exista - Romania? Format perfect in sabloanele gandirii staliniste, economistul Serghei Tighipko dezvaluie pentru cei care inca nu cred adevarata obsesie a politicienilor ucraineni – expansiunea spre teritoriile romanesti. Prima conditie – trebuie cultivata permanent falsa diferenta dintre romani si moldoveni. A doua conditie – Kievul nu trebuie sa cedeze nimic in dialogul cu Bucurestiul, unde singurul raspuns trebuie sa fie “NETU!”. “Eu, ca ucrainean nascut in Moldova, cunosc perfect apropierea culturala si lingvistica dintre romani si moldoveni, chiar daca sunt doua popoare diferite. Moldova este partenerul traditional si sigur pentru Ucraina, iar Romania trebuie privita ca rival pentru tara noastra”, sustine Tighipko. Dimensiunea groazei induse de politica externa romaneasca pentru Ucraina a fost recunoscuta la Ministerul Afacerilor Externe de la Kiev si la Secretariatul Presedintiei, unde toti se temeau sa intre in conflict cu alti vecini occidentali.
Ucrainenii se tem de revendicarile teritoriale ale romanilor
“Recent, Viktor Iuscenko a anuntat un plan complex de contracarare a politicii antiucrainene a Bucurestiului, dar despre sustinerea integritatii si independentei Moldovei nu se spune nici un cuvant, desi tocmai acest lucru este problema-cheie”, crede bancherul ucrainean. “Daca maine Moldova de pe malul drept al Nistrului intra in componenta Romaniei, iar Transnistria ajunge protectorat al Rusiei, atunci principalul jucator devine Ucraina. Se va declansa astfel mecanismul revizuirii frontierelor in regiune. Apoi vor veni pretentiile romanilor fata de Regiunea Cernauti (nordul Bucovinei – n.red.) si fata de raioanele de la Dunare din regiunea Odesa (sudul Basarabiei – n.red.), despre care vorbesc foarte frecvent politicienii romani la cel mai inalt nivel”, a subliniat Serghei Tighipko, un candidat la presedintie din partea formatiunii “Pentru o Ucraina Unita”. Ce putem deduce din aceasta afirmatie fara temei? In primul rand, folosirea excesiva a termenului “Moldova” in loc de “Republica Moldova”. Spuneam altadata ca vom fi nevoiti sa cerem interzicerea formei “Republica Moldova”, asa cum a procedat Grecia cu Macedonia. Prin utilizarea formei respective se induce ideea ca Moldova este o alta entitate si se submineaza unitatea teritoriala a Romaniei actuale. In al doilea rand, dupa 20 de ani de la caderea comunismului, singurul politician aflat la putere care a deschis cutia lui Molotov este Traian Basescu, fara sa emita insa revendicari teritoriale fata de Chisinau sau fata de Kiev. Desigur, cu exceptia lui Corneliu Vadim Tudor, liderul Partidului Romania Mare. Ceilalti politicieni romani ori nu au instinctul apartenentei la spatiul ancestral de etnogeneza al romanilor, ori tac din ignoranta sau din oportunism. Prin urmare, slaba nadejde ca Romania sa devina un dusman credibil pentru Ucraina. Este aberant insa ca ucrainenii sa sara ca arsi atunci cand le reamintim destul de timid despre drepturile elementare ale romanilor din Herta, nordul Bucovinei, din nordul si din sudul Basarabiei. Chiar daca politicieni ca Tighipko inca ii mai numesc “moldoveni”.
Expansiunea si complexul mostenirii ilegitime
Economistul Serghei Leonidovici Tighipko s-a nascut la 13 februarie 1960, in satul Dragonesti (Draganesti), raionul Lazovski din actuala Republica Moldova. Adica, nu departe de orasul Balti. La fel ca multi alti ucraineni din Basarabia, Tighipko sufera de acest complex al mostenirii ilegitime si militeaza ca Ucraina sa preia intreaga Moldova istorica. Pentru ucrainenii de la Kiev, o asemenea problema nu exista, dar pentru ucrainenii minoritari din Basarabia, expansiunea Ucrainei asupra unor teritorii care nu i se cuvin este o chestiune de viata si de moarte. De-a lungul istoriei, ei s-au folosit de puterea tutelara a rusilor pentru a-si justifica propriile porniri expansioniste primitive. Totdeauna au aruncat pe seama rusilor justificarea unor propensiuni care nu fac onoare unei natiuni europene moderne. E prea dur? Aceasta e insa realitatea. Mutatis-mutandis, la fel se comporta si ungurii din Transilvania, comparativ cu ungurii de la Budapesta, pentru care Harghita si Covasna nu exista. Komsomolist de cariera, Tighipko este inginer metalurg “la baza” si poate ca o asemenea formatie intelectuala i-a folosit. In 1991, era vicepresedinte al bancii “Dnipro”. In 1997, a fost vicepremier al Ucrainei pe probleme de economie in guvernul condus de Pavel Lazarenko. Este ministru al economiei in 1999-2000 in guvernul lui Viktor Iuscenko, apoi deputat si presedinte al partidului Ucraina Muncitoare, iar in 2002 a intrat in blocul “Pentru o Ucraina Unita”. In 2004, a condus echipa electorala a lui Viktor Ianukovici, apoi va iesi din politica mare si va activa in lumea bancara. La 18 martie 2008, premierul Iulia Timosenko l-a desemnat consilier guvernamental. Tighipko crede ca societatea NAFTOGAZ este prea scumpa pentru Ucraina in conditiile in care GAZPROM acapareaza tot mai mult piata interna. “Acum nu are rost sa mai vorbim despre limba, despre NATO, ci despre somajul care a ajuns la 10% in Ucraina, ca peste 3,8 milioane de ucraineni trebuie sa mearga la munca in Rusia”, a spus Tighipko la un miting in Crimeea. Cu 20 de ani in urma, Mircea Druc, primul premier necomunist si antisovietic de la Chisinau, avertiza ca adevaratul adversar al Romaniei in spatiul rasaritean se developeaza lent, dar singur Ucraina, iar nu Rusia. Putini au priceput atunci acea analiza corecta.
Viktor Iuscenko nu recunoaste sentinta de la Haga
Viktor Iuscenko a ordonat Cabinetului de Ministri sa ia masuri pentru a asigura protectia drepturilor suverane ale Ucrainei in zona economica maritima si a platformei continentale a Insulei Serpilor (districtul Kilia din regiunea Odesa), anunta Kyiv Post. Presedintele Ucrainei a transmis aceste instructiuni prin decretul cu numarul 801/2009, din 5 octombrie. Indirect, se poate deduce ca liderul de la Kiev nu recunoaste sentinta finala a Curtii Europene de la Haga privind delimitarea platoului continental si a zonelor economice exclusive. Insula Serpilor a primit un spatiu maritim egal cu pretentiile sovietice, conditii pe care Nicolae Ceausescu nu le-a acceptat. Chiar daca judecatorii au acceptat ca este formatiune stancoasa nelocuibila, Insula Serpilor preia pentru Ucraina 21% din cei 12.000 kilometri patrati pe care ii dorea.
Liberalii o dau pe limba lui Voronin
Vorbaria despre "statalitatea", "neutralitatea", "suveranitatea" Republicii Moldova (RM) este doar propaganda moldo-comunista, care urmareste mentinerea Basarabiei in orbita Estului. Liberalii de la Chisinau nu au niciun motiv sa preia aceste lozinci gaunoase. Ei le fac un serviciu nesperat comunistilor preluandu-le temele. In loc sa arate ce se ascunde in spatele "suveranitatii" sau "neutralitatii" ei se apara facand pe "statalistii".
"Suveranitatea" este o piedica in calea aderarii RM la UE. Toate statele membre au renuntat la o parte din suveranitatea lor in favoarea Comisiei Europene. In UE legislatia comunitara prevaleaza asupra celei din statele membre. Acestea sunt obligate sa adopte Directivele Europene prin lege. Si Constitutia Romaniei a fost modificata pentru a ceda o parte din suveranitate catre UE. Iar "suveranitatea" Moldovei exista doar pe hartie. Cand Snegur a semnat fara acordul parlamentului intrarea RM in CSI, nici un "moldovenist" ori "statalist" nu a protestat. Moldova nici nu este suverana. Pe teritoriul sau s-a proclamat un stat independent, Transnistria, unde stationeaza trupe straine. Asadar, renuntarea la suveranitate in favoarea Moscovei e buna, doar in favoarea UE este rea. In afara de state pitice a caror neutralitate este recunoscuta prin acorduri internationale, gen Vatican sau Costa Rica, doar Moldova, Turkmenistan si Cambodgia au consemnat in constitutie ca sunt "neutre". De cand si-a declarat neutralitatea in 1959, biata Cambodgie a fost supusa bombardamentelor, ocupatiilor straine, genocidului. "Neutralitate" pentru Moldova inseamna dependenta de Rusia, imposibilitatea de a-si gasi propriile angajamente de securitate. Prin Tratatul dintre RM si Rusia se spune ca cele doua parti se vor consulta daca securitatea lor este pusa in pericol. Asta inseamna alianta militara. La fel si statutul de garant al Rusiei in problema transnistreana, care-i da dreptul sa intervina in afacerile interne ale RM. Dar comunistii sperie lumea de 60 de ani cu "agresivitatea" NATO. Prin tratatul din 1991 cu URSS, neratificat niciodata, Romania rusofilului Iliescu se angaja sa nu intre intr-o alianta ostila Moscovei. Carevasazica era neutra. La randul ei, RM va fi considerata "neutra" de Kremlin doar daca ramane satelit rusesc. Aderarea RM la UE este incompatibila cu neutralitatea. Tratatul de la Lisabona prevede politica de securitate comuna. Prin acordurile Berlin Plus, NATO a permis UE sa-i foloseasca infrastructura militara. Daca nu se schimba Constitutia, Curtea Constitutionala ar avea tot dreptul sa respinga o lege de aderare a RM la UE, iar Rusia sa intervina pentru a apara "suveranitatea" si "neutralitatea" Basarabiei.
George SCARLAT
ZIUA
Vlad Filat vrea să reintroducă Istoria Românilor în şcoli
Istoria Românilor va reveni în şcolile din Republica Moldova, unde va înlocui Istoria Integrată, introdusă în programa şcolară în urmă cu trei ani, a declarat duminică premierul Vlad Filat, fără a preciza însă când va avea loc această schimbare, relatează PRO TV Chişinău.
Filat a declarat că nu poate preciza când anume se va produce schimbarea deoarece există mai multe proceduri. Premierul moldovean a făcut această declaraţie după un concert organizat de autorităţi cu ocazia Zilei Profesorului, la care au participat şi liderii Alianţei pentru Integrare Europeană.
Sursa: Hotnews.md
Reunificarea Germaniei – o lectie istorica, neglijata de Romania
La 3 octombrie 1990 a avut loc reintregirea nationala a poporului german (Deutsche Wiedervereinigung), un proces firesc, pe care astazi toti politicienii europeni il considera un act normal. Atunci insa lucrurile nu erau privite la fel si foarte putini lideri au avut intuitia politica necesara sa priceapa imperativele istorice ale dezmembrarii comunismului. Reunificarea Germaniei a fost gandita de cancelarul Helmut Kohl ca un fenomen de absorbtie, acordand asistenta financiara corespunzatoare pentru ca procesul sa nu scape de sub control. Republica Democrata Germana fusese deja reorganizata in cinci landuri, fiind imediat supusa aceleiasi legislatii federale. Astfel, cele 14 regiuni ale RDG au devenit landurile Mecklenburg-Vorpommern, Brandenburg, Sachsen, Sachsen-Anhalt şi Thüringen (Turingia). Se adauga al saselea land format prin reunificarea celor doua parti ale Berlinului divizat. Asa s-a produs “schimbarea directiei” (Die Wende). La 18 martie 1990, avusesera loc primele alegeri libere din RDG care, impreuna cu RFG, SUA, Marea Britanie, Franta si URSS, a semnat “Tratatul doi plus patru”. Documentul acorda suveranitate totala staului german reunificat, care a ramas in Comunitatea Europeana (viitoarea Uniune Europeana). Este indiscutabil ca reactivarea ideilor unyoniste (sic) din Germania din 1985 se datoreaza aparitiei reformatorului Mihail Gorbaciov la Moscova, care, cu sau fara misiune oculta, avea rolul de gropar al sistemului socialist. Reformele initiate in RDG aveau sa se propage rapid in tot blocul comunist, cu efectul dominoului. Ungaria relaxeaza frotniera cu Austria in august 1989 si “cortina de fier” se clatina. In consecinta, peste 13.000 de germani din RDG au incercat sa treaca in septembrie 1989 spre Vest prin… Ungaria. In zilele de 6-7 octombrie 1989, Gorbaciov vine la Berlin pentru a marca 40 de ani de la constituirea RDG. Presedintele Erich Honnecker (“pretinul” lui Nicolae Ceausescu) a refuzat reformele lui Gorbaciov si este inlocuit la conducerea RDG cu Egon Krenz. La 9 noiembrie 1989, el abroga restrictiile de calatorie spre Vest pentru est-germani. Multimea se indreapta spre Zidul Berlinului, care se prabuseste sub tarnacoape. Era momentul european astral, cel mai semnificativ de dupa razboi, cand se punea cruce unei aberatii – divizarea natiunii germane. Multi vorbesc si astazi despre “costurile, povara reunificarii”, de parca destinul unui popor se poate evalua in parale. Germania ar fi platit peste 1.500 de miliarde de dolari pentru acest moment de gratie. Unii specialisti sustin ca economia tarii este afectata si astazi de eforturile pentru reintregirea nationala, altii pretind ca trecerea la moneda euro, in 2001, ar fi cauza recesiunii.
Ignoranta politica sau teama de o Germanie puternica?
Franta si Marea Britanie nu au dorit reunificarea Germaniei, iata o informatie reconfirmata oficial. Pe data de 11 septembrie, Londra a desecretizat documente din care rezulta ca presedintele francez Francois Mitterrand o avertizase pe Margaret Thatcher ca o Germanie reintregita ar putea “dobandi mai mult teren decat Hitler”, arata “Financial Times”. Documentele releva adanca preocupare din Marea Britanie si Franta ca Germania reunificata s-ar putea reintoarce la trecutul nazist. In ianuarie 1990, la cateva saptamani dupa caderea Zidului de la Berlin, presedintele Mitterrand o avertiza pe Margaret Thatcher in legatura cu primejdia reunificarii germane, eveniment care a avut loc in octombrie 1990. Conform celor 500 de pagini publicate, doamna Thatcher a calificat drept alarmante opiniile ambasadorului britanic la Bonn, Sir Christopher Mallaby. Ea si-a exprimat uimirea ca ambasadorul se arata favorabil reunificarii. The Foreign and Commonwealth Office (Foreign Office sau FCO) a desecretizat documentele pentru a demonstra Berlinului ca diplomatii britanici au aplaudat reunificarea Germaniei, chiar daca doamna Thatcher era contra acestui proces firesc. La acea vreme, Mihail Gorbaciov nu mai stia ce atitudine sa adopte fata de Bonn, vazand repulsia lui Mitterrand si Thatcher fata de reintregirea nationala a Germaniei. Eduard Sevardnadze, seful diplomatiei sovietice, propusese chiar ca URSS sa participe la demolarea Zidului Berlinului, un simbol al rivalitatii dintre Est si Vest. Gorbaciov si un ofiter KGB au respins imediat propunerea de teama ca RFG va asimila RDG. Thatcher si Mitterrand jucau duplicitar, incercand sa convinga URSS sa se opuna reunificarii germane, arata alte documente declasificate de Rusia. Gorbaciov chiar a recunoscut atunci ca unii lideri occidentali nu doreau unirea. Thatcher s-a dus la Moscova special ca sa-l convinga pe Gorbaciov sa nu accepte reintregirea nationala a Germaniei. “Reunificarea Germaniei nu este in interesul Marii Britanii si nici al Europei Occidentale. Uitati ce ati citit in comunicatele NATO! Nu dorim o Germanie reunificata. Ar conduce la contestarea frontierelor statelor europene. Nu putem permite asa ceva pentru ca o astfel de situatie ar submina stabilitatea internationala si securitatea noastra”, i-a spus Thatcher lui Mihail Gorbaciov. Este interesant insa ca Doamna de Fier i-a recomandat lui Gorbaciov sa nu uite ca Basarabia apartine Romaniei si ca tarile baltice au dreptul la autodeterminare, la fel ca toate natiunile din Uniunea Sovietica. Mitterrand si Thatcher au pus pana la urma o conditie grava pentru Germania: renuntarea la marca, valuta nationala extrem de bine impusa pe piata mondiala atunci. Astazi, declaratiile cele mai vituperante contra reunificarii Romaniei vin din Rusia, din Ucraina si din… Germania. Mai asteptam 50 de ani sa vedem cine a jucat si aici la doua capete.
Nici Gunter Grass nu a dorit unirea germanilor
Celebrul scriitor Gunter Grass s-a manifestat contra unificarii, un lucru mai grav decat dezvaluirea ca laureatul Premiului Nobel pentru literatura activase in Waffen SS. In cartea “Pe drum, din Germania in Germania”, scrisa in 1990, Grass avertiza ca reunificarea va provoca multe resentimente si dezamagiri. „Cel puţin oamenii politici de o anumită factură ar trebui să ştie că, deşi o reunificare rapidă e fezabilă, pentru aceasta s-ar plăti costul neîncrederii şi al unei fisuri uriaşe (între cele două părţi ale Germaniei)”, nota Grass. Pe coperta cărţii, realizată de Grass însuşi, apar două lăcuste, pentru a face aluzie la o afirmaţie a preşedintelui Partidului Social-Democrat (SPD), Franz Müntefering, care a făcut o comparaţie între aceste insecte şi anumiţi investitori care dau năvală într-o ţară şi, după ce devastează totul, pleacă mai departe.
“Doar Romania si Bulgaria vor ramane pentru noi”
Dezmembrarea lagarului comunist este opera presedintilor americani Ronald Reagan si George Bush-tatal, care l-au folosit subtil si pe Papa Ioan Paul al II-lea, ca pe un arhanghel antisovietic. “Scenaristii” stiau ca va veni marea criza economica mondiala si au vrut s-o evite sau macar s-o amane prin asimilarea tarilor excomuniste, care aveau sa devina piete de desfacere, de mana de lucru ieftina si calificata, dar si resurse de “active” industriale inca productive. Macar pentru fier vechi si pentru terenuri, si tot merita! Ca lucrurile stau asa se poate deduce din documentele desecretizate de catre Guvernul Marii Britanii. Putem afla astazi despre discutiile tensionate dintre cancelarul Helmut Kohl si premierul britanic Margaret Thatcher sau dintre Thatcher si presedintele francez Francois Mitterrand, care se temea ca se intorc “germanii cei rai” din istorie. Era convins ca Uniunea Sovietica se va opune categoric reaparitiei unei Germanii mai puternice. De aceea, Mitterrand cerea sa se reconstituie vechea alianta franco-britanico-sovietica impotriva Berlinului. Cam pana acolo mergea atitudinea lui anticomunista. Ii spunea doamnei Thatcher ca o Germanie reintregita “ar domina Polonia, Cehoslovcia si Ungaria, iar pentru noi ar ramane doar Romania si Bulgaria”. Bush-tatal nu a tinut cont de isteriile celor doi si a hotarat sa supervizeze reintregirea nationala a poporului german. Din cauza inertiei, Londra a pierdut momentul istoric. Cand doamna Thatcher si-a schimbat discursul, era prea tarziu: germanii demolasera zidul. Mai pervers in politica, Mitterrand s-a mulat rapid pe situatie si a propus sustinerea Frantei pentru reunificare, daca Germania renunta la puternica ei marca. Cine sa fi fost in spatele acestui teribil scneariu? Vom afla… Nimic din spaimele afisate de Thatcher sti Mitterrand nu s-a adeverit. Berlinul a oferit Moscovei 71 miliarde de dolari in perioada 1990-1994, la care a adaugat alte 36 de miliarde. Relatiile dintre Germania si Rusia au evoluat mereu spre reconstituirea unei axe mai vechi, desi politica externa a Berlinului este supervizata decent de la Washington.
Subminarea entuziasmului popular din spatiul romanesc
S-a vorbit mult despre modelul german, care trebuia aplicat la Romania dupa 1990. Atat de mult, incat politicienii nostri nu au valorificat nimic. Fie n-au vrut, fie nu s-au priceput, fie erau captivii serviciilor speciale de la Moscova. In plus, s-a dezvoltat o intreaga campanie antiunyonista in tara, prin mijloace subterane de tot felul: de la evaluarea costurilor pana la provocarea mineriadelor sau a dezastrului de la Targu-Mures, ca modalitati de presiune, specifice KGB. Daca este sa-l credem pe Petre Roman ca pe-atunci se aflau in Romania peste 25.000 de agenti sovietici, putem deduce ca acestia nu faceau balet prin patria noastra. Noroc de el ca i-a cerut generalului Mihai Caraman, pe-atunci director al SIE, sa-i scoata din Romania. Iar ei s-au aliniat disciplinat si au plecat. Subminarea entuziasmului popular de la Bucuresti si de la Chisinau s-a facut metodic prin lansarea consecventa in public a cliseelor cu efect de sperietoare. Asa se induce psihoza.
• Scenarii de intoxicare pentru Bucuresti:
- Reunificarea costa prea mult; Romania nu este Germania, desi multe judete de peste Prut au un venit mai mare decat judetele Vaslui, Botosani, Calarasi, Olt sau Alba;
- Trebuie referendum (daca Helmut Kohl facea referendum, Germania era si astazi ciuntita);
- Sa nu suparam Moscova ca nu ne mai da gaz, chiar daca ne aflam deja intr-o economie de tip capitalist;
- Ce vor spune puterile occidentale? Vor crede ca Romania are “pretentii teritoriale”;
- Trebuie sa respectam prevederile Actului final de la Helsinki, desi multe frontiere europene au explodat prin formarea mai multor state noi, fara sa mai invoce nimeni acel document caduc, elaborat si convenit la nivel mondial tot pentru linistea Moscovei;
• Scenarii de intoxicare pentru Chisinau
- De ce trebuie sa ne unim cu Romania unde se traieste mai prost ca in R. Moldova? (Intr-adevar, miscarea anticomunista de la Chisinau nu a fost motivata economic, asa cum s-a intamplat la Timisoara sau la Bucuresti. Basarabenii nu stateau noaptea la cozi pentru… “tacamuri”);
- Daca ne unim, ne lucreaza Rusia prin diversiuni secesioniste, provocate in Gagauzia si in Transnistria (asemenea scenarii au ramas valabile din 1918 si pana astazi);
- Daca ne unim, va fi razboi din nou cu Transnistria (Igor Smirnov a amenintat iar ca va reactiva Armata a 14-a de la Tiraspol dupa ce presedintele interimar Mihai Ghimpu a cerut Rusiei sa-si retraga trupele de peste Nistru;
- Daca ne unim, nu mai putem reintegra Republica Moldova cu Transnistria (in realitate, acest deziderat este fals fiindca Rusia va pleca niciodata de bunavoie de-acolo);
- Daca ne unim, Moscova nu ne mai da gaz (evolutiile ulterioare au dovedit ca si acest scenariu este fals);
- Daca desfiintam frontiera, mii de carute cu coviltir, ticsite cu tigani, stau pe malul Prutului si abia asteapta sa napadeasca Republica Molotov (nici o asemenea eventualitate nu mai posibila fiindca magraonii nostri s-au specializat deja in portofele sau in clonarea cardurilor, din Spania si pana in Australia).
Ce cred strainii despre romanii de la Chisinau si de la Bucuresti dupa ce si-au risipit sansele prosteste? In primul rand, rusii au ramas convinsi ca ne vom reunifica tara si ca e doar o chestiune de timp. Evident, fara Transnistria. Evenimentele din aprilie 2009 de la Chisinau i-au determinat pe ziaristii germani sa urmareasca mai atent fenomenul politic din Basarabia. "Reunificarea Germaniei este un subiect de conversaţie din ce în ce mai comun în R. Moldova. Înaintea alegerilor parlamentare din 5 aprilie, cererea partidelor de opoziţie privind apropierea sau chiar unirea cu România se bucură de o susţinere din ce în ce mai mare", scrie Der Spiegel în articolul intitulat "Visuri europene în Moldova comunistă".
Oricât de fraţi v-am fi, ne transmite Filat, tot dorim acordul privind delimitarea frontierelor
"Pot să vorbesc în limba română? (...) La fel cum vorbesc americanii limba engleză, aşa şi cetăţenii Republicii Moldova vorbesc limba română". Cuvintele noului premier de peste Prut ar unge la suflet orice român căruia lunga perioadă de românofobie întreţinută de Voronin i-a lăsat un gust amar.
Ceea ce spune premierul Vlad Filat nu poate fi însă interpretat nici ca pro-românism, nici ca reparare a istoriei, nici ca vreo dorinţă ascunsă de unire cu România: sunt cel mult gesturi de bun simţ, dar mai înainte de toate reprezintă o atitudine extrem de pragmatică. Acum, Republica Moldova, aflată într-o gaură neagră economică, are nevoie de sprijinul de orice fel al României - fie că este vorba de lobby la Bruxelles pentru un împrumut, fie că este vorba de semnarea acordului pentru micul trafic de frontieră ori a Tratatului de bază (imposibile de vreme ce România nu recunoaşte existenţa "limbii moldoveneşti"). "Românofobia" lui Voronin, aşa cum bine o numea Filat, a blocat mult timp o dezvoltare normală a relaţiilor comerciale dintre cele două state. A paralizat nu numai schimburile la nivel înalt, dar a luat practic şansa la supravieţuire economică a câtorva mii de moldoveni ce locuiesc în zonele de frontieră.
Republica Moldova nu îşi mai permite acum astfel de capricii voroniene, cum nu îşi mai permite nici să impună vize românilor. Desfiinţarea aberantelor vize înseamnă, în ultimă instanţă, investitori străini şi capital străin în Republica Moldova.
Este aşadar mai puţin simbolism în ceea ce face Filat, cât mai mult pragmatism. Simbolic ar fi fost să facă prima vizită la Bucureşti, aşa cum preşedintele Băsescu a ales să treacă Prutul pentru prima sa deplasare externă. Filat s-a dus însă la Bruxelles. Şi oricât de fraţi v-am fi, ne transmite Filat, tot dorim acordul privind delimitarea frontierelor.
Iar acceptarea faptului că moldovenii vorbesc totuşi limba română este nu numai un truism, dar şi o distanţare faţă de politicile aberante ale lui Voronin. Însă de la acceptarea acestei realităţi şi până ca ea să ajungă în scripte va mai curge multă apă pe Prut. A spus-o chiar Filat: chestiunea va fi reglementată sub aspectul normei juridice "în timp". Cu alte cuvinte, nimeni nu se va grăbi să modifice Constituţia pentru ca limba română să devină limbă oficială. Ca să nu mai vorbim de cât timp va mai trece până ca efectele "românofobiei" să fie şterse din mintea populaţiei rurale, îndoctrinate ani la rând de mijloacele propagandistice ale lui Voronin.
Eliza FRANCU
GANDUL
Transnistria si limba romana
Transnistria a reintrat brusc in ultimele zile pe agenda publica a diplomatiei europene. Vizita premierului de la Chisinau, Vladimir Filat, la Bruxelles a avut pe agenda si chestiunea conflictului inghetat de la Nistru - mai precis retragerea trupelor ruse, intitulate de mentinere a pacii.
In paralel cu interventia lui Filat de la Bruxelles, chestiunea transnistreana a fost ridicata si in Adunarea Generala a ONU, unde ambasadorul Chisinaului, Alexandru Cujba, a afirmat ca guvernul sau "isi va revitaliza eforturile pentru retragerea trupelor straine si inlocuirea actualei misiuni de mentinere a pacii cu una multinationala care sa detina un mandat". Reactia NATO a fost facuta publica prin vocea asistentului secretarului general al Aliantei, Robert Simmons, care a reafirmat sprijinul organizatiei pentru Chisinau. Simmons a apreciat chiar ca retragerea trupelor si a munitiilor ruse din Transnistria ar duce la o imbunatatire a relatiilor NATO-Rusia.
Ideea unei forte multinationale de mentinere a pacii in Transnistria nu este noua - a fost lansata inca de la inceperea conflictului. Aparitia unor alte trupe decat cele ruse in stanga Nistrului poate avea un efect exploziv. Sau poate duce la incheierea rapida a conflictului. In orice caz, un corp militar sub egida Uniunii Europene sau a ONU ar duce la o disparitie extrem de rapida a regimului actual de la Tiraspol. Intrebarea care se pune este cat de reala poate fi o astfel de posibilitate? Din punctul de vedere al actualei guvernari de la Moscova, o astfel de posibilitate tine mai degraba de domeniul fanteziei.
Un proaspat raport comandat de Uniunea Europeana indica faptul ca Georgia a declansat razboiul din august trecut prin incercarea de a readuce sub control o regiune separatista. Rusia a rezolvat rapid conflictul inghetat - transformandu-l intr-unul fierbinte si recunoscand independenta separatistilor. De cateva saptamani, Rusia a si codificat intr-o lege dreptul sau de interventie militara pentru protejarea minoritatilor ruse din afara granitelor - chestiune care a pus imediat pe jar Ucraina. La toate acestea mai trebuie adaugat faptul ca Rusia inca are suspendata participarea la Tratatul Fortelor Conventionale din Europa - ceea ce ii permite sa-si miste trupele cum pofteste. Ramane de vazut cum va interpreta Rusia aceste initiative privitoare la reglementarea conflictului transnistrean.
O veste imbucuratoare vine insa de la Bruxelles: premierul Vladimir Filat a anuntat ca va reglementa juridic chestiunea limbii romane ca limba oficiala in Republica Moldova. In 1995 denumirea de "limba romana" din Constitutia Republicii Moldova a fost schimbata in "limba moldoveneasca" - o revitalizare a aberantei inventii staliniste. Separatistii transnistreni au sustinut permanent ca "limba romana" i-a provocat la secesiune si ca "pericolul romanizarii" i-a manat in lupta. Insa "limba moldoveneasca" nu i-a provocat in niciun fel la reunificare. Pana la urma, "limba moldoveneasca" a fost inventata in Transnistria si nu are decat sa ramana acolo.
George DAMIAN - george.damian@ziua.ro
