Ţin să menţionez, înainte de toate, că aceste 3 asociaţii nici măcar nu există. Asociaţiile de basarabeni care activează (unele doar cu numele) pe teritoriul Romaniei sunt:
- Organizaţia Studenţilor Basarabeni din Bucureşti
- Liga Studenţilor Basarabeni din Bucureşti
- Asociaţia Studenţilor şi Elevilor din Bucureşti
- Uniunea Naţională a Tinerilor Basarabeni, Bucureşti
- Organizaţia Studenţilor Basarabeni din Constanţa
- Organizaţia Studenţilor Basarabeni şi Bucovineni din Braşov
- Organizaţia Studenţilor Basarabeni din Timişoara
- Asociaţia Studenţilor şi Elevilor Basarabeni din Oradea
- Asociaţia Tinerilor Basarabeni din Iaşi
- Grupul de Iniţiativă a Românilor Basarabeni din Suceava
- Grupul de Iniţiativă Basarabeană din Cluj
- Liga Studenţilor Basarabeni din Timişoara (G.I.)
- Liga Studenţilor Basarabeni din Galaţi (G.I.)
- Asociaţiile Studenţilor Basarabeni din Craiova
- Liga Studenţilor Basarabeni din România
- Uniunea Naţionala a Tinerilor Basarabeni, Sibiu
- Clubul Studenţilor Basarabeni şi Bucovineni, din cadrul Ligii Studenţilor din Galaţi
Acest material al SIS-ul nu este primul de acest tip, ci vine după altele două, apărute în decursul ultimului an.
Primul a apărut în ziarul “Moldova Suverană”, în data de 18 iunie 2008, şi avea următorul titlu: “Studenţii din Republica Moldova – o pradă uşoară pentru serviciile secrete din România”, fiind semnat de “Un grup de tineri, studenţi în Romania.”
Al doilea a apărut în data de 13 martie 2009, a fost trimis de pe aceeaşi adresă de mail ca ultimul, studentbas@yahoo.co.uk, de către „Asociaţia Basarabenilor din România” şi adresat Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe al României, Preşedenţiei României, ONG-urilor studenţilor basarabeni din România şi mass-mediei din România şi Moldova, după cum se arată în materialul nr.2, apărut pe blogul azumix.ablog.ro, preluat de basarabeni.ro şi dezminitit de aceeaşi Moldova Suverană.
În toate aceste materiale, se susţine că studenţii basarabeni din România, în mare parte lideri şi membri ai unor asociaţii enumerate mai sus, sunt racolaţi de SRI şi SIE, instruiţi de politicieni români şi finanţaţi de anumite instituţii ale statului român în vederea promovării unor idei unioniste, ceea ce ar reprezenta un atac la statalitatea Republicii Moldova.
De fapt, acesta reprezintă un atac la adresa României şi a instituţiilor acesteia, Preşedintelui României, Traian Basescu, secretarului de Stat, şefului Departamentului pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni (DRRP), Eugen Tomac si altor oficialităţi din România.
Este o trecere în revistă a tuturor asociaţiilor de basarabeni din România, a liderilor acestora şi a activităţilor întreprinse de aceştia, cu excepţia unei singure, LSB Bucureşti inclusă în LSB România, liderul acestor două asociaţii nefiind menţinat în materialul nr. 2, în care sunt trecuţi, practic, toţi activiştii oengişti basarabeni, cu excepţia lui Tudor Cojocaru.
Noii Golani şi Noua Dreaptă
Cel de al treilea material dedică un pasaj şi grupurilor Noii Golani şi Noua Dreaptă:
“Dezaprobăm şi acţiunile cunoscutei organizaţii românesti „Noii Golani”, care pe site-ul www.romanism.net şi-a afişat printre primii filmele „Agonia surzilor” şi „7 aprilie”, orientate împotriva statalităţii Republicii Moldova. În paralel continuă să-şi desfăşoare activitatea extremistă organizţia “Noua Dreaptă”. Ambele, cu acceptul SRI fiind lăsate să acţioneze liber împotriva statalităţii Republicii Moldova.”
Cine sunt aceste grupări? 
harta ciuntita de "noii golani"
Şi Noua Dreaptă şi Noii Golani şi-au recrutat personalul din incintele stadioanelor de fotbal.
Ambele formaţiuni au aceeaşi formulă a înnoirii – complet diversionistă, adică… vechea Dreaptă, Dreapta pur şi simplu nu mai era bună, trebuia una mai lustruită, Noua, iar “vechii golani” erau şi ei perimaţi, deci e nevoie de unii de moda noua.
Noii Golani sunt promotorii campaniei preluate de la Noua Dreaptă – “Basarabia Pamânt Românesc”, dar au adăugat o linie proprie acestei campanii, care devine astfel una de dezinformare şi îndobitocire, promovând o hartă ciopârţită a României Mari, în care au uitat “din greşeală” să treacă şi judeţe din sudul Basarabiei: Ismail, Cetatea Albă, Chilia, Bolgrad, Bucovina de Nord, ţinutul Herta şi Cadrilaterul, pământuri româneşti în aceeaşi masură, smulse din trupul ţării de aceeaşi ruşi, ucraineni şi bulgari.
Astfel, devin promotorii, sub platforma “românismului”, a unei aşa zise campanii pro-Basarabia, ilustrată prin harta ciuntită promovată pe timpul lui Brejnev şi difuzată în proporţii de masă. Mii de tineri români poartă tricouri cu această hartă, în nenumărate oraşe din România harta poate fi văzută lipită pe pereţii clădirilor, internetul este plin de imagini ale aceleiaşi hărţi. Mai mult chiar, şi pe Wikipedia au fost deja aşezate aceste reprezentări falsificante ale Romaniei. Atacul la harta mentală a desfăşurării româneşti dintr-o zonă cheie a Basarabiei, convine forţelor pro-moldveneşti şi pro-ucrainene, denaturându-se astfel adevărul despre teritoriile româneşti încarcerate astăzi în hotarele Moldovei şi Ucrainei.
În ce-i priveşte pe ceilalţi diversionişti, care se imbracă tot cu hainele altora, ale legionarilor, “legionarismul” şi “nationalismul” celor de la Noua Dreaptă este, de asemenea, numai de lustru şi faţadă, nu are nici un rezon sufletesc adânc. Cum ar putea fi aceştia naţionalişti români când îi vedem alăturaţi ruşilor extremişti, creaţi şi susţinuţi din umbră de KGB. Noua Dreaptă a semnat recent un acord de parteneriat cu o grupare neo-fascistă de pe teritoriul Rusiei, “Евроазиатский соrюз молодежи” (Uniunea Tinerilor Euroasiatici), după cum arată un articol apărul pe un site rusesc.
De altfel şi simbolistica celor de la Noua Dreaptă spune destule despre orientarea lor reala: ei se afişează cu tot felul de însemne celtice, neo-pagâne şi chiar dacă se îmbracă în verde şi flutură steaguri verzi, pe fond sunt nişte tipi penibili – ce intră în categoria imposturii derizorii – cei care compun “organizaţia”, care nu are oricum mai mult de 60-70 de membri.
Evident că dacă este tolerată existenţa unei astfel de organizaţii, înseamnă că cineva extrage un profit din prezenţa publică a unora aşa zise organizaţii extremiste.
Aflăm imediat şi cine trage profitul, cui folosesc manifestările membrilor Noii Drepte şi “noilor golani”de pe site-ul www.pcrm.md, unde Partidul Comunist aflat de aproape 10 ani la conducerea RM, “tremură” de spaimă la adresa “teribilei” organizaţii care ameninţă independenţa ţărişoarei. Găsim luări de cuvând ale deputatului comunist Grigore Petrenco şi materiale numeroase care încearcă să alinieze aşa zisele şi inventatele legături Traian Băsescu – Noua Dreaptă, Traian Băsescu – Dorin Chirtoacă, Dorin Chirtoacă – Noua Dreaptă, etc.
Procedura este clasică sovietică şi aduce aminte de statuia Soldatului Sovietic Eliberator din centrul Chişinăului, a cărui soclu se referă la eliberarea Moldovei de “fasciştii români”. E o formă de propagandă îngroşată specific anilor ‘50 şi Războiului Rece, perioadă în care inamicul URSS-ului, era identificat cu Vestul imperialist şi fascist. Aşa cum se ştie, nici atunci Vestul nu era fascist/nazist şi nici acum România/Vestul nu are nimic de a face cu hitlerismul-nazismul-fascismul. Comuniştii au mai acuzat de “extremism, xenofobie şi intoleranţă” diverse ziare din Moldova pretinzând că ar avea legături cu mişcarea legionară. Din câte ştiu eu, dacă ar fi existat astăzi vreo mişcare legionară pe cuprinsul României, s-ar fi văzut sigur până acum măcar câţiva comunişti ciuruiţi de gloanţe. Până una alta, cei care au omorât, cei care sunt vinovaţi de crime şi de atacuri contra populaţiei civile din Chişinău şi Bucureşti sunt comuniştii Ion Iliescu şi Vladimir Voronin.
Aşa cum Noua Dreaptă nu reprezintă decât o adunătură de epigoni, imitatori ai vechilor legionari, tot astfel impostorii cu numele de “Noii Golani” sunt epigonii şi imitatorii caricaturali ai vechilor golani ai Pieţei Universităţii, cei care au ţinut piept, singuri împotriva tuturor, regimului pro-sovietic a lui Ion Iliescu.
Un alt impostor: Tudor Cojocari
(La îndemnul dirigintei lor, 4 elevi de la liceul “Gheoghe Asachi” din Chişinău au săvârşit un gest notabil în octombrie 2006: au dat jos o plăcuţa, pe care scria “Liceul moldo-francez”, înlocuind-o cu româno-francez. Actul, de bun simţ elementar a fost fructificat ulterior de unul dintre elevi, devenit nici mai mult nici mai puţin decat “erou” …
Din cei patru tineri, toţi aflaţi la studii în România, doar unul s-a implicat activ în mediul studenţesc “apolitic” din România, iar restul au rămas pe dinafară, acesta fiind Tudor Cojocari, actualul preşedinte LSBB/LSBR. “Eroicule” – aşa îi place să i se spună de către fete. Cu toate că, după spusele unuia dintre ceilalţi 3 tineri, Vitalie Zgarbur, pe care l-am cunoscut anul acesta la Şcoala de Vară de la 2 MAI, Tudor Cojocari a fost cel mai fricos dintre ei, fugind primul de la locul faptei.)
Textul lui Tudor Cojocari despre asociaţiile studenteşti din România (vezi aici) vine ca o completare la celelate texte apărute până acum despre asociaţiile basarabenilor din România realizate, mai mult ca sigur, de colaboratorii SIS, dintre care unul a fost publicat în Moldova Suverană.
Şi textul lui Cojocari şi textele SIS-ului înferează cu mânie oarbă pe unii din liderii mai vechi ai asociaţiilor de studenţi din România. Astfel, “ppcd-iştii” atât de urâţi de Cojocari sunt stigmatizaţi de raportul SIS ca fiind colaboratori ai serviciilor de informaţii româneşti SRI, SIE, etc, etc. (Înfăţişarea în alb şi negru şi ostracizarea tinerior simpatizanti ai PPCD indică o politică de polarizare cel puţin ne-sinceră în premiză.)
Aşa că iată cum ţintele se suprapun.
De altfel, pe fond, întreaga jeluire a lui Tudor Cojocaru nu-i altceva decât o prolixă trecere în revistă a tribulaţiilor organizaţiilor moldoveneşti care de ani şi ani de zile se zbat să se facă că există când, în realitate, ele sunt în majoritate infiltrate, controlate, penetrate şi abuzate de colaboratori şi agenţii serviciilor noastre dragi de la Chişinău.
În realitate, mai toate grupusculele şi grupurile exprimă interesele unor grupări partinice de la Chişinău, iar alura de independenţă pe care şi-o asumă ipocrit Tudorache este praf în ochi, deoarece el este membru tot al unui partid care pe scena politică moldovenească nu a însemnat nimic până la alegerea lui Dorin Chirtoacă în funcţia de primar al Chişinăului. Ca şi la Bucureşti, toate grupările politice de la Chişinau au “schelete în debara”. Iar curvăsăria din viaţa politică de pe ambele maluri ale Prutului este aidoma.
Pretenţiile de independenţă si de activitate în interesul exclusiv al studenţimii sunt de cele mai multe ori vorbe în vant.
Istoria vieţii politice de la Chişinău n-a început odată cu descoperirea ei de către Tudor Cojocari şi a celor de la “Noii Golani”, mari susţinători ai „opoziţiei” de la Chişinău. Înainte ca ei să deschidă ochii în politică, vreme de 15 ani, principala forţă politică cu orientare pro-românească a fost PPCD. Dacă Tudor Cojocari ar avea onestitate în analizele sale socio-politice, ar fi bine să se inspire din activitatea îndelungată a profesorului său Dan Dungaciu, dusă alături de PPCD.
După cum scria chiar Dan Dungaciu, succesul lui Chirtoacă la primăria or. Chişinău a fost alimentat tocmai de munca de peste un deceniu a PPCD şi “Noii Generaţii” de consolidare a identităţii românesti în rândurile tinerilor de la Chişinău.
Contextul în care PPCD a ajuns să se asocieze cu PCRM este ignorat voit de tânărul politician Tudor Cojocari. E păcat că nu-şi aduce aminte de succesiunea revoluţiilor laleleor la Tbilisi, trandafirilor la Kiev, care a culminat cu revolutie oranj ce a cuprins intregul spatiu GUAM respectiv Georgia, Ucraina, Moldova, şi finalmente, România.
Organizatorii din spate ale acestor revoluţii sunt americanii, iar aşezarea lui Iurie Roşca în aceeaşi barcă cu Voronin, care a refuzat semnarea memorandumului Kozak, a avut loc la insistenţele celor trei preşedinţi portocalii: Iuşcenko, Saakaşvili şi Băsescu.
Prin planul Kozak se obţinea controlul total – şi legal mai ales al Basarabiei. PPCD s-a împotrivit în strada, a organizat mari demonstraţii de protest, iar Voronin a renunţat în ultimul moment să semneze Memorandumul Kozak, Putin anuland vizita la Chişinău. Voronin a devenit atunci preferatul Occidentului.
Declaraţia recentă făcută de Traian Băsescu la postul public de radio, cu privire la sprijinul acordat lui Vladimir Voronin în formarea unei majorităţi în primăvara anului 2005, când Voronin a fost ales pentru a doua oară preşedinte al Republicii Moldova cu voturile Partidului Popular Creştin Democrat, este semnificativă pentru oricine are urechi de auzit.
Acuzele lui Tudor Cojocari se înscriu de fapt în linia manipulatoare şi mincinoasă de-a dreptul a unor grupări politice de la Chişinau cu orientare pro-moscovită dovedită, iar acţiunea sa este cu atât mai perfidă cu cât acesta se pretinde ipocrit neangajat politic şi interesat exclusiv de binele basarabenilor veniţi la studii în România. Legătura sa directă cu gruparea “noilor golani” şi cu campania acestora de dezinformare trasează încă un contur semnificativ al profilului sau. Deşi şi el promoveaza harta ciuntită a aceastora, chiar în contul său de flickr există o fotografie a sa cu o imagine a hărţii României Mari – ceea ce arată ca el ştie prea bine cum arată România şi Basarabia. Poza este mai veche şi probabil că între timp alţii – “noi prieteni” de-ai săi l-au lămurit să promoveze o hartă “nouă” cu un cu totul alt mesaj.
cojocari stie harta corecta a Romaniei
Convingerile pro-moscoviciste ale lui Tudor Cojocari
Pe blogul lui Cojocari găsim un reper interesant care oferă o imagine asupra convingerilor sale. Este vorba de o recenzie dedicată lui Serghei Moscovici (vezi aici), de fapt un material extins de pupincureală dedicată unui comunist din vechea generaţie bolşevică lăudat şi prezentat cu entuziasm de “anticomunistu” Tudorachi. Acest Serghei Moscovici, modelul lui Cojocari, este un alt tovarăş al familiei Tismeniţki, născut în România, ţară pe care a părăsit-o la vârsta de 22 de ani, al cărui fiu, Pierre Moscovici, a continuat tradiţia comisarială, devenind comisar european, fostul raportor şi supraveghetor al României din partea Parlamentului European.
Pe saitul romaniamurdara.ro am găsit o scurtă prezentare a acestui bolşevic-model, completată cu un text ce aparţine lui Paul Goma, un dizident autentic, basarabean care nu mai are nevoie de vreo prezentare.
“Născut în 1928 sub numele Strul Hers Moscovici, într-un mediu sionist, actualul Serge a optat pentru comunism, intrând în 1939 în reţeaua ilegală şi conspirativă de partid. Partidul era în afara legii deoarece Internaţionala proclamase dorinţa ruperii României în bucăţi atribuite « imperiilor » din jur. Structurile moscovite, CEKA, NKVD, au creat reţele clandestine între care se găsea şi Strul Moscovici, al cărui agent de legătură purta numele conspirativ de Kappa. Amicul cel mai apropiat din acea perioadă a lui Moscovici, Gheorghe Crăciun, va fi cunoscut peste ani drept macelarul de la Aiud sau torţionarul de la Aiud, director al penitenciarului Aiud.
La un moment dat, Moscovici alege varianta traiului în zone mai aerisite, conform unui plan mai larg de răspândire în Occident (vezi şi cazul trotkistilor Virgil Ierunca şi Monica Lovinescu) ; se duce la
Conform dezvăluirilor lui Paul Goma (foto mai sus din Jurnalul sau), adevăratul patron din umbră al Editurii Polirom ar fi chiar Serge Moscovici, fostul agent bolşevic Strul. Dacă este aşa, nu este singura instituţie acoperită în care funcţionează oameni educaţi de Moscova în specificul tehnicilor conspirative. La Polirom dar şi la Humanitas s-au concentrat reprezentanţii unui « curent » izvorât din celule ideocratice adânc scufundate şi bine infăşurate de reţeaua « conspiraţiei deschise ». Grupul mai funcţionează şi în jurul unor reviste precum « Sfera politicii », « Politica », « 22 », « A treia Europa » susţinute de Soros, sau « Dilema Veche », susţinută de Patriciu, « Idei în Dialog », supliment cultural al publicaţiei Caţavencu, sau « Observator Cultural » întreţinută de avocatul GDS, dar şi în alte edituri, catedre, universităţi, cum ar fi Universitatea Central-Europeană (CEU) a lui Soros, cu sediul central la Budapesta. Însăşi Polirom are un « Supliment de Cultură » dăunător şi ramificaţii asijderii ân Republica Moldova.
Această grupare generic adapostită sub sigla GDS participă la fenomenul postdecembrist al acţiunii de « înfăşurare » a României într-un înveliş geopolitic falsificator, care desfigurează chipul acestei ţări şi al acestui popor în lume. Polirom este o verigă, un nod, care are un rol bine stabilit în « revoluţia culturală », în operaţiunea « revizurii noţiunilor ». Acţiunea este rezultatul cooperării unor panideii, unor « internaţionale », a celei clasice, la vedere, Kominterniste cu cea a Mitteleuropei, de tipar neokominternist, care s-a afirmat şi s-a stabilizat în Europa Occidentală, începând de prin anii ‘70. Efectele ei sunt pe deplin vizibile după 1989. Frontul Salvării Naţionale (FSN) în care s-au regăsit iniţial majoritatea actorilor GDS, la comanda lui Silviu Brucan, a fost expresia panideii imperiale de sorginte moscovită cu un rol major în operaţia de falsificare şi/sau dislocare a ideii naţionale din spaţiul mental românesc.
Reţeaua are drept un obiectiv, pe termen lung – cel puţin o generaţie sau două -, acela de a obţine puterea totală, după modelul sovietic dar cu mijloace moderne, de a desfigura şi remodela “harta mentală” a poporului român. Actorii acestei grupări ideologice, anti-ortodoxe şi anti-româneşti, (regizorii stau mai la distanţa) încearcă să definească o anume “hartă cognitivă” pe care s-o impună utilizând resursele aparatului instituţional, în care şi-au găsit loc în poziţii cheie atât înainte cât şi după 1989. Astfel acţionează continuu la erodarea şi distrugerea simbolurilor naţionale, a pilonilor românismului, a culturii şi ortodoxiei, de la Ştefan cel Mare şi Sfânt la Sfinţii Închisorilor, de la Eminescu la Părintele Staniloae.
O preocupare constantă, de ordin strategic este rescrierea istoriei, « prelucrarea » acesteia – respectiv ocultarea rădăcinilor ateist-bolşevice ale ciumei roşii, stergerea din memoria şi de pe retina supravieţuitorilor şi urmaşilor a adevărului, folosind inclusiv şi mai ales mijloace instituţionale. Polirom este doar un instrument de smintire, ce face parte din mai vasta operă de « inginerie socială » la care mosmondeşte neobosit fostul agent bolşevic Strul Moscovici, alături de alţii ca dânsul, moştenitori ai misiunii lui Leon Tisminenski, fiul şi tovarăsii săi de drum Mungiu, Pleşu, Patapievici, Codrescu-Adolf eiusdem farinae…
În laboratoarele criminalei revoluţii franceze, continuată apoi de cea marxist-leninistă, s-au pus bazele teoretizării politice în concepte precum « stânga » şi « dreapta ». Revoluţia (revolvo – întoarcere pe dos) a însemnat atunci peste 200 000 de victime şi zeci de milioane pânp astăzi. Tot cu aceeaşi ocazie s-au pus bazele actualului sistem politic – falsa şi formala idee de dreapta şi stânga – închipuită la origine de iacobini şi girondini – aşezaţi pe scaune unii la stânga şi alţii la dreapta pupitrului central, de fapt aceeaşi grupare de bolnavi. După tiparul acesta, astăzi, anodini cu diverse pseudonime, o fac pe « teoreticienii de dreapta », alături de alţi anti-creştini şi anti-români notorii, cu toţii hulitori ai lui Eminescu, în timp ce alţii, de aceeaşi teapă, se ocupă de « valorile stângii ».
Tovarăşii au ştiut să se împartă după modelul « revoluţionar », pentru a acoperi întregul spectru politic, administrativ, cultural şi a controla total ţările ocupate.”
Aşadar, în ce-l priveşte pe studentul la sociologie Cojocari, cel care îşi îndeamnă colegii să “ia lumină” de la un Moscovici, lucrurile stau clar (şi) la capitolul formare şi educaţie. E greu să mai adaugi ceva după această trecere în revistă a grupării din care intenţionează să îşi tragă seva “liderul” nostru de generaţie…
Impostura este o haină îmbracată de mulţi dintre cei care ies în faţă ca păduchele pe frunte, în lumea politică de la Bucureşti şi Chişinău. Cojocari nu face deosebire şi îi prevedem un viitor politic pe măsură.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu