Scris de George Roncea (in ziua alegerilor)Alegerile din Moldova înseamnă, în primul rând, reorganizarea câmpului de influenţă politică al Moscovei la Chişinău. Acum fix patru ani, în data de 4 aprilie 2005, comuniştii primeau binecuvântarea americană, îmbrăcând uniforma portocalie, cu nuanţe de roşu, la Chişinău, a aşa-zisei Revoluţii Orange declanşată în spaţiul de influenţă tradiţional al Rusiei.Cromatica oranj a comuniştilor va fi înlocuită cu una multicoloră, dar vopseaua este tot „made in Rusia“.În toamna anului 2004, în Georgia şi Ucraina s-a aplicat un proiect de desprindere de „centrul Moscova“, tentativă susţinută puternic de forţe euro-atlantice. La vremea respectivă, gruparea lui Voronin s-a calificat, în viziunea americană, pentru un traiect asemănător, după ce Voronin a respins în ultima clipă proiectul avansat de Putin, aşa- numitul „plan Kozak“, care ar fi „rezolvat“ definitiv problema geopolitică a Transnistriei în beneficiul Rusiei.
Între timp, Georgia s-a ales cu o puternică lovitură de ciocan rusesc, în moalele capului, în cursul verii trecute, Ucraina stă să se destrame şi nici Moldova nu se simte prea bine. Miza principală a Moldovei este legată de Transnistria, avanpost rusesc militar, pe de o parte, dar şi de interesul pe care îl reprezintă mai nou regiunea, ca buffer zone al frontierei nord-atlantice.
În cea mai mare parte, din motive geopolitice evidente, miza Moldovei nu este una locală, ci una cu mult mai largă, care interesează direct Moscova. În anul 2000, publicaţia rusă „Nezavisimaia Gazeta“ scria: „Astăzi, Moldova, în pofida dimensiunilor sale mici şi a posibilităţilor corespunzătoare, devine pentru Rusia unul din punctele cheie în CS“.
A trecut aproape un deceniu de la formularea decisă a acestei constante geopolitice şi vedem acum Moscova jucând mai dibaci ca oricând pe tabla, mică, de şah a Moldovei, „punct-cheie“ totuşi pentru interesele ruseşti. Politica Rusiei este de menţinere a controlului asupra unui teritoriu pe care se poate conta (Transnistria), ceea ce oferă posibilitatea controlului asupra Moldovei, prin păstrarea forţelor militare pe teritoriul ocupat, afişarea ca „garant“ al păcii şi utilizarea mecanismelor economice.
Prezidenţiabilul „Opoziţiei“, Serafim Urechean, atu-ul Moscovei la Chişinău
Alegerile de duminică au tranşat un proiect mai vechi, care a debutat tot în preajma anului 2000, de „renuvelare“ a imaginii elitei politice conducătoare de la Chişinău, Rusia lansând personaje fidele pe un traseu aşa-zis „de dreapta“, împinse (şi) spre Bucureşti, via PSD, pentru a culege legitimitate. Un astfel de personaj este Serafim Urechean (foto), cel care a fost prezentat ieri pe diverse canale media, inclusiv şi mai ales de la Bucureşti, drept viitor preşedinte al Moldovei. Acesta a afirmat că gruparea „Opoziţiei“ - al cărei lider proeminent este - va obţine cel puţin 60% din locurile noului Parlament. Cuvioşii jurnalişti şi analişti din studioul tv al Antenei PC-PSD l-au felicitat anticipat.
Oficialităţile moldovene se aşteaptă ca participarea la vot să se ridice undeva la 60%. Numărul total al alegătorilor este de circa 2,6 milioane, dar aproape un milion de moldoveni se află la muncă peste graniţe. Sondajele pre-electorale de la Chişinău sunt complet contradictorii.
Conform estimărilor, comuniştii ar avea aproximativ 34% din opţiunile electoratului, urmaţi de partidele de „opoziţie“: Partidul Liberal Democrat din Moldova, Partidul Liberal şi Alianţa Moldova Noastră reprezentată de „prezidenţiabilul“ Serafim Urechean. Noul parlament va vota pentru alt preşedinte, Voronin încheindu-şi luna aceasta al doilea mandat, ultimul, conform legii. Cel mai probabil, mandatul său va fi prelungit pånă la vară, pentru ca noii parlamentari să aibă timp să formeze alianţe.
Însă atât comuniştii lui Voronin, cât si nomenclaturiştii grupaţi în jurul lui Urechean nu reprezintă altceva decåt două feţe ale politicii ruseşti în Moldova. Voronin şi-a permis să-l sfideze pe Putin, să-l se dea oleacă pe mâna americanilor, cu şase ani în urmă, şi i-a venit timpul să se retragă, lăsând loc unui lider cu „faţă umană“.Serafim Urechean, prezidenţiabilul anunţat deja cu surle şi trâmbiţe, este un mult mai supus slugoi al Moscovei. Declaraţiile sale recente într-un moment clar - invazia Georgiei de către trupele Rusiei, definesc foarte exact care este poziţia sa reală în raport cu interesele Moscovei.
Georgia susţine (doar) PPCD
În acest context, este semnificativ faptul că preşedintele Georgiei, recent, şi-a manifestat susţinerea publică pentru un singur concurent din arcul politic de la Chişinău, respectiv pentru Partidul Creştin Popular Democrat, care este creditat cu o poziţie minoră în actualul joc al Moscovei - iar intrarea sa în noul Parlament este problematică.
Revenind la prezidenţiabilul Urechean, fişa sa de cadre spune totul asupra viitoarelor combinaţii executate de Moscova la Chişinău. Urechean este unul dintre cei mai bogaţi oameni din Republica Moldova, care şi-a clădit averea, după relatările presei, în urma exercitării traficului de influenţă, privatizărilor ilegale, licitaţiilor măsluite, precum şi prin extorcare şi luare de mită.
Scenariul alegerilor de acum, care urmăresc propulsarea lui Urechean pe un pseudo-pol de dreapta, este lansat de mai bine de cinci ani, sub coordonarea lui Piotr Lucinschi, o figură-cheie a nomenclaturii sovietice, şi personajul care a „lucrat“ intens în spatele scenei politice, în beneficiul mamei Rusia.
Urechean, liderul lansat de Lucinschi, s-a născut la 2 februarie 1950. Între 1979-1983 a urmat cursurile Şcolii superioare de partid din Leningrad, iar după absolvire, cu sprijinul fostului prim-secretar al CC al PCM, Semion Grosu, a fost numit în funcţia de secretar doi al Comitetului raional Anenii Noi al PCM. În perioada 1987-1994 activează în cadrul sindicatelor, ocupând postul de secretar, prim-locţiitor al preşedintelui şi preşedinte al Federaţiei sindicatelor Republicii Moldova.
În perioada 1990-1994 este deputat în Parlamentul Republicii Moldova. În campania electorală parlamentară din 1994 a candidat pe lista Partidului Social-Democrat (cu numărul doi). În august 1994 a fost numit, prin decret prezidenţial, de Piotr Lucinschi, preşedintele de atunci al Moldovei, în funcţia de primar al municipiului Chişinău. Astfel, pe parcursul a patru ani (din mai 1995 până în mai 1999) Serafim Urechean a condus în mod discreţionar capitala Republicii Moldova servindu-l copios pe Lucinschi, cel care apoi, în februarie 1999, l-a desemnat drept candidat pentru funcţia de prim-ministru.
Lucinschi - mâna ascunsă din spatele „Opoziţiei“
Lucinschi a fost şi a rămas unul din cei mai influenţi lideri comunişti moldoveni din perioada sovietică, fiind unul dintre apropiaţii fostului preşedinte al URSS, Mihail Gorbaciov. La 16 noiembrie 1989 a fost trimis la Chişinău pentru a-l înlocui pe Simion Grosu, reinstalånd în mica republică influenţa noului regim de la Moscova. În spatele său s-a aflat în permanenţă unul dintre marii moguli ai Aparatului sovietic, comparabil cu un Mark Rich, numit Boris Birstein, apropiat, pe vremuri, de Leonid Brejnev. Boris a fost unul dintre initiaţii care s-au ocupat de Operaţiunea „Banii partidului sovietic“, realizată de KGB la indicaţia PCUS. Misiunea de transferare a fondurilor PCUS în străinătate a dat naştere ulterior primului eşalon de miliardari din spaţiul postsovietic.Personaj de culise, Birstein a preluat cu rapiditate controlul asupra pieţei economice din regiunea Moldovei, aşa cum alţi „iniţiaţi“ din fostul imperiu al răului, Berezovski, Hodorkovski, Aven, Fridman, Potanin, şi alţii aidoma lor au rămas să tragă sforile financiare în Rusia. Boris Birstein, evreu de origine lituaniană (conform FBI şi Interpol), a emigrat în Israel în anii '80, apoi a reemigrat cu paşaport canadian, pentru ca în 1991, utilizând vechiul său paşaport sovietic, să revină în R. Moldova, unde şi-a procurat imediat un paşaport moldovenesc.În spatele actualului joc politic de la Chişinău se conturează acum noile linii directoare ale unei tactici din ce în ce mai ofensive şi mai inteligente a unei Rusii emergente pe plan mondial (şi regional, ceea ce ar trebui să intereseze în cel mai înalt grad România). Comuniştii vor avea în continuare un rol important în politica Moldovei, dar o „nouă generaţie“, mult mai eficientă, renuvelată, cu facies „european“, va fi instalată în avanpostul cheie al Moscovei de la Chişinău.
Rămâne de văzut câtă inteligenţă va şti să opună România, măcar pe „spaţiul Moldova“, mult mai sofisticatelor tactici ale „noii Rusii“.
Sursa:http://www.curentul.ro/
Rugăminte
Acum 3 luni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu